652 matches
-
de frumos putea. Oricine putea fi orice, timp de o oră. O luă de cot, de parc-ar fi fost oarbă, iar el ar fi ajutat-o să treacă strada. Ea nu se retrase. De ce ți-a trebuit atâta timp? Insinuarea din vocea lui o șocă. —Cum adică? Până m-ai căutat? — Nu te-am căutat, Robert. Mă plimbam prin centru. Tu m-ai văzut. El rânji, înduioșat de minciuna ei transparentă. M-ai sunat astă-primăvară. —Eu? Nu cred. Apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
are vreo semnificație? Preotul spuse liniștit: - Atunci când Zeul Adormit va dezaproba ceea ce zic și fac, voi ști. Sarcasmul îi contractă din nou fața lui Enro. - Măi, măi! te înștiințează, presupun, și după aia ne spui și nouă? Secoh spuse simplu: - Insinuările Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște scopuri personale. Zeul Adormit nu ar suporta mult timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
are vreo semnificație? Preotul spuse liniștit: - Atunci când Zeul Adormit va dezaproba ceea ce zic și fac, voi ști. Sarcasmul îi contractă din nou fața lui Enro. - Măi, măi! te înștiințează, presupun, și după aia ne spui și nouă? Secoh spuse simplu: - Insinuările Voastre nu mă ating, Excelență. Dacă aș face caz de poziția mea pentru a-mi atinge niște scopuri personale. Zeul Adormit nu ar suporta mult timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
șopti ea surprinsă. Dar, ridicându-se imediat în picioare, strigă aproape scrâșnind: Ieși de-aici! Afară! - Stăpâniți-vă, Maiestate, o liniști Hedrock. Nu vă amenință nici o primejdie. Avusese intenția ca vorbele lui să fie pentru ea ca un duș rece. Insinuarea că e speriată îi făcu obrajii să se păteze de roșeață. Rămase o clipă în picioare, iar apoi, cu o mișcare rapidă, își băgă mâna în decolteu și scoase o armă energetică strălucind de albeață. - Dacă nu pleci în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să riște vreodată cu asemenea lucruri: să fie nevasta unui bărbat încă în viață și să lase loc să se spună că un altul, de curând divorțat, îi surâde prea larg când se întâlnesc. Intimitatea, la Teheran, e mereu o insinuare: nu știi niciodată cu adevărat dacă un bărbat și o femeie își ating inimile, fiindcă, despre sex, nici nu poți gândi decât ca despre o viză expres, pentru când vrei să îți revezi morții. Din plasa de zvonuri și bănuieli
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia. Aparținea unei categorii de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vinovați, ceea ce însemna că era posibil să nu existe motive specifice de divorț, ci doar „diferențe ireconciliabile“. Însă infidelitatea unei femei dădea întotdeauna culoare. Pentru că, în niște mâini pricepute - mâinile lui Barry - acest fapt putea fi tradus cu ușurință în insinuarea că acea femeie avea priorități mai importante decât dragii ei copii. Era un părinte neglijent, un custode pe care nu se putea pune bază, o femeie egoistă, care își căuta propria plăcere, lăsându-și copiii să stea toată ziua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
următoarea dedicație : Lui Truffaut, de la François la François, Weyergraf. Se poate citi În jurnalul meu, la data de 29 octombrie 1968, această scurtă notiță informativă: „Văzut părinții. Stranie ostilitate a tatei față de proiectul meu de carte...“. Care i-au fost insinuările, reticențele, subînțelesurile neplăcute? Nu au fost niște fraze precise. Ostilitatea a fost surdă, adică mută. Voia cumva să mă Îndepărteze de o carieră de om de litere ale cărei dificultăți, capcane, probleme practice, și Înainte de toate financiare, el le cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
noilor jurii - că să nu mai pomenim și de incompetența autorităților de poliție - acest om, un criminal cu sânge rece, a fost pus în libertate. În timpul procesului, victima a fost transformată în criminal. Supusă celor mai joase calomnii și a insinuărilor de tot felul, niciuna relevantă pentru caz, victima și-a văzut caracterul murdărit cu noroi în public. Concluzia pe care se vrea să o tragem este că ea meritase tot ceea ce i se întâmplase. În mod natural, ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia. Aparținea unei categorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În Scoția sau că Corpus Hermeticum a ajuns la Florența În 1460, plus câteva conective cum ar fi e evident că sau aceasta dovedește că, am putea obține niște secvențe revelatoare. Pe urmă umplem golurile, sau evaluăm repetițiile drept profeții, insinuări și avertismente. În cel mai rău caz, inventăm un capitol inedit al istoriei magiei“. „Genial“, zise Belbo, „ne apucăm imediat“. „Nu, e ora șapte. Mâine“. „Eu o fac astă-seară. Ajută-mă numai o clipă, adună de pe jos vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nucleu sau e un aventurier care intră Într-un joc ce nu-i aparține? Pe de o parte pare că vrea și el să-i trateze pe Rozacruceeni ca pe niște diabolici de trei parale, pe de alta lansează niște insinuări, zice că mai există pe undeva prin lume trei colegii rozacruceene, și ar fi adevărat, căci după al treilea nucleu mai sunt Încă trei. Dă niște indicații aproape demne de basm (unul e În India, În insulele plutitoare), dar sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fantezist-parodică, plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tomoe, Singapore a aparținut Arhipeagului Malaez, nu-i așa? — Da, normal. — Otrava aceea... spuse Takamori cu voce pierdută. Știi ce, deschide tu plicul. — Aoleu! De ce? — De ce? Ei bine... în primul rând nu cunosc nici o Haruko. Ai făcut tot felul de insinuări degeaba. Deschide tu scrisoarea. Poftim! În fața mea, te rog! — Chiar pot s-o deschid eu? întrebă Tomoe râzând, cu nasul în vânt. Curiozitatea, atribut atât de specific femeilor, puse stăpânire pe ea. Degetele cu unghiile roșii, proaspăt date cu ojă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vieții academice și intelectuale americane, să nu uităm) personajul titular din Mr. Sammler's Planet (1970), și, cel puțin parțial, pe profesorul Durnwald din Humboldt's Gift (1975). Portretele anterioare, mult mai complexe, au lăsat loc acum caricaturii, șarjei (inclusiv insinuarea că „Kogon” era homosexual ascuns, mai rău și mai nedemn deci decît „Ravelstein”). Pe scurt: dintre toți eroii romanului, numai „Chick” și „Rosamund” sînt frecventabili. 12 Presa israeliană de limbă engleză a transliterat inițial greșit numele lui Mircea Eliade, apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
afară pur și simplu nu mă interesează. Ce-i rău în asta? - Circulă zvonuri că aici au loc niște crime ciudate. Cum le comentați? - Ce crime, domnule Fritz? După ce că am amabilitatea de a vă acorda un interviu, dumneavoastră veniți cu insinuări? Și încă atât de josnice... Frank se ridică în picioare. În spatele reporterului se auziră niște clinchete. - Domnule Fritz, oamenilor din Whipie nu le plac spionii, știți asta, spuse Frank apăsat. Nici mie nu-mi plac. Judecând după aspect, aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
măsuță și îl fixă pe interlocutor cu o privire de gheață. - Nu mi s-a mai întâmplat până acum să mă conversez cu vreunul dintre personajele mele. Asta insinuați că sunteți, nu? - Nu insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi fost suficientă amărăciunea produsă de vestea că nu mai calci pe la mine, Îmi procuri și mâhnirea de a-ți auzi povața vulgară, păcătoasă și impudică privind căutarea și găsirea unei femei cu care să conviețuiesc căci altminteri glăsuiește insinuarea-ți prea străvezierisc sămi pierd mințile. Numai că eu socotesc femeia, a contrario , ca motiv de Îngrijorare pentru grabnica pierdere, dacă nu a cumpătului și a firii, În orice caz a liniștii. Și-apoi, la 55 de ani, un bărbat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
