1,015 matches
-
unei conștientizări imediate că situația prezentă trebuie trăită din plin. Lemn Lemnul simbolizează dimensiunea brută, naturală și sălbatică. Spre deosebire de materialele moderne, nu are nevoie de intervenția omului. Nu este creația omului, ci a lui Dumnezeu. Exprimă deci partea liberă și instinctivă a psihicului. Pe de altă parte, prin aspectul rustic și învechit, lemnul reprezintă și pulsiunile arhaice. În vis, îl invită pe subiect să refacă legătura cu adevăratul său eu, să se reîntoarcă la origini. Se opune artificiilor și pledează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a diminua și suprima orice suferință există două metode: aă lupta activă Împotriva cauzelor obiective, naturale sau sociale ale durerii și suferinței, rezistența absolută contra răului; bă Încercarea de a reduce În interiorul nostru suferința produsă de către rău, printr-o rezistență instinctivă și automată, cu efect superior. Biserica susține că suferința este consecința răului din lume. Ea nu poate fi Învinsă decât Îndurând răul care a produs-o, dar nutrind totodată speranța mântuirii, ca perspectivă soteriologică. Suferința este considerată fie pedeapsă pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
b) pierderea determinată de evenimentele întâmplătoare plasează subiecții într-o stare acută de stres emoțional, care nu reprezintă o experiență normală de viață, din cauza perturbării echilibrului emoțional; c) persoanele care trăiesc o stare de dezechilibru emoțional se străduiesc în mod instinctiv să recâștige echilibrul pierdut; d) eforturile de reechilibrare se desfășoară pe fondul unei stări de vulnerabilitate intense și temporale; e) în această situație de vulnerabilitate psihoemoțională, oamenii sunt mult mai dispuși să solicite ajutor, datorită prăbușirii mecanismelor de apărare; f
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
somatotrop) de către glanda hipofiză. În gigantismul eunucoid, statura înaltă se datorează pubertății întârziate, care rezultă din creșterea continuă a oaselor lungi înainte de osificarea cartilajelor de creștere (Rusu, 1983). ACT MOTOR (engl. motor activity) - Rezultat al unei activități individuale, conștientă sau instinctivă, care are ca scop efectuarea unor mișcări corporale. Parte a îndeletnicirii motrice, care se efectuează având la bază o anticipare și o alegere conștientă, constituită printr-un proces de reglare și control anlitico-sintetic. Mișcarea este instrumentul actului motor, întrucât, prin
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
actuală care depinde atât de o structură psihopedagogică, cât și de condiții de mediu nefavorabile (Larousse, 2006). Dezorganizarea globală a conduitelor motoare, corelată, de regulă, cu dezordinea ierarhizării instanțelor psihice, concretizate în acte motoare necoordonate, cu desfășurare aleatorie, în pulsiuni instinctive sau afective, variabile după circumstanțele în care este observată. Pentru a surprinde și fenomenologia psihică (hiperactivitatea psihică), și cea motoare (hiperactivitatea motoare), se folosește sintagma agitație psihomotoare. AGNOZIE (< fr. agnosie, cf. gr. a - fără, gnosos - percepere, cunoaștere, de la gnonai - cunoaștere
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
face posibilă modularea și evoluția secvențială a autoreglajului. În sistemul psihic uman autoreglajul se dezvoltă la diverse niveluri. În acest sens, pe de o parte sunt puse în evidență cuplurile: senzoriomotor, senzorio-senzorial, senzorio-verbal, verbo-verbal, iar pe de altă parte, modalitățile instinctive, motivaționale și afective, intelectuale și voluntare. Considerând proprietățile de durată, finalitate și eficiență a autoreglajului, întreaga activitate psihocomportamentală ar putea fi interpretată ca un sistem ierarhizat și autoreglabil. Unii autori susțin că obiectul psihologiei se centrează asupra proceselor de autoreglaj
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pe primul loc și pe ultimul loc, nu are un ritm stabilit de lucru, nu înțelege ce este o oră sau o zi și nu face față cerințelor școlare. TULBURĂRI DE COMPORTAMENT (engl. behaviour disorders)- Dezechilibre ale terenului constituțional, perturbări instinctive cu variații de dispoziție, disfuncționări și dizarmonii cognitive, retardări afective, conflicte relaționale a căror expresie este mai mult sau mai puțin organizată în jurul temelor heterosau autoagresive, variabile în cursul dezvoltării. Noțiunea de tulburări de comportament trebuie utilizată - după Străchinaru (în
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
față de el, măcar de câteva sudălmi la adresa senatorilor, dar bătrânul principe tace, imobil. Numai buzele i se mișcă în gol, fără să emită vreun sunet. Un pic derutat, repetă accetuând pe fiecare silabă: — No-bili. Mizează cu bună știință pe ostilitatea instinctivă a împăra tului față de nobili. Ostilitate și neîncredere reciprocă, de alt min teri, cu rădăcini în originile militare și revoluționare ale noului regim. Principele tace în continuare, învăluit într-un mutism de neînțeles. — Nu pot să-i îndepărtez de tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În propriile fecale. După ce a terminat Facultatea de Medicină veterinară, și-a făcut doctoratul În cadrul Departamentului de științe comportamentale de la Universitatea Berkeley din California, unde a cercetat comportamentul În haită și mai ales modul În care câinii Învață În mod instinctiv de la superiorii lor pentru ca apoi să transmită ce au Învățat celor inferiori lor În ierarhia haitei. Temperamentul câinilor nu e gata format la naștere, nota el. Poate fi modelat prin interacțiunea cu ceilalți câini, cu oamenii și, de asemenea, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în fiecare zi într-un metrou plin până la refuz? Chiar m-am săturat. Luni dimineață mă gândesc mereu: «Astăzi nu mă duc...» (râde). Însă, cu toate că mintea spune: «Nici să nu te gândești să te duci astăzi!», corpul este în mod instinctiv pregătit pentru muncă. Dacă fiecare ar avea un computer pe birou, nu ar mai trebui să merg la companie. Nici acum nu e imposibil să fac lucrul ăsta. Chiar poți să ții ședinte prin calculator dacă sunt conectate la rețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cele două stări era mare. Asta mi s-a părut incitant. Am stat două nopți și trei zile. Nu ne-am apropiat foarte mult. Totuși, a existat o atracție reciprocă. Sinceră să fiu, prima oară m-am gândit în mod instinctiv: «Probabil că o să fiu cu el. Poate o să ne și căsătorim.“ E un lucru pe care fetele îl înțeleg. Mi-am zis: «Nu e nevoie să-i dau numărul meu. Mă va contacta oricum.» (râde) Aveam încredere în mine. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă. Nu rețin decât unele lucruri, câteodată inutile, în schimb pe altele le uit instantaneu, de parcă n-ar fi existat. E o formă instinctivă a memoriei de a nu se supraîncărca. Și atunci mă ajut de memoria hârtiei. La ce dracu ți-e bună memoria? Un șir nesfârșit de eșecuri etichetate, fișate și catalogate cronologic, menite să construiască eșafodajul "minunatei" noastre experiențe umane, pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Știu ce se întîmplă fără tine! Oricât de rău ar fi, continui viața aceasta." Spune așa chiar dacă e mâniată pe mine, și mă miră, căci știu că e incapabilă să profite de o experiență și că rămâne tot așa de instinctivă. În schimb, eu am planuri mari de a fugi. Altă dată mă simțeam prea slab ca să iau hotărârea, dar nici nu mă gândeam să-mi educ energia, cu toate că viața cu Ioana se rezolva într-o mulțime de scene. Acum, cu toate că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veniseră niște oameni la mănăstire, iar când afară se lăsă brusc tăcerea, călugării înțeleseră cu toții că liniștea aceea purta în ea o chemare apăsătoare, plină de spaimă. Capetele rase ale câtorva dintre ei se mișcară abia simțit. Cu un gest instinctiv, cei ce se găseau cu fața spre ușă căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe, neliniștite. Disciplina riguroasă pe care le-o impunea regola îi țintui, însă, cu genunchii pe dalele străbătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mai mult, cercetând mai atent, chiar el fusese cel care îi pusese capăt, și nu fără riscuri pentru sine și pentru misiunea sa. Dar, era limpede, asta nu conta, fiindcă - și aici era punctul sensibil - el... văzuse! Cu o mișcare instinctivă, izbit de acea intuiție, își reținu pentru o clipă calul. Bineînțeles! Asta era: Frediana nu intenționa doar să-l pedepsească pe responsabilul asasinării tatălui și fratelui ei, pe dușmanul care-i teroriza poporul, ci voia înainte de toate să-l suprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
egalitate, alegând-o pe Janet Wake în calitate de primă femeie președinte. Este o hotărâre irațională, deoarece este în contradicție fundamentală cu realitatea. Dacă femeile ar fi pregătite, in corpore, să ia medicamentul egalizator, iar bărbații ar putea trece peste repulsia lor instinctivă pentru femeile care au luat acest medicament, problema ar putea fi rezolvată. Dar așa cum voi, femeile egalizate, știți din experiență personală, femeile sunt cele mai rele dușmane ale voastre, iar bărbații nu vor să aibă nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
gardul în sine nu era greu de escaladat. Era ca și cum te-ai cățăra pe o frânghie. Ajunse sus și, nerăbdător acum, sări peste țepușele gardului. După aceea, realiză că fusese prea nerăbdător. Alunecă. Apoi comise o a doua greșeală; greșeala instinctivă de a încerca orbește să se salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
absorbit de strălucire, își ridică brațul și-l întinse spre fereastră. Golul apărut îl blocă. Instantaneu asta nu mai conta, deoarece deveni interesat de brațul care bâjbâia. Își dădea seama că brațul făcea parte din sine. În momentul când gestul instinctiv încetă, mușchii care susținuseră brațul în aer începură să se relaxeze. Brațul se prăbuși pe pat. Și, fiindcă privirea îi urmărise căderea stângace, deveni pentru prima oară conștient de existența patului. Încă îl mai examina, pe jumătate așezat, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-și creadă urechilor... E un fel de jurnal, continuă Filip. Un aide-mØmoire. Memoria mea e slabă și selectivă. Nu rețin decât unele lucruri, câteodată inutile, în schimb pe altele le uit instantaneu, de parcă n-ar fi existat. E o formă instinctivă a memoriei de a nu se supraîncărca. Și atunci mă ajut de memoria hârtiei. La ce dracu ți-e bună memoria? Un șir nesfârșit de eșecuri etichetate, fișate și catalogate cronologic, menite să construiască eșafodajul "minunatei" noastre experiențe umane, pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Din momentul în care-și trântea pe corp un articol de îmbrăcăminte, pierdea orice noțiune pământeană legată de el - cu excepția, poate, a unei vagi conștiințe că nu mai e gol pușcă. Și aceasta nu constituia numai un semn de antipatie, instinctivă sau cultivată, față de ceea ce se numea în cercurile noastre „un bărbat bine îmbrăcat“. O dată sau de două ori l-am însoțit în timp ce cumpăra și, acum, privind îndărăt, cred că își achiziționa hainele încercând o vagă, dar, pentru mine, agreabilă undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ale inteligenței lui - defecte ale caracterului său care îi dădeau patos și-l făceau „uman“. Crescuse cu un tată ca Donald Taylor. Regulile de a fi femeia în casă pentru un bărbat măreț, pompos, erau mai mult sau mai puțin instinctive la ea. Părea că într-adevăr o doare când purtarea lui Richard trezea reacții ostile la ceilalți. O dată, după o cină în timpul căreia el fusese în mod special nesuferit și diareic, ea m-a luat deoparte în bucătărie. — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
toți, petrecuți până atunci la oraș, se șterseră ca și cum nu existaseră. Dimpotrivă, avui, inexplicabil, impresia că redobândisem un teritoriu ce dormitase în adâncul ființei. Lung era dezorientat de purtarea mea, pentru el surprinzător de prietenească și încercă (printr-un salt instinctiv) să-mi dea lămuriri docte, dar negăsindu-și cuvintele, răspunse simplificat: „Cum e timpul? Așa și-așa. Sunt și ploi”. Era copleșit. După câteva minute ieșirăm - ușa biroului se deschidea spre peron - după care trecurăm prin cea principală, destinată călătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
despre ea: gândirea oricărei femei, preocupată nu de tine pe care naivitatea ar putea să te facă să te simți - din eroare - mândru, ci de ea însăși, dovada certă a simțului practic și egocentrist, prezentat sub haina generozității, printr-o instinctivă știință a disimulării, chiar dacă nu îndestul perfectă totdeauna. Conversația cu ea era, oricum, o plăcere, vorbeam amândoi de la înălțimea unui podiș, iar norii, foarte aproape, treceau printre noi sfâșiindu-se de umerii și capetele noastre. - Da, domnule judecător, aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
naturii ține mai degrabă de educația unei anume sensibilități, că, de fapt, natura este percepută cu ochiul nostalgic al modernului, al omului civilizat trăitor în mediu urban. Îndeajuns pentru ca diferența să se instaureze definitiv. Revolta prozatorului - poate tocmai pentru că e instinctivă - se manifestă nu printr-o simplă regresiune, ci prin crearea a trei „modele de existență“ alternative, am putea spune, conforme cu cele trei dimensiuni ale umanismului său: țărănesc, istoric-național și livresc. Nuvelistica lui Sadoveanu expune trei modalități prin care personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmi șiroiau pe față. Cu el vreau să vorbesc. Am scotocit prin geantă după un șervețel, în timp ce Morna își apăsa iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care? — Ești încărcată de energie negativă. Cineva a pus ceva nefast asupra ta, de aceea ți se întâmplă toate nenorocirile astea. Poftim? Adică un fel de blestem? Un blestem e un cuvânt puternic - eu nu îl folosesc, dar, da, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]