422 matches
-
pe care-l știu, James Poole, ne-a recomandat să mergem să ne vedem cu cineva pe care-l cunoaște el în zonă... — Păi și de ce n-ai zis așa? Ne scuteai de vizitele astea plictisitoare prin baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-l întâmplător la o agapă, îi strecură Între două pahare pe care le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în detaliu. Alex l-a implorat atunci să nu amâne ceea ce era firesc a fi spus pe loc. Abordarea lui George îl răvăși. Prietenul său, pentru a-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Perusia. (Iar celor care murmurau că se exagera cu epurarea, Augustus le explicase cu blândețe: „Trebuie să liniștim umbra lui Julius Caesar“.) Ranchiunele și răzvrătirile se adunau acum, asemenea apelor în timpul dezghețului, în jurul lui Germanicus. Dușmanii lui începeau să șoptească insinuant: „Germanicus urzește lucruri noi; tulbură concordia dintre optimates și populares“. Așa-numita concordie a ordinelor - concept virtuozic creat de Cicero - era de fapt o înghețare forțată a condiției violente existente. După masacre, procese, proscrieri, surghiuniri, Senatul era condus acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Turiștii beau fără reținere sau teamă și au început să cânte. Luaseră loc pe băncile de lemn iar cele două femei l-au flancat pe tatăl lui Gigi. Ei erau înconjurați de grup și atingerile au devenit mai stăruitoare, mai insinuante și îi era rușine, însă asta era situația. Când tatăl lui Gigi a dat semnalul de plecare, băieții, politicoși, au stat la urmă. Afară turiștii au fost izbiți de aerul fierbinte și nu mai găseau drumul pe unde să urce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui insinuantă, de psyche refulat și confuz. Mă înnebunea cu întrebările lui, cu adevărurile lui ce trebuiau stabilite, care, vai Doamne!, ele nici nu există sau nu au nicio importanță; în fapt, adevărurile nu există dincolo de reprezentările oamenilor, în timp ce viața se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai descumpănită de tăcerile și absențele mele, de comportamentul meu amestecat, reținut și ascuns. Deși El-ul era cel pe care mi-aș fi dorit să-l ascund sau să-l îndepărtez, pe El ce presăra îndoieli cu întrebările lui insinuante. Și în ziua în care ea a dispărut de tot, după nenumărate întoarceri și reveniri, am înțeles abia atunci că pe ea aș fi putut s-o iubesc, dacă el și cu mine ne-am fi putut unifica și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
peste picior sintetic. — Care va să zică, sunteți în misiune... - surâse dânsa. Ce misiune, iepurașilor? Episodul 9 Un dialog în spațiu Cei trei roboți din nava „Bourul” continuau s-o privească fără glas pe superba Getta 2. Din direcția ei venea un parfum insinuant, amețitor. „Amoniac”, gândi comandantul Felix S 23, simțind brusc că are șapte vieți în pieptu-i de aramă, nichel și puțină platină, la care avea dreptul după zece ani de slujbă neîntreruptă. — Care va să zică - repetă cu același surâs Getta 2 -, sunteți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de jucărie. De asemenea, vizitiul purta pe pântecul revărsat, gol, prinsă într-un singur nasture, o livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi băgat mâna în foc că își freacă, pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adresă aluziv celor patru bagaje, chiar în clipa când ajunse deasupra capetelor lor și înainte ca trăsură, armăsari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apariția un rapsod care, ieșit cu întreaga sa gospodărie în stradă, cântă și doinește, în cinstea apropierii Aniversării Zilei de Înființare a 381 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI sâsâit către mine o altă voce, de data aceasta dulceagă și insinuantă, dinspre prezidiu. "Prea iscusitule Alcibiade!... Pentru a înțelege mai profund... valoarea de poet a Sinistratului, trebuie să ne închipuim o stradă lungă, lungă... Iar pe această stradă lungă, lungă, haide să ne imaginăm c-ar locui cei mai temuți magicieni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
furnici uriașe i se urcau pe coapse îndreptându-se spre destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante, voci stridente și dogite, voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea îcum tot a trecut pe-acolo). Omul i-a răspuns - și fiecare vorbă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
am mai spus că, atunci când vreau, pot fi foarte rău), dar i-am zâmbit politicos și i-am cerut să mă ajute cu o cameră rezonabilă. Desigur, domnul meu, Îmi răspunse amiabil și o măsură pe Lola cu o privire insinuantă (am făcut eforturi să nu-i șterg una). Camera era perfectă. Avea acea intimitate plăcută pe care și-ar fi dorit-o oricine s-ar fi aflat În compania unei femei frumoase și... apetisante. Nu insist asupra mobilierului. Țin doar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
