1,579 matches
-
clipă, ne-nvață ce-nseamnă răbdarea Și înțelepți, cauta-vom sursa ce ne va da îmbărbătarea. Doar una e și-aceasta este, îmbelșugata Carte-a Vieții! Întrece în învățătură chiar pe savanți, toți înțelepții, Căci nu e omenească Slova, ci insuflată de Duh Sfânt, Ca cel ce crede să primească nădejde vie pe pământ. Ce mare har, ce bucurie, să știu că Domnu-a pregătit, O cale spre eliberare, că sunt prin Isus mântuit! De-aceea-n clipa tremurândă, când suferinți mă copleșesc, Tresalt
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
maeștri strălucește și În Înțelepciunea cu care urmăresc frumusețea, care e o parte atât de Însemnată a lumii create? V-o spune unul care a experimentat frumusețile din mai toate porturile Mediteranei. Cine e femeia aceea? Întrebă poetul, Încercând să insufle Întrebării un ton indiferent. În glasul și În privirea lui Agostino lucea scânteia dorinței. — A sosit la Florența nu de mult, din tărâmuri Îndepărtate. Ai văzut cum arată? Se spune că s-a numărat printre refugiații de la San Giovanni d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părerea dumitale, această forță ce pare să prevaleze asupra oricărei Înțelegeri a rațiunii? — Mai Întâi, interveni Bruno Ammannati, e nimerit să vorbim despre o forță? Sau nu ar fi mai bine să definim iubirea ca fiind o slăbiciune a minții, insuflată de fuga precipitată a spiritelor vitale? Oare dragostea e ceva care se adaugă, ca o virtute, iradiind prin forța proprie din obiectul iubit, ori e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deasupra dunelor, savanelor și pădurilor. Nené Dupré, descendentul unor de coloniști ce se văzuseră obligați să se întoarcă la oraș când vastul imperiu francez se dezmembrase definitiv, continua să păstreze în suflet dragostea pentru continentul negru pe care i-o insuflase familia sa și, de aceea, luna pe care obișnuia s-o dedice competiției nu era doar o slujbă, ci și un mod de a fi din nou aproape de o lume pe care o iubea. Să pilotezi un elicopter este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
eu la rândul meu, cedând tertipurilor ei imposibil de pătruns? Dacă e adevărat că există o anume mediocritate de a trăi, atunci mă închin ei și desfid pe toți aceia care laudă pieirea vremelnică și glorioasă datorată cine știe cărei pretinse inspirații insuflate de acei demoni nevăzuți ai creației... Ce este starea acesta ciudată și de necuprins pe care unii au numit-o geniu - și de unde vine? ar trebui să mă întreb mai curând, fiind absolut incapabil să-mi încerc mintea cu cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care s-a petrecut și pe care nu știu dacă s-o percep ca fiind aievea ori nu... să mulțumesc ființelor celeste, zi de zi, necontenit, ridicându-le osanale pentru puterea de a-mi mântui sufletul pe care mi-au insuflat-o, apoi să dispar, obosit, tânjind după odihna vieții veșnice, hotărât să mă dedic singurei munci pe care o poate înțelege mintea umană. Față în față cu nimic altceva decât propria-mi pieire, să rămân neclintit în așteptarea morții până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Voiam tare mult să-l văd, și această atracție către Burkeviț conținea trei simțăminte: primul era curiozitatea plină de cruzime de a privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea să se apropie de un coleg considerat deja ciumat; în sfârșit, al treilea sentiment, care conferea consistență primelor două, era convingerea mea că nu mi se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prea plin, abia de erau ocupate patru mese în tot restaurantul. În timpul cinei discuția se învârtise mai mult în jurul Ilenei. Era profesoară la liceul din Baia de Sus și preda istoria acolo. Îi povestise cum se străduia ea să le insufle copiilor dragostea pentru locurile acelea. Vorbea cu mult suflet și se vedea că era îndrăgostită de munca ei de la școală. La desert, ce ați dori să vă aducem? auzi Cristi lângă el. Șeful de sală se apropiase discret și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui. „Adineauri i-am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni-s de-ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sînt apostol“, zicea Simon, „Îs ca și voi. Ei vă pun mîna pe creștet ca să vă insufle Sfîntul Duh; eu vă Întind mîna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum le au doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut-o În rue Michelet, ați pus următoarea Întrebare: „Ce s-a Întîmplat cu corespondența lui Mendel Osipovici?