putea da, Aura, În locul banilor, pe carte? Întreabă-te. Dar tu nu te Întrebi? Ei, da, eu mă Întreb: ce ar putea să-i dea, Aura noastră, ca o femee, deosebit de frumoasă, ce este? Da; lasă-mă, și tu, cu insinuările. Taci, mai bine, dacă tot nu știi nimc. Bine. Tac, și plec, În drumul meu. Pa. A tăcut și a pornit, lela, pe la porți și pe la portițe; pe la vecine și pe la nevecine; pe la prietene și pe la neprietene; răspândind zvonul, cum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
divorț, și făgăduindu-și de-a face o despărțire de o noblețe nemaipomenită, așa încît "întîia lui mare dragoste" să nu sufere nimic, și amândoi să rămână prieteni. Bineînțeles, aceste meditații Stănică nu le facea în fața Olimpiei, și unele ușoare insinuări se izbiră de neînțelegerea încăpățînată a femeii. Stănică se socoti atunci un martir neînțeles. - Iubita mea, zise el pe drum, înconjurînd mijlocul Olimpiei, știu, sunt un distrat, te neglijez. Spune-mi verde în față, osîndește-mă, iubirea mea. - Dragă, obiectă Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Noi am aflat precis că Georgeta face asta pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate ții la ea, dar nu trebuia să-l încurce pe bietul Titi. Titi mânuia pensula, cu ochii în hârtie, din ce în ce mai nervos. Felix rămase înmărmurit de insinuarea Aurichii, trebuind totuși să-i recunoască o măsură de adevăr. - Eu, zise el, încurcat, nu am nimic cu domnișoara Georgeta, abia o cunosc... Întâmplător... e o eroare la mijloc... cine v-a spus asta? - Cine ne-a spuuus? întrebă Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiziologică și psihologică de a avea femei și de a le iubi, necesitatea de a discuta despre femei, de a-și găsi un punct de vedere metafizic, în care șă-și ordoneze viața sentimentală. Îl plictiseau eternele G. Călinescu apostrofe și insinuări triviale ale colegilor: "Te-am văzut cu o damă bine", "Ai dat o lovitură", "Faci ceva?", " Sper că nu e numai platonic!" Bântuit de astfel de gânduri, mergea încet de-a lungul Cheiului Dâmboviței, când îl opri cu brațele larg
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aș cădea eu, crezând că iubesc ca o soră o fată care nu mi-e rudă. Pascalopol fu așa de izbit de această observație a lui Felix, încît tânărul se căi și-și dădu seama abia după ce vorbise de brutalitatea insinuării lui. Moșierul bătu darabana cu degetele, oftă, întoarse capul spre Otilia și zise, în sfârșit, în chip de închiere: - Domnișoara Otilia e singură în măsură să judece înaceastă materie. Suntem toți nimic altceva decât niște bieți oameni. Felix fu așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Să am și eu o mulțumire, să știu că n-am îngrijit degeaba un om. S-au mai văzut bărbați care au înșelat femeile după ani de zile de răbdare. - Și ce vrei? o întrebă moș Costache, intrigat, după câteva insinuări de soiul acesta. - Vreau și eu o mulțumire cât de cât, acolo, cum să zic, dacă nu altceva, să mă treci la testament. Bătrânul recăpătă nervurile de foaie de varză pe frunte și răguși complet: - Ce testament? Eu nu fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe-afară o zărește pe Malvina cum iese dintre tineri și se îndreaptă spre el< îi cere să o conducă până acasă. Îi vede Marinică: - Acum o iei pe Malvina la rând, dacă lipsește Flora ? Nu-i răspunseră nici unul la insinuările fără perdea și perechea se îndepărtă. Tânăra îi spune pe drum: - A fost astăzi Flora pe la mine, mi-a dat rochiile ei, vrea să le port însă mai încolo, când mă voi duce la întâlnire cu un băiat. Trebuie să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]