indignare și nici măcar dezgust!”. În saloane și cluburi, „bărbații-femei” Încep să aibă curaj și să se prezinte, să te invite la un pahar, la o conversație. Cel mai vizat e Loti, machiat ca o cocotă, cu privirea languroasă și vocea insinuantă, care Îl cucerește cu vorbe deșucheate pe un tânăr ofițer de marină În salonul doamnei Daudet, vizibil jenată și chiar deranjată de episod. Mai ales că el are loc după ce, minute În șir, Loti Îi Împuiază acesteia capul cu iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că era normal „să-l pună pe Ioan Botezătorul să-I premeargă lui Hristos“. Fanfaronadă aparent utilă, deoarece florentinul a fost primit chiar în ziua aceea de către rege. În ce mă privește, eu n-am fost admis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăsându-i sânii aproape dezveliți, încât nu-mi dezlipeam ochii de pe silueta ei fremătătoare. Știu că Eftimiu mi-a vorbit ceva tot despre Moarte, era plictisit, poate chiar bolnav. Rostea rar cuvintele, parcă le mlădia voluptuos, cu r-uri parșive, insinuante, cu vocale răsunătoare, perverse și ele. Era ceva fascinant, oriental, în toată atmosfera salonului aceluia, dar eram atât de pierdut, încât nu reușesc să dau contur precis desenului de atunci. Știu că i-am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta din lîna aia dă i-a dat-o șefa pentru javră. Nu-i proasta Gina mea țcastanii de pe strada lungă prezența lor insinuantă complice cineva vorbește de Jenseits von Gut und Böse și cearta fervoarea cu care susții legea unității universale ca pîrghie a lumii și ura Împotriva celor ce nu gîndesc la fel cu tine această incapacitate de a fi altul decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
regina nopții cineva a lăsat anume cișmeaua deschisă susurul aburii la vestiar sub duș Toto părul negru de armeancă acoperindu-i umerii și brațele rîsul ei cînd m-a prins c-o privesc poți să rămîi dacă-ți place nimic insinuant nimic senzual ca-ntre băieți și ea nefiresc de frumoasă parcă se furișează cineva pe lîngă ziduri păstrează distanța Îmi păstrez ritmul simt frica În gît aș lua-o la fugă mai bine mă prefac destins absent merg relansez plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fapte. El a descoperit titlurile pe care am ajuns să le traduc pentru editura Cristinei, el a provocat lecturile politice și dezbaterile din C.a. El ne-a obligat ca, În campaniile politice care au urmat, să fim mai degrabă insinuanți decât direcți, ne-a obligat să Întârziem radicalizarea. * Acum, stând Întins pe banca din pădure, cu mintea destul de liniștită de foșnetul arborilor, privind În urmă la rece, pot spune că ceea ce am numit convertire politică n-a fost, la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Încurcat, aș fi fost inhibat și tocmai de asta Îmi era mie teamă. Ateismul meu, ca să devină vindecător, era pe cale să devină demonism. Așa că renunțasem la aerul inofensiv. Mă chinuiam - ăsta e cuvântul, fiindcă nu-mi prea ieșea - să fiu insinuant, aluziv, lunecos ca un șarpe. Încălzit la sânul familiei, fiindcă petreceam din ce În ce mai multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem scrupulele clișeului din O mie și una de nopți, mă vedeam cucerind-o pe Cristina prin intermediul copiilor. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la sine. TÎnărul este american, nu-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate... de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Din start, sunt scoase din povestea mea, cohortele de blonde contemporane, blonde natur, sau contrafăcute, care nu întind mâna, ci se întind ele cât sunt de lungi, doar când sunt suficient de goale, clipind moale și diafan din gene, fâțâind insinuant din șolduri. Ele au cu totul altă filosofie, care nu necesită o poveste, ci altceva, care nu constituie obiectul scrierii noastre de azi. De asemenea, voi trece repede și peste amărâții, sau amărâtele care sună la ușa apartamentelor de la bloc
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Adriana,verișoara mea, căutând în dicționar să răsară cuvântul salvator, care stingher să ducă într-o lume de cleștar, fără scop, efemeră ... Va dispare spaima și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a arătat dacă acea lume este în cer, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ocheade ar face să se-arunce din cărucior pînă și handicapatul cel mai liniștit. ZÎmbetul acela al dumneaei, intelectual pînă la marginea rochiței, cu canini feciorelnici, grimasa de copil, totul e minunat, dar cel mai minunat este textul, lasciv, complice, insinuant, insidios, cu trimiteri În toate părțile, totuși trist pînă la a-i da micului ecran dimensiunile marelui ecran și o vălurire care te urmărește multă vreme, pînă ce apare Dumitru Graur. În legătură cu campania electorală nu pot decît să Întreb unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
O admir enorm și mă excită: totul, carnea, ca și sufletul. Am surprins ceva nou în ea. Vorbeam cu Lilu și i-am spus că voi repeta anumite lucruri, auzite de la ea, soțului. ― Și ce îmi va putea face? întrebă insinuant Lilu. ― Știu eu, nu mă pricep în lupte conjugale, am răspuns ― O va pedepsi, într-un fel sau altul, accentuă Maitreyi și repetă cuvintele, râzând, când am rămas singuri. Așadar, și ea știe?... De altfel, mi-a mărturisit că ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)" " Seara, la masă, d-na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două ori pe zi), și a încercat tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]