“ admițînd totodată că Operele complete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că erau cei optsprezece ani ai mei și faptul că Îmi petreceam mai mult timp printre muzele prinse În vechi tomuri decît În compania unor fete În carne și oase, care mereu mi se păreau la ani lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să i le spun soției. Rezultatul era nesatisfăcător și nu-mi puteam închipui că o să fie mulțumită de mine. Nici eu nu eram mulțumit. Strickland mă lăsă perplex. Nu-i puteam înțelege motivația acțiunilor. Când îl întrebasem ce i-a insuflat prima dată ideea de a se face pictor, ori n-a izbutit să-mi spună, ori n-a vrut. În orice caz, n-am înțeles nimic. Am încercat să mă conving singur că în mintea lui greoaie crescuse încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
La o oră când bolta Înstelată era vizibilă, Dante Își ridicase ochii pentru a estima cât timp se scursese. În acel moment luceau pe cer Gemenii, semnul său natal. Dubla strălucire a lui Castor și Pollux părea să Îl călăuzească, insuflându-i tăria de a Învinge starea de rău care pusese stăpânire pe el. În mai multe rânduri, bargello propusese să se facă un răgaz, Încurajat de bombănelile oamenilor săi. Însă Dante respinsese de fiecare dată această idee, mânat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împreună cu ceilalți ar Însemna doar să Îi oferim avantaje. Și-ar ascunde cuvintele printre ale celorlalți, asemenea unui lup printre lupi. E mai bine să-l lăsăm să creadă că știm mai multe decât știm. În felul acesta Îi vom insufla teama și, În același timp, certitudinea Înșelătoare că se află În siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda Îmi voi Întinde plasa. O porni spre scară. Pe trepte, Își netezi grijuliu cutele hainei și Își potrivi bereta, așezându-și atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
străbătut de numeroși călugări absorbiți de treburile cele mai felurite. Dante ajunse grăbit În colțul dinspre nord, unde se aflau micile aule destinate lecțiilor. Fusese și el pe acolo, În tinerețe, și Își amintea bine fermitatea cu care profesorii Îi insuflaseră certitudinea În adevărul credinței. Al credinței lor. Albul și negrul sutanelor ce se Învârteau În preajmă era oglinda felului tranșant În care ordinul despărțea binele de rău. Nici pe atunci nu reușise niciodată să treacă prin acele locuri fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mine, șuieră el În replică. Bătrânul luă clepsidra și o răsturnă. Expresia i se Îmblânzise, ca și când ar fi vrut să i se ierte sarcasmul din urmă cu câteva clipe. - Timpul petrecut și lucrurile văzute și măsurate sunt cele care Îmi insuflă certitudinea cunoașterii, adăugă el pe un ton binevoitor. Dante ridică din umeri. - Certitudinea cunoașterii! repetă el cu mânie. Se așezase la masă cu capul Între mâini. Fixa nisipul care reîncepuse să curgă. - Aceasta nu e decât o iluzie, așa cum timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu Tom, l-a examinat pe acest revoluționar cu mult mai multă luare-aminte decât până acum. Cu fruntea Înaltă și bărbia puternică, având În ochii cenușii, cinstiți, ca ai lui Kerry, o anumită finețe, Burne era un tânăr care-ți insufla pe loc ideea de masivitate și securitate. Era Încăpățânat, evident, dar Încăpățânarea sa nu era rigidă, iar după ce l-a ascultat vorbind cinci minute, Amory și-a dat seama că nu era nici urmă de diletantism În entuziasmul lui molipsitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de fete-coțofene obosite, de la un magazin universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-un râs batjocoritor sub razele lunii. Copacii și norii erau sculptați cu o clasică severitate. Zgomotele campestre se armonizaseră, formând o melodie monotonă, metalică, asemenea sunetului de goarnă care-ți tăia răsuflarea, asemenea frumuseții unei urne grecești. Vremea Îi insuflase lui Amory o dispoziție atât de contemplativă, Încât le-a dat mult de furcă unor automobiliști, obligați să Încetinească dacă nu voiau să-l calce. Era atât de absorbit de gânduri, Încât nici nu l-a surprins straniul fapt - manifastat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
executivul. O mulțime de morți pașnici să ajute activ la realizarea acestui deziderat, pacea lor deplină trebuind să servească drept model tuturor elementelor încă turbulente ale perioadei antebelice. Morții dorm adânc. La scara doi au nimerit în plin, ceea ce a insuflat copilului care a văzut scena o groază enormă, amândouă s‑au pișat pe ele ca la comandă, atât Emmy cât și sora ei cea mică (aceasta din urmă a murit mai târziu într‑un bombardament, fiind încă un copil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
hrăniți, pot asimila cu entuziasm știința și arta, și unde chiar și puterea uriașă a egoismului tinde către perfecționarea lumii, într‑o asemenea societate forța culturii va avea un cu totul alt efect decât până atunci. Asta însă nu‑i insuflă lui Hans nici un fel de avânt, mai degrabă îl mobilizează fotoliul de piele al Sophiei, pe care ar vrea să și‑l cumpere și el. Azi, ca întotdeauna, Hans nici nu dă bine cu ochii de Kochgasse, că străduța îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în cerc, iar diseară se va învârti cu Sophie pe ringul de dans. Termosul e în pericol să se spargă, viața‑i frumoasă, dar acuși o să‑i strice mama tot cheful, când o să înceapă să vorbească de politică și o să insufle o doză nouă de amărăciune în teancurile ei de plicuri foșnitoare. Luna viitoare s‑ar putea să primească o slujbă mai bine plătită, la un birou, care vrea s‑o angajeze permanent ca ajutor de contabil. Iat‑o deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lucrau cu îndemânarea țăranilor ce timpuriu deveniseră, prinse deja boboc de floare datoria de neam, dragul de patrie. Și se prezentară, fără ordin de chemare, la centrul militar de la Fălticeni. Ferice de părinții lor și de dascălii care le-au insuflat această sublimă trăire în Cetate. Voluntarii din Ciohorăni au fost încorporați la un regiment de jandarmi și trimiși la instrucție grea, de patru-cinci luni, în care timp "răcanii" trebuiau să capete meșteșugul războiului și puterea morală de a înfrunta “inamicul
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
Prelat în Regatul Cuvântului“, publicate în 2002, până la „Lacrimi de diamant“, poetul a parcurs un drum al decantării și al regăsirii de sine în forma cuvintelor, în expresia matură și în rezonanțele ample pe care numai o trăire autentică le insuflă acestor remarcabile viziuni ce definesc o conștiință artistică și un verb inspirat» (Florea Miu, în prefața din 2005); «Consecvent cu sine își coagulează discursul din elemente fulgurante, personalizate, din care se degajă o schiță de profil a subiectului poetic deschis
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
conflict. Pe de o parte, Ana, care Îl urăște pe Creatorul ei și consideră că handicapul ce îl poartă este răzbunarea Sa („Ce bine știa Dumnezeu să-Și ia revanșa!”), iar pe de altă parte, Maria și Adina, ce îi insuflă lui Emi puterea de a merge înainte și de a se recupera spiritual. Prima reușește acest lucru prin credința în Hristos, a doua prin educația primită acasă. Anii trec, cei doi copii cresc, iar Emanuel, așa cum era și firesc, ajunge
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]