415 matches
-
Dumneata n-ai experiență, dar văd că vrei să mă ajuți. Mă tem că nu prea sînt de folos. — Dă-mi o jumătate de duzină de săpători, și-o să vezi ce treabă fac... Maiorul Stone aruncă o privire melancolică spre insulița din mijlocul iazului, apoi spuse: Dar n-are nici un rost să ceri imposibilul. Facem și noi ce putem. Ne-am fi descurcat dacă n-ar fi fost la mijloc trădarea asta! Și-l privi În ochi pe Digby, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ai fost, desigur, bolnav ca noi toți. Mulțumesc lui Dumnezeu, o să plec curînd de-aici. O să pot fi din nou de folos. Dumneata ce-ai pățit? — Pierderea memoriei, răspunse Digby. — Ai fost acolo? Îl Întrebă maiorul, arătînd cu capul spre insuliță. — Nu, la Londra... o bombă... — Ce fel de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el și, Întorcînd brusc spatele insuliței și rămășițelor murdare ala pasarelei improvizate, se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o ureche - toți sîntem cam Într-o ureche aici, nu-i așa? Dar nebun să știi că nu sînt! Nu e drept... Dar ce-ai făcut? Îl Întrebă Digby. — Voiam doar să găsesc o Încăpere de unde să pot trage asupra insuliței aceleia. De cîteva luni tot sapă acolo. Într-o seară i-am zărit... Nu pot fi lăsați așa, să-și facă de cap. Nemții nu-și pierd vremea degeaba. Așa că m-am strecurat În această aripă a clădirii, pînă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clipa cînd v-a surprins Stone? urmă el. Pusese Întrebarea doar din dorința de a-l sfida pe doctor, convins fiind că Stone avusese o vedenie izvorîtă din imaginația lui de om persecutat; Întocmai ca și povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întuneric, În camera lui Poole. Și mai spunea că i-ar trebui o fereastră de la care să poată trage... E cam țîcnit, săracul, dar nu-i furios deloc, ci dimpotrivă... — Continuă, continuă... — Stone era convins că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Și apoi, cîtă vreme posedă negativul... Poole era un fotograf de mîna Întîi, adăugă domnul Prentice cu amărăciune În glas. Se specializase În studiul vieții albinelor. Niște fotografii admirabile. Am văzut vreo cîteva dintre ele. Dar hai să mergem pe insulița aceea. Mă tem că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să-ți prea placă să le identifici... Ajunseră chiar În locul unde stătuse Stone; trei luminițe roșii pîlpîiau deasupra iazului, dîndu-i, În clarobscurul zorilor, aerul unui port În rada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu umbrele și serviete de piele. Pe Gower Street, măturătorii strîngeau cioburile geamurilor; o clădire fumega În lumina proaspătă a dimineții, ca o lumînare pe care vreun chefliu ar fi uitat s-o stingă. GÎndul că, În timp ce ei stăteau pe insulița aceea și n-auzeau decît zgomotul cazmalelor, deasupra Londrei se dăduse obișnuita bătălie de noapte i se părea ciudat lui Rowe... Într-un loc strada era barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
constatăm că această eliberare sexuală a fost uneori prezentată sub forma unui vis comunitar, când În realitate era vorba de o nouă etapă În dezvoltarea istorică a individualismului. După cum o arată drăguțul cuvânt „menaj”, cuplul și familia reprezentau o ultimă insuliță de comunism primitiv În sânul societății liberale. Eliberarea sexuală a avut ca efect distrugerea acestor comunități intermediare, ultimele care separau individul de piață. Acest proces de distrugere continuă și În zilele noastre. După cină, comitetul de conducere al Locului Schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că Își Încheiase lucrările. În camera cu vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reclama violacee a unui sex-club se Încăpățâna să reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor, cu servieta mai uzată decât podeaua unui magazin de solduri și lentilele ochelarilor groase cât două discuri de frână, păream bunicul tuturor contabililor. În fața apartamentului Verei, singurul de pe palier, malacul stătea de gardă, așezat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o lizieră de sălcii, scorburoase, începea pădurea stejarilor de luncă, plopilor și frasinilor care aruncau arome sălbatice de ghindă, verdeață și fluviu domolit; iarba înaltă, grasă și moale urca înspre cetate iar dincolo în zare, Dunărea, scăzută mult, lăsase o insuliță. din bolovăniș și nisip să iasă la iveală. Peste șosea se lăsau abrupt câteva coaste prăpăstioase și făgașe făcute de ploi; dealul, aparent inaccesibil, era acoperit cu tufe de jnepeni crescute la întâmplare. Lumina înțelegerii o pătrunse brusc, încălzindu-i
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
avea geografia trebuia să vină cu el, pe lângă servietă și îl ținea pe bancă la toate orele din ziua respectivă. Avându-l în față permanent se juca cu colegul de bancă în timpul celorlalte ore; pe el căutau cele mai mici insulițe, munți, gropi marine etc. Îi cereau celuilalt să le găsească și de acea banca lor era cea mai liniștită. Încercau să identifice locul și nu le ardea de altceva până nu descopereau ce trebuia. Considerau c-au obținut o mare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de mult, aflați acum În Întreținerea fiilor, și ei În vîrstă, după o viață de cenușă ca urmași ai unor „Foști exploatatori” cum le erau denumiți părinții, În vocabularul și concepția politică a puterii care fărîmițase societatea În tot atîtea insulițe cîți membri erau - n-o Împărțise ci o fărîmițase, adică o distrugere a personalității umane, pentru o mai bună supraveghere, după metode penitenciare... Ceilalți fuseseră funcționari ca și el, unul la Uzina electrică, altul la prefectură, un al treilea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pentru americani, acesta a însemnat o apoplexie, pe cât de violentă pe atât de neașteptată, și o tragedie națională. Ruinați, oamenii de afaceri se aruncă pe fereastră... Francezii nu sunt afectați în aceeași măsură. Vreme de doi ani, Hexagonul rămâne "o insuliță de prosperitate într-o lume cuprinsă de criză"100. În mod paradoxal, caracterul arhaic al structurilor sale economice pune pentru o vreme Franța la adăpost de furtună. Nu se văd, prin orașe, prin sate, acele familii întregi dezrădăcinate, rămase pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-și definească propria lor relație și pe cea a teatrului cu timpul. Răspunsul la aceste întrebări implică o opțiune: fie masa lui Planchon, fie tehnologiile lui Castorf. Timp al actualității? Timp al Antichității? În loc de concluziitc "În loc de concluzii" Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheatetc "Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheate" În Tratative, Gilles Deleuze revine de câteva ori - dovadă a importanței acordate diagnosticului! - asupra trecerii de la societățile disciplinare la societățile actuale, „societăți de control” care încetează să mai funcționeze pe baza circumscrierilor, a delimitărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și pe cea a teatrului cu timpul. Răspunsul la aceste întrebări implică o opțiune: fie masa lui Planchon, fie tehnologiile lui Castorf. Timp al actualității? Timp al Antichității? În loc de concluziitc "În loc de concluzii" Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheatetc "Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheate" În Tratative, Gilles Deleuze revine de câteva ori - dovadă a importanței acordate diagnosticului! - asupra trecerii de la societățile disciplinare la societățile actuale, „societăți de control” care încetează să mai funcționeze pe baza circumscrierilor, a delimitărilor stricte. Astăzi, insistă Deleuze, delimitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
desfășoară o gherilă locală și punctuală. Ele acționează în numele unei etici civice pe care serviciile secrete sau primarii diverselor comunități au uitat-o, din nefericire, de multă vreme. Totuși, cu toată extinderea „controlului” la nivel mondial, continuă să existe numeroase insulițe disciplinare unde operează încă o supraveghere precis focalizată. Dacă în cazul „controlului” se verifică „totul și nimic”, în schimb, numeroase „bănci de date” informatice sunt securizate cu maximă precizie, căci ele oferă veritabile concentrări de informații ce trebuie protejate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
renunță niciodată pe de-a-ntregul. Cu ajutorul camerelor video instalate într-un supermarket sau într-o mică întreprindere particulară, într-un sat sau într-un apartament unde s-a apelat la baby-sitters, persistă exercițiul acelei supravegheri proprii mediilor disciplinare. Toate aceste „insulițe” își păstrează autonomia gestionării securitare în contextul controlului generalizat. Așa se face că anumite persoane sunt supuse unei supravegheri personalizate la locul de muncă, pe lângă controlul exercitat, fără nici o deosebire, la scara întregii societăți, ba chiar a întregului glob. În
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
tehnologic. Spectatorul crede, deși nu îi vine să creadă... realul și irealul se confundă. În versiunea sa cinematografică actuală, „controlul” este în egală măsură constatare și proiecție, adevăr imediat și spaimă viitoare. Teatrul, în schimb, continuă să-și rezerve domeniul „insulițelor” ținute sub supraveghere, unde poziționarea corpurilor, topografierea spațiului sau practicile de violare a intimității rămân soluții scenice privilegiate. Astfel, între teatru și cinematograf se menține aceeași distanță tehnologică pe care Deleuze o remarca între societățile disciplinare și societățile de control
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pândiți, trădați sau denunțați, și nu colectivitatea. Supravegherea este personalizată, intimă, imediată. Nefiind atât de dependentă de performanțele tehnologice, ea rămâne fizică și concretă: o supraveghere exercitată de unii semeni de-ai noștri, de oameni apropiați nouă, pe teritoriul unor „insulițe” omogene, refractare la maleabilitatea indistinctă proprie societăților de control. Odată în plus, teatrul face parte din mișcarea de rezistență, fie și numai prin raportare la supraveghere. Căci îl interesează mai mult micile zone tensionate unde se joacă soarta unor indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
integrată 132 Balconul și „panoptizarea” 137 Marat-Sade sau cadrul dublat 141 Practici Cenzura, supraveghere instituțională 147 Publicul, supraveghetor voluntar 152 Regizorul și supravegherea de parcurs 157 Oglinzi și transparență 165 Arhaism și noi tehnologii 169 În loc de concluzii Ubicuitatea controlului și insulițele supravegheate 177 Referințe bibliografice 183
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
constă în a capta "totalitatea fenomenelor și a domeniilor cele mai eterogene ale comunicării, identificîndu-le cu trei metafore fundamentale care trimit la trei viziuni despre lume". Optînd pentru metafore ca instrumente teoretice ale cunoașterii, autorul le prezintă ca pe "niște insulițe imaginare care motivează cercetarea și creează zone de atracție pentru concepte. Ele țes o lume de presupoziții care lucrează în surdină și frecventează modul nostru de a conceptualiza, de a inventa sau de a cerceta". Cele trei metafore fundamentale sînt
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
metafore, trei viziuni despre lume Vom prezenta aici succesiv metoda noastră, care înțelege să analizeze totalitatea fenomenelor și a celor mai eterogene domenii ale comunicării, identificîndu-le cu trei metafore fundamentale, ce trimit la trei viziuni despre lume. Metaforele sînt niște insulițe imaginare care motivează cercetarea și creează zone de atracție pentru concepte. Ele țes o lume de presupoziții care lucrează în surdină și bîntuie modul nostru de a conceptualiza, de a inventa sau de a cerceta. Exemplu: fie spiritul un spațiu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]