413 matches
-
ți-e și rușine să fii bătrân!”... Și cu atât mai greu Îmi va fi mie s-o apăr, senectutea, afundat fiind În „ea”, părând a o apăra pro domo. Necum să declar, cu o cutezanță ce frizează poate simpla insolență, că ea este, de fapt, „un dar al destinului, al vieții!”. Un dar al vieții, cu siguranță, și chiar mai mult de atât, poate chiar un „sens al vieții!”. Pentru unii, se’nțelege, pentru acea ciudată elită care, ajungând la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a prins încă o dată. Nu-mi dădeam seama de unde venea sâsâitul. Când încetă să sâsâie întreaga făptură fu cuprinsă de frisoane. Conform lui Robby ziceam: - A căcat ah căcat ah căcat. S-a întors spre mine, de data asta cu insolență. Îmi venea până la brâu și n-avea o formă anume - un dâmb. Acoperit cu păr și încâlcit cu crenguțe și frunze moarte și pene. N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi convină, să mă reprezinte și în același timp să fie publicată. Au fost cele vreo trei variante ale Franciscăi în care, cu un curaj disperat, am îmbinat „romanul confesiune cu tentă intelectuală” cu „romanul de uzină”. Am avut chiar „insolența” să atac figura „problematică” a activistului de partid, deoarece, cum mi-o profetizau prietenii, M. Călinescu în primul rând, acest lucru nu putea fi decât un fiasco: toate romanele ce aveau în centrul lor figura activistului de partid erau necesarmente
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
De sfatul dumneavoastră, atârnă, îi spuneam, privindu-i fascinat frumoșii ochi mari, adânci, catifelați, încotro s-o iau în viață! (Azi îmi dau cont că numai un tinerel timid și pierdut în jungla socială, cum eram eu, atunci, putea avea insolența de a pune o astfel de problemă unui om atât de important, unui vechi pedagog, un om aflat el însuși în derută!Ă - Ai adus ceva cu dumneata? m-a întrebat Profesorul, calm, și eu am „scos de sub surtuc” câteva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în păreri critice, idei și lecturi, grup în care, oarecum normal, fiecare are despre sine și celălalt păreri supradimensionate, necesare în asaltul pe care vrei să-l dai acestei enorme redute, literatura, acel curaj ce se învecinează cu o anume insolență sau inconștiență, cum o apreciază unii, de a mai „spune o dată” ceea ce s-a mai spus și încă de voci enorm autorizate. Nu mai țin minte - n-o știam cu precizie nici atunci, în ’58 - alte grupuri literare, vorbesc de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trei variante în cei patru-cinci ani când am conceput-o. Refuzând să debutez cu o carte de povestiri, cum a făcut toată „lumea bună” în proza română, de la Negruzzi și Sadoveanu la Bănulescu și Preda - unul din primele semne de „insolență, de megalomanie” ale lui Breban, nu-i așa?! -, eram lucid că trebuia să propun „formulă nouă”, o formulă „a mea”, cea în care spiritul, habitudinile, reflexele mele de gândire, ca și cele culturale, iubirea față de un Stendhal, Proust sau Dostoievski
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nepotrivire” cu cele ce se fac și se gândesc în jur, cu riscul, bineînțeles, al singurătății, chiar și temporare, al omului și operei, al neînțelegerii, ea însăși de felurite feluri, calmă, disprețuitoare sau agresivă, dar cine vrea, cine are curajul, „insolența” de a se „arăta gol”, în sensul de a trece, în oglindirea omului și a umanului, dincolo de clișeele, chiar și „artistice”, clasice, ale genului, trebuie să fie apt de a suporta „consecințele”. Cele dintotdeauna ale artistului singuratec și îndrăzneț, cele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la „radio șanț”, zău așa, îmi faceți de-a dreptul milă! Păi, uite, îl am chiar aici în fața mea pe unul dintre fidelii informatori ai postului - pe poetul Leonid Dimov! Stupoare în sală, nu de „dezvăluirea”, ci mai mult de insolența fățișă și murdar oportunistă a autorului Groapei, cel care în anii aceia se lăuda a „deține adevărul” și de a fi deasupra și în afara „grupurilor literare”; Dimov, uluit, roșu la față, se ridică și strigă: - Contest cu vehemență și declar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
informativă a unui eveniment se măsoară după inversul probabilității sale de producere; alegând decorul cel mai improbabil, organizatorii anualei Gay Pride își arată talentul lor de comunicatori. Șapte mii de polițiști încadrează o mie de manifestanți: nec plus ultra. Culmea insolenței a provocat de altfel un neobișnuit salt înainte în ecumenismul local, întrucât (dar o dată nu înseamnă obicei!) șefi-rabini, episcopi, patriarhi, șeici și muftii, de regulă adversari jurați, au acceptat să-și pună laolaltă semnăturile pentru excomunicarea în cor a Sodomei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a câștiga timp, pentru că au știut să și-l piardă pe-al lor în tinerețe... Sunt acestea remarcile unui servitor benevol al statului ajuns la vârsta înțelepciunii (lupoaicele și lupii tineri proaspăt intrați în carieră sunt rugați să se abțină). Insolența unui senior off-limits n-are cine știe ce merit. Ca dovadă. În materie de racursiuri, este frapant că "poporul de elită, sigur de el și dominator" a fost amputat de două sau trei ori, și nu fără intenții ascunse, exterminându-i-se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Occident am regăsit-o la toți frații tăi arabi, laici și progresiști. Ei ne iubesc pentru că la noi au învățat să gândească și să trăiască liberi. Și ne detestă pentru că v-am colonizat și pentru că încă n-am renunțat la insolența noastră de stăpâni. Fără îndoială că resimțiți aceeași ambivalență și față de islamism. Islamul le-a permis popoarelor voastre să rămână ele însele în timpul colonizării. Aceasta a înghițit totul, în afară de nucleul dur. Dar fără religie, ce mai rămânea din cultura arabă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
industrială închinată sursei spirituale. Impunându-și liniile lor drepte unui sol ingrat și străbătut inițial doar de piste pentru animale, poteci, cărări, și drumuri de pământ bătătorit, aceste panglici negre suple, elastice sub roțile mașinilor, afirmă cu un fel de insolență ingenuă că înalta tehnologie poate duce arhaicul înspre o reușită deplină. Drumul asumat, desăvârșit, etalat în impasurile și în măreția lui, îl poate umple de mândrie pe orice mediolog 2. * * * "Sunteți evreu? Sunteți căsătorit? Ne iubiți?" Acestea sunt întrebările ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale) Soldatul și hoțul sunt mai curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe loc”, „Așa că iel cîn s-o băga, numai i s-o d’esfăca carn’ea d’i pi uosă. Ș-apoi o rămas iel moștenitor” (Rașca - Oaș). Nașterea întru mit prin baia în lapte este o formă a consacrării, insolența împăratului pasiv a fost pedepsită de calul năzdrăvan, funcția acestor animale fiind adeseori justițiară în basme, unde femeile rele sunt cel mai frecvent ucise prin schingiuirea de către un cal htonian, care nu a văzut lumina soarelui până în momentul execuției. Pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de susținere a lumii, ceea ce transformă rugămintea fecioarei către fluviu într-un act eroic, de înfruntare a principiului distructiv însuși. Specificitatea cântecului este dată de momentul ontologic și contextul lui mitic. Într-o colindă din Dragoslavele, Argeș, fecioara își justifică „insolența” de a cânta o melodie sacră prin indicarea etapei existențiale dramatice: „Nu cânt pentru domnul tău/ Și cânt cântecelul meu,/ Că sân’ fată logodită,/ De-az’ pe mâine nunta-mi vine/ Și mă ia de la părinț’/ Și mă trece peste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Revenirea în planul social este posibilă doar pentru inițiat, care și-a marcat drumul pe verticală prin instrumente ale masculinității: „Însâ topoarele cele d’i aci tot acolo în copac iera”. Mamei i se interzice orice implicare în planul arhetipal, insolența ei fiind pedepsită cu transformarea în cenușă, dar nu în cenușa forțelor creatore latente, cum este cea în care șed neofiții înainte de plecare, ci în reziduurile deșertăciunii umane. Dacă neofiții rămân cu osemintele goale în urma procesului inițiatic, aici textul insistă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă-si taina, iar bordeiul se dărâmă în urma ei până la temelie”. Erodarea lăcașului ce ascundea minuni pare efectul expunerii la durata temporală, care năvălește în spațiul care i se sustrăgea și-l face să se prăbușească în sine. Pedeapsa pentru insolența de a scruta dincolo de vălul ritual este transpu¬să în drumul îndelungat ce conține vămi ale devenirii mistice: „.atunci mă mai vez’ pa mine, când îi rupe trei parechi de opinci de fier și-i trece lacu de lapte dulce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
i se spunea „CÎrlig” din cauză că avea o mînă diformă. - Maimuța ți se cam cațără-n spinare, eh? a-ntrebat tipul cu pipa. - Nu știu despre ce vorbiți, a zis CÎrlig. Era un enunț pe un ton neutru, fără vreo urmă de insolență. CÎrlig nu era dependent de droguri și o spunea limpede. Au parcat În fața sediului federal și ne-au dus la etajul al treilea. Acolo am așteptat Într-o anticameră și am fost chemați În birou cîte unul, pentru interogatoriu. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
literaturii. "Beat de glorie zice Alexandru Dobrescu Istrati își pierde orice măsură, adoptând o conduită imposibil de scuzat și chiar de explicat altcum". Da și nu. Cine se va uita mai atent la tot ce s-a întâmplat în jurul acestei insolențe va constata cu mare ușurință cum se repetă istoria. Atunci, ca și acum, are dreptate Al. Dobrescu, au existat și există intelectuali care "împărtășind alte idealuri artistice" nu gustă poezia eminesciană. Firește, e deptul lor. Numai că, în virtutea acestui drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În respectul pe care Îl arată celor mai mari, știe să găsească acele mijloace de expresie care mărturisesc, cu aluzii abia transparente și Îndepărtate, de care n-ai cum să te superi, toată amărăciunea, sila și Înfruntarea lui, ca răspuns insolențelor și grosolăniilor fudule ale târgovețului. Turcu Ion fusese brancardier pe front, dar nu din cei care des puiau de verighete, bani și ceasornice răniții și morții - și pentru care, după asemenea fapte, se găsea totdeauna vreun glonț rătăcit și ispășirea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
funcționarul ne-a pus o ștampilă mare În pașapoarte cu ziua de plecare de 14 iulie, așa că am luat-o pe jos pe podul care unește și desparte cele două țări. Un soldat venezuelan ne-a verificat bagajele, cu aceeași insolență dușmănoasă ca și omologii săi columbieni - lucru care pare să fie o trăsătură comună Întregii specii militare - și n-a scăpat ocazia să ne supună la propriul său interogatoriu, doar ca să vedem că vorbeam cu cineva cu „autoritate“. Ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
n-ar exista ! Căci nu era chemată cultura să modeleze, să plămădească această minune a geneticii de partid : Omul Nou ? Nu trebuia filmul, mai ales să contribuie la formarea acestuia în spiritul celor mai înalte etc. etc. ? Filmul acesta are insolența să ocolească aceste neprețuite precepte pe care grija părintească le emisese pentru fericirea tutulor... Iată cum ar fi sunat un articol incriminant la adresa filmului, dacă dictatorul, prin Bula culturală de la Mangalia din 1983, nu ar fi retezat scurt aripile gazetărești
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
coquin !” - tu, băiat de 27 de ani, un debutant consacrat abia-n clipa aceea, unui fost prim-ministru, unui prinț de Samos, director al Teatrului Național, om bătrân - mi se pare o obrăznicie superbă, magnifică. Dar această obrăznicie proclamă sacra insolență și curajul de-a spune adevărurile în față ; abia de atunci e posibil marele comic, divulgant al prostiei și, mă rog, infamant al prostiei. Nu-l implic pe Ion Ghica în această diatribă, pentru că Ion Ghica este un scriitor extraordinar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
salamul italian, „în parte porc, în parte măgar”, înveselit de supărarea mea, a dus glumele și mai departe, făcând aluzie la „sexualitatea jidanilor”. Dar Nemesis Divina care exista deja în gândurile mele a apărut brusc chiar pe strada în care insolența amenința să mă deprime total. „Mortadella” își cumpărase o geantă de piele în care își ținea lucrurile de valoare, în plus și foile unui discurs pe care trebuia să-l țină la festivalul literar închinat lui Petrarca. S-a auzit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Șef al Poliției. Ion Bobu. Elev." O astfel de intervenție nu putea face decât Bobu. Comisarul a rupt hârtia și atunci Bobu a anunțat, demn, că va umple tot orașul cu afișe de protest, că "toți tinerii vor manifesta împotriva insolenței și abuzului". Nu știam atunci de imensa capacitate de militant pentru drepturile omului a colegului nostru. Comisarul a lăsat-o mai moale, ba ne-a spus că, deocamdată, nu s-a dovedit furtul, încât ancheta este o obligație formală, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]