834 matches
-
luată în considerare la explicarea incidenței crescute a DZ la vârstnici. Insulinorezistența: reprezintă cel mai important mecanism patogenic al DZ la vârstnici, având drept cauză principală procesul de îmbătrânire la care se adaugă diferiți factori favorizanți (74). O creștere a insulinorezistenței cu vârsta apare la aproape toți indivizii, modificări marcate fiind observate mai ales la cei cu predispoziție genetică sau factori de risc pentru DZ (obezitate, activitate fizică redusă etc.). Totuși, cele mai multe persoane cu insulinorezistență nu dezvoltă DZ și de aceea
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
factori favorizanți (74). O creștere a insulinorezistenței cu vârsta apare la aproape toți indivizii, modificări marcate fiind observate mai ales la cei cu predispoziție genetică sau factori de risc pentru DZ (obezitate, activitate fizică redusă etc.). Totuși, cele mai multe persoane cu insulinorezistență nu dezvoltă DZ și de aceea se presupune că insulinorezistența per se nu este suficientă pentru a conduce la DZ dacă nu se asociază cu o secreție deficitară de insulină (39). Un număr mic din cazurile de insulinorezistență pot fi
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
la aproape toți indivizii, modificări marcate fiind observate mai ales la cei cu predispoziție genetică sau factori de risc pentru DZ (obezitate, activitate fizică redusă etc.). Totuși, cele mai multe persoane cu insulinorezistență nu dezvoltă DZ și de aceea se presupune că insulinorezistența per se nu este suficientă pentru a conduce la DZ dacă nu se asociază cu o secreție deficitară de insulină (39). Un număr mic din cazurile de insulinorezistență pot fi explicate prin mutații genice ce produc modificări la diferitele niveluri
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
persoane cu insulinorezistență nu dezvoltă DZ și de aceea se presupune că insulinorezistența per se nu este suficientă pentru a conduce la DZ dacă nu se asociază cu o secreție deficitară de insulină (39). Un număr mic din cazurile de insulinorezistență pot fi explicate prin mutații genice ce produc modificări la diferitele niveluri de acțiune ale insulinei (receptorul insulinic, GLUT 4, hexokinaza II etc.). Mult mai frecvenți, dar și mai puțin cunoscuți, sunt alți factori diabetogeni incluzând: etnia, activitatea fizică, aportul
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
frecvenți, dar și mai puțin cunoscuți, sunt alți factori diabetogeni incluzând: etnia, activitatea fizică, aportul dietetic, obezitatea, obezitatea abdominală. Cu vârsta s-a observat și o scădere a numărului transportorilor GLUT 4 în mușchi (50), ce poate contribui la apariția insulinorezistenței. Alte mecanisme mult studiate au fost: defectele ce pot apărea la diferite niveluri ale căilor de transmitere a semnalului intracelular, mai ales la nivelul fosfoinozitol 3-kinazei (94) și exacerbarea semnalului inhibitorilor ce duce la creșterea transducției semnalului prin fosforilarea proteinelor
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
nivelul fosfoinozitol 3-kinazei (94) și exacerbarea semnalului inhibitorilor ce duce la creșterea transducției semnalului prin fosforilarea proteinelor. Creșterea acizilor grași circulanți, observată la obezi, poate inhiba preluarea de glucoză mediată de insulină pe calea ciclului Randle (14) și contribuie la insulinorezistența din DZ și obezitate. Hiperglicemia, pe lângă alterarea secreției de insulină, inhibă reversibil și preluarea glucozei pe calea hexozaminei (70) cu inhibarea translocării induse de insulină a GLUT 4. Citokinele TNF α (92) au de asemenea efect inhibitor pe preluarea de
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
că variați factori de mediu și stilul de viață pot crește sau scădea probabilitatea ca un individ susceptibil genetic să dezvolte boala la o vârstă înaintată. Scăderea activității fizice: este unul dintre cei mai importanți factori ce contribuie la apariția insulinorezistenței și hiperglicemiei. Preluarea glucozei la nivel muscular este stimulată de activitatea fizică, în principal prin creșterea exprimării GLUT 4 la nivelul membranei celulare (46). Contribuția scăderii activității fizice și a declinului legat de vârstă în consumul energetic la apariția intoleranței
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
Contribuția scăderii activității fizice și a declinului legat de vârstă în consumul energetic la apariția intoleranței la glucoză depinde și de modificările în compoziția corpului. Exercițiul fizic regulat, fără a produce modificări în masa lipsită de grăsimi a corpului, reduce insulinorezistența (41). Totuși, se pare că nivelul ameliorării sensibilității la insulină de către activitatea fizică diminuă cu vârsta. Modificări în compoziția corpului: T2DM se asociază puternic cu obezitatea la orice vârstă. Persoanele obeze sau supraponderale între 45-75 de ani au un risc
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
mușchii scheletici (9). Cu vârsta crește și dispoziția centrală a grăsimilor (42) la ambele sexe, dar în timp ce la bărbați această modificare este lent progresivă, la femei avem o creștere rapidă după menopauză (100). Obezitate abdominală este mai strâns legată de insulinorezistență decât masa grasă totală a organismului, fiind parte importantă a „sindromului grăsimii viscerale” ce leagă vârsta, ateroscleroza, intoleranța la glucide, dislipidemia și HTA de insulinorezistență. Lipoliza la nivelul țesutului adipos duce la creșterea acizilor grași liberi circulanți cu apariția insulinorezistenței
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
femei avem o creștere rapidă după menopauză (100). Obezitate abdominală este mai strâns legată de insulinorezistență decât masa grasă totală a organismului, fiind parte importantă a „sindromului grăsimii viscerale” ce leagă vârsta, ateroscleroza, intoleranța la glucide, dislipidemia și HTA de insulinorezistență. Lipoliza la nivelul țesutului adipos duce la creșterea acizilor grași liberi circulanți cu apariția insulinorezistenței (ciclul Randle). Acumularea în exces de grăsimi la vârstnici este cauzată mai ales de scăderea consumului energetic, aportul caloric la aceste persoane rămânând constant sau
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
insulinorezistență decât masa grasă totală a organismului, fiind parte importantă a „sindromului grăsimii viscerale” ce leagă vârsta, ateroscleroza, intoleranța la glucide, dislipidemia și HTA de insulinorezistență. Lipoliza la nivelul țesutului adipos duce la creșterea acizilor grași liberi circulanți cu apariția insulinorezistenței (ciclul Randle). Acumularea în exces de grăsimi la vârstnici este cauzată mai ales de scăderea consumului energetic, aportul caloric la aceste persoane rămânând constant sau chiar scăzând. Dieta: DZ apare mai frecvent la pacienții vârstnici ce au o dietă bogată
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
hiperglicemice Spre deosebire de pacienții mai tineri, la pacienții vârstnici apariția complicațiilor hiperglicemice se însoțește de mortalitate crescută, spitalizări îndelungate, alterarea frecventă a funcției renale și un necesar insulinic mai mare, probabil datorită unei proporții mai mari de pacienți cu T2DM și insulinorezistență (25). Cetoacidoza diabetică (CAD): 1/3 din cazurile de CAD și peste 50% din decesele prin CAD sunt întâlnite la vârstnici (8). Apare mai frecvent la pacienții necunoscuți cu DZ, fiind relativ rară ca modalitate de debut a diabetului (comă
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
oricărui tratament diabetogen (ex. corticoterapie), fără o reducere corespunzătoare a tratamentului hipoglicemiant crește, de asemenea, riscul de hipoglicemie. Inițierea tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, poate fi urmată de apariția hipoglicemiilor, datorită efectului acestora de scădere a insulinorezistenței. Totodată, vârstnicii cu ateroscleroză cerebrală avansată pot face hipoglicemii fie datorită faptului că uită să mănânce, fie că își administrează doze repetate din medicația antidiabetică (uită că și le-au administrat). 5. Particularități ale complicațiilor cronice ale DZ la vârstnici
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
acești pacienți dacă se administrează sulfonilureice sau insulină cu durată lungă de acțiune. Un grup mai larg de pacienți, ce tind să fie obezi sau sedentari, au ca mecanism fiziopatologic principal modificări în compoziția corpului legate de vârstă, ce induc insulinorezistență și deficit relativ al secreției de insulină. Aceștia prezintă inițial hiperglicemie postprandială, dar hiperglicemia à jeun apare rapid, este severă și beneficiază de modificarea stilului de viață. Introducerea precoce a sensibilizatorilor insulinici (biguanide, tiazolidindione) poate ajuta în managementul și întârzierea
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
se asociază cu o serie de modificări la nivelul mușchilor scheletici, printre care: - scăderea masei musculare (cu scăderea preluării periferice a glucozei); - scăderea activității glicogensintetazei la acest nivel; - scăderea numărului fibrelor musculare scheletice tip II b. Aceste modificări pot precede insulinorezistența, alterarea toleranței la glucoză și diabetul zaharat la persoanele vârstnice (3). Totodată, vârstnicii sunt caracterizați și de creșterea depozitelor abdominale de grăsime, ca urmare a creșterii secreției de cortizol sub acțiunea factorilor de stres (32). Deci, scăderea masei musculare, creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
sunt caracterizați și de creșterea depozitelor abdominale de grăsime, ca urmare a creșterii secreției de cortizol sub acțiunea factorilor de stres (32). Deci, scăderea masei musculare, creșterea adipozității viscerale și declinul legat de vârstă în activitate fizică conduc la apariția insulinorezistenței. La aceasta se adaugă slăbiciunea musculară, mai pronunțată la vârstnicii cu DZ decât la cei fără DZ, probabil secundară neuropatiei periferice și scăderii aportului nutritiv vascular (3) cu apariția atrofiei musculare, ce are drept efect scăderea sensibilității la insulină și
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
fizic le induce la nivelul mușchilor scheletici, incluzând: creșterea proteinelor transportoare GLUT4 în fibrele musculare (26) și creșterea depozitelor musculare de glicogen (47). Activitate fizică favorizează și scăderea în greutate, iar prin mobilizarea preferențială a depozitelor viscerale de grăsimi scade insulinorezistența (79). În concluzie, se poate spune că efortul fizic regulat, de intensitate moderată, reduce substanțial riscul apariției diabetului zaharat la vârstnici. 6.3.2. Tipuri de exerciții fizice Exercițiile fizice aerobice: cresc sensibilitatea la insulină cu mai mult de 30
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
centralizat, pe baza unui protocol standard, fiind vorba de pacienți cu DZ tip 1 cu vârsta medie în momentul studiului de circa 40 de ani. În figura 1 este ilustrată distribuția prevalenței bolii cardiovasculare în centrele participante la studiul EURODIAB. Insulinorezistența și boala cardiacă ischemică. În patogeneza diabetului zaharat de tip 2 există încă multe aspecte insuficient clarificate, dar cel puțin două aspecte metabolice fundamentale sunt descrise ca având rol esențial: alterarea secreției de insulină din celulele beta-pancreatice și insulinorezistența tisulară
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
EURODIAB. Insulinorezistența și boala cardiacă ischemică. În patogeneza diabetului zaharat de tip 2 există încă multe aspecte insuficient clarificate, dar cel puțin două aspecte metabolice fundamentale sunt descrise ca având rol esențial: alterarea secreției de insulină din celulele beta-pancreatice și insulinorezistența tisulară. Încă din 1988, s-a sugerat că insulinorezistența și hiperinsulinemia, cel puțin din stadiile precoce ale diabetului zaharat de tip 2, ar putea fi legate și de alți factori majori de risc pentru boala coronariană, cum sunt hipertensiunea și
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
zaharat de tip 2 există încă multe aspecte insuficient clarificate, dar cel puțin două aspecte metabolice fundamentale sunt descrise ca având rol esențial: alterarea secreției de insulină din celulele beta-pancreatice și insulinorezistența tisulară. Încă din 1988, s-a sugerat că insulinorezistența și hiperinsulinemia, cel puțin din stadiile precoce ale diabetului zaharat de tip 2, ar putea fi legate și de alți factori majori de risc pentru boala coronariană, cum sunt hipertensiunea și dislipidemia (24). Agregarea mai multor factori de risc majori
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
boala coronariană, cum sunt hipertensