2,733 matches
-
modul de înlănțuire al particulelor în macromoleculă după acest criteriu, avem molecule ramificate, liniare, împâslite prin punți de hidrogen între catene și tridimensionale. Ultima categorie reprezintă clasa compușilor care se îmbibă cu dizolvanți fără a se dizolva propriu zis, fiind insolubili. gradul de polimerizare dacă gradul de polimerizare este mai mare de 160, probabilitatea ca toate cele 6,023 · 1023 molecule ale unui mol să fie diferite este mai mare de 0,5 și polimerul se numește neregulat sau întâmplător, spre deosebire de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aplicații asemănătoare coloizilor propriu-ziși. Acești compuși mai poartă denumirea de pseudocoloizi. Sistemele coloidale în care mediul de dispersie este solid formează categoria sistemelor coloidale solide. 3.1. Dispersii eterogene stabile 3.1.1. Suspensii Sunt sisteme disperse formate din particule insolubile, cu dimensiuni de 10-7 - 10-5 m, dispersate într-un anumit solvent. Particulele fazei disperse sunt vizibile la microscopul optic obișnuit. În funcție de natura mediului de dispersie, se împart în hidrosuspensii și organosuspensii. Pentru a crește stabilitatea acestor sisteme, în procesul de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
prin încălzire și apoi răcirea bruscă a soluțiilor. În unele reacții chimice se obțin ca produși de reacție precipitate gelatinoase. De exemplu, reacția ionului Fe3+ cu hidroxizi alcalini (NaOH, KOH), când se formează un precipitat gelatinos roșu-brun de hidroxid feric, insolubil în exces de reactiv și solubil în acizi. Sau în reacția ionului Mg2+ cu hidroxizi alcalini (NaOH, KOH), când se formează un precipitat alb gelatinos de hidroxid de magneziu, solubil în acizi diluați, apă cu CO2, săruri de amoniu și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dizolva într-o anumită cantitate de solvent. Solubilitatea substanțelor variază cu temperatura, această variație putând fi reprezentată grafic prin curbe de solubilitate. Produsul de purificat se dizolvă la cald într-o cantitate cât mai mică de solvent. După îndepărtarea impurităților insolubile prin filtrare, soluția se lasă să se răcească. O mare parte din produs se separă sub formă de cristale mai mult sau mai puțin pure. La recristalizarea unei substanțe se parcurg următoarele etape: 1 alegerea solventului potrivit; 2 dizolvarea substanței
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
puțin pure. La recristalizarea unei substanțe se parcurg următoarele etape: 1 alegerea solventului potrivit; 2 dizolvarea substanței solide în solvent la o temperatură cât mai apropiată de punctul de fierbere al acestuia; 3 filtrarea soluției la cald pentru îndepărtarea impurităților insolubile; 4 cristalizarea din soluție a substanțelor pure; 5 filtrarea și spălarea cristalelor; 6 uscarea. La efectuarea recristalizării, un factor important este selectarea solventului. Un bun solvent de recristalizare îndeplinește următoarele condiții: nu reacționează cu substanța dizolvată; dizolvă o cantitate mai
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aceea este folosită ori de câte ori este posibil. 187 Dizolvarea. Substanța de purificat pulverizată se introduce într-un pahar Berzelius. Se toarnă peste substanță cantitatea necesară de solvent care la temperatura de fierbere să asigure trecerea în soluție a substanței, cu excepția impurităților insolubile. Este important să nu se toarne dintr-o dată prea mult solvent, deoarece la o diluție excesivă substanța nu mai cristalizează. Nici soluțiile saturate la cald nu sunt de preferat, din cauza tendinței prea rapide de cristalizare, care are loc chiar în timpul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
o dată prea mult solvent, deoarece la o diluție excesivă substanța nu mai cristalizează. Nici soluțiile saturate la cald nu sunt de preferat, din cauza tendinței prea rapide de cristalizare, care are loc chiar în timpul filtrării. Filtrarea la cald. Pentru îndepărtarea impurităților insolubile, soluția se filtrează pe o pâlnie conică prevăzută cu filtru obișnuit sau cutat. Soluția de filtrat se toarnă fierbinte și în mod continuu pe filtru, pentru a evita răcirea. Anterior, filtrul va fi umezit cu o cantitate mică din același
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
figura 13, unde anodul, constituit din massa metalică mai electronegativă decât filmul pasiv, se dizolvă. Diferența de potențial dintre soluție și fundul pitului crește odată cu adâncirea pitului, deci procesul de coroziune se intensifică, dacă evident nu apar produși de coroziune insolubili care să blocheze lumenul pitului. Atingerea unei mărimi suficiente a pitului permite accesul liber al soluției în pit, deci echilibrarea potențialelor soluției și metalului, oprind procesul corosiv. Și coroziunea chimică poate fi interpretată în același mod (ca având un determinism
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
corodarea selectivă a betonului (indiferent dacă chimică sau biologică, coroziunea va consuma anumite componente ale betonului, mai labile, precum liantul; nisipul și agregatele cuarțoase au astfel șanse mari de a deveni o componentă abiogenă a foulingului) și, în sfârșit, săruri insolubile precipitate din apă și produși de coroziune insolubili ai componentelor metalice ale instalației. Substanțele organice abiogene provin de asemenea din erodarea și biocorodarea (ex.: de către Aspergillus și Penicillium [16]) a componentelor nemetalice ale instalației sau din pământul adus de vânt
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
biologică, coroziunea va consuma anumite componente ale betonului, mai labile, precum liantul; nisipul și agregatele cuarțoase au astfel șanse mari de a deveni o componentă abiogenă a foulingului) și, în sfârșit, săruri insolubile precipitate din apă și produși de coroziune insolubili ai componentelor metalice ale instalației. Substanțele organice abiogene provin de asemenea din erodarea și biocorodarea (ex.: de către Aspergillus și Penicillium [16]) a componentelor nemetalice ale instalației sau din pământul adus de vânt sau de apa de adaos. b. Componenta biotică
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
fluxuri ionice contrare, de H+ și OH-, se neutralizează reciproc astfel încât apare necesarmente un transfer al apei din zona anodică în cea catodică, cu o conotație izoosmotică (fig. 67). Că ambii produși de reacție finală, hidroxidul și sarea, pot fi insolubile sau doar unul, nu face decât să îngroașe, prin material abiotic, stratul de fouling, adică să amplifice efectele foulingului biologic, generând și consecințe fizice prin precipitate. Depunerea neuniformă (din punct de vedere cantitativ) a foulingului biologic face ca accesul la
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
final, pentru că mediul în care se desfășoară global procesul de coroziune nu poate fi decât unul oxidant, Fe2+ se oxidează la Fe3+ (ca și cationul legat de sulfat dacă el este ambivalent): fapt care desăvârșește trecerea fierului în forme exclusiv insolubile, un ultim mijloc de limitare a feed back-ului. Un astfel de depolarizator catodic microbian este acel Desulfovibrio ([116], citat de [16]); același autor confirmă experimental și stimularea, desigur de către partenerul de biocenoză, a procesului de oxidare anodică. 2.3.4
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
un segment unic al biocenozei foulingului biologic. Mai mult, specificitatea crește în raport cu algicidele, referindu-se doar la fungi. Din păcate, metoda întâmpină limite, privind o gamă relativ restrânsă de astfel de produse, dar mai ales prin faptul că acestea sunt insolubile în apă și implicit necesită formarea unei emulsii, deci adaosul de compuși tensioactivi [16] cu toate riscurile legate de obținerea ei și grijile tehnologice în plus. 3.1.4. Iradierea O metodă posibilă, doar studiată nu și aplicată efectiv, constă
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
realizate de degajarea de hidrogen; în zona adiacentă epruvetei, pe care n’a avut loc degajarea menționată, depunerea de săruri este masivă. În schimb, pe epruveta neprotejată (fig. 90) se observă depunerea masivă a unui material mixt, alcătuit din săruri insolubile, rugină și material biologic (atât algele inițiale cât și alte categorii de organisme monocelulare care au găsit condiții de dezvoltare în cursul experimentului, ca bacili și protozoare, cu alte cuvinte un început de formare a unei biocenoze), ce prezintă o
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
a aflat fiecare epruvetă. Analiza acestor grafice evidențiază câteva observații, expuse în continuare. a. În cazul argintului (fig. 109) se constată o coroziune puternică în zonele extreme de rH, în zona reducătoare formându-se produși solubili, iar în cea oxidantă insolubili. Metalul fiind monovalent, se constată un singur domeniu de oxidare la rH > 39. În zona de rH 10-39, incluzând și domeniul curent în mediul acvatic, metalul prezintă o stabilitate manifestată prin modificarea redusă de greutate înregistrată în această zonă. b
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
restul intervalului (rH 14-38) el este relativ stabil, domeniul de stabilitate având două subdomenii (rH 16,4, respectiv 32,2) de stabilitate mai bună. e. Aliajul V2A (fig. 113) manifestă un comportament unitar caracterizat de instabilitate prin formarea de compuși insolubili în zonele extreme de rH, dar de stabilitate în zona neutră. Oțelul inoxidabil ne îngăduie, prin comportamentul său, unele comentarii. Anume, spre deosebire de metalele unitare, care evidențiază trepte de corodare corelabile cu valența la care participă în produșii de coroziune, pare
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
bazat pe crearea unui strat monoatomic din metal nobil și, prin extindere, comportamentul sub aspect redox al argintului (v. fig. 109), cu deosebirea doar a formării de către aliaj, la ambele extreme ale gradientului de rH, a unui singur tip (solubil/insolubil) de produși de coroziune, ca în cazul cuprului. Analiza comportamentului tuturor acestor metale indică zona reducătoare, excluzând extrema, deci intervalul rH 15-30, drept zonă de interes pentru combaterea foulingului biologic fără a afecta materialul de construcție. Având în vedere faptul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
I-a a dependenței redox directe a altui parametru. Polimerul este în fond o formă de stabilitate a unei substanțe (monomerul), influențată de mediu, chiar dacă echilibrarea cu aceasta în fiecare moment este, mai mult sau mai puțin, frânată de caracterul insolubil în apă al polimerului. Ca urmare, putem considera că, în condiții redox deplasate de la obișnuit, sistemul polimeric devine instabil, firește cu atât mai mult cu cât acele condiții se apropie de extreme. Și atunci, această „sensibilitate“, cu o dependență ipotetic
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
reduce la simpla leșiere a minereurilor sau deșeurilor cu ajutorul reactivilor. La alegerea reactivilor cu ajutorul cărora se trece cuprul în soluție se ține seama de natura minereului sau a deșeului, precum și de natura sterilului. Pentru minereurile sau deșeurile ce conțin combinații insolubile ale cuprului, procesul de extragere a cuprului în soluție depinde de natura compușilor. Astfel, dacă minereurile conțin malachit CuCO3 Cu(OH)2, azurit 2CuCO3 Cu(OH)2, cuprit Cu2O, melaconit CuO sau crisocol CuSiO 3 · 2 H2O, prin tratare cu
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
sulfuric ce conține ioni de Fe3+ are loc transformarea sulfurilor neprăjite în sulfat de cupru, reacțiile fiind activate de prezența aerului care reoxidează sulfatul ferului bivalent la fer trivalent O altă metodă este tratarea minereurilor sau deșeurilor ce conțin combinații insolubile ale cuprului cu soluție de amoniac, când cuprul trece în soluție sub formă de ion complex. Minereurile de cupru ce conțin cupru nativ se dizolvă în soluțiile apoase ale cianurilor alcaline în prezența unui oxidant, cum ar fi aerul sau
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
cu proprii lor oxizi. Adăugând substanțe mai avide de oxigen decât metalul gazdă, oxidul metalic se reduce, iar noul oxid format se ridică la suprafață în zgură putând fi îndepărtat. Dezoxidarea metalelor și aliajelor neferoase se poate realiza cu dezoxidanți insolubili (de suprafață) și dezoxidanți solubili. Dezoxidanții insolubili acționează numai la suprafața de contact cu metalele și aliajele și nu se dizolvă în ele. Dintre aceștia amintim carbonul, carbura de calciu, borura de magneziu și zgura borică pe bază de B2O3
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
avide de oxigen decât metalul gazdă, oxidul metalic se reduce, iar noul oxid format se ridică la suprafață în zgură putând fi îndepărtat. Dezoxidarea metalelor și aliajelor neferoase se poate realiza cu dezoxidanți insolubili (de suprafață) și dezoxidanți solubili. Dezoxidanții insolubili acționează numai la suprafața de contact cu metalele și aliajele și nu se dizolvă în ele. Dintre aceștia amintim carbonul, carbura de calciu, borura de magneziu și zgura borică pe bază de B2O3. Dezoxidanții solubili acționează mai eficient decât cei
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
acționează numai la suprafața de contact cu metalele și aliajele și nu se dizolvă în ele. Dintre aceștia amintim carbonul, carbura de calciu, borura de magneziu și zgura borică pe bază de B2O3. Dezoxidanții solubili acționează mai eficient decât cei insolubili, dar prezintă dezavantajul că impurifică metalul cu elementul dezoxidant sau cu oxidul lui. Aceștia pot fi gazoși (H2, CO, CH4) sau solizi (P, Si, ca, Mg, Al, Ti, Mn, Zn, Cr). Fosforul se utilizează ca prealiaj cu 7-8,5 %. Tehnica
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
și în cazul lui Beaumont și Fletcher, unde avem avantajul de a dispune de texte oare-i aparțin în mod evident lui Fletcher, fiind scrise după moartea lui Beaumont, contribuția fiecăruia nu este încă stabilită categoric; și problema este absolut insolubilă în cazul piesei The Revenger's Tragedy (Tragedia răzbunătorului) care a fost atribuită pe rând lui Webster, lui Tourneur, lui Middleton și lui Marston, individual sau în colaborare unii cu alții. 100 Dificultăți similare se ivesc când se încearcă stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
totală( exprimată în acid citric și raportată la șu solubila), % max. 10 Aciditate volatilă( exprimată în acid acetic și exprimată la șu solubila), % max. 0,5 Staniu, mg/kg max. 100 Cupru, mg/kg max. 30 Plumb Lipsa Impurități minerale insolubile(raportate la substanță uscată solubila), % max. 0,05 Determinarea substanței uscate solubile La bulion sau la pastă de tomate , calculul conținutului de substanță uscată solubila se face cu formulă : % substanță uscată solubila S = S1 - 1,2( C-1) S1 - numărul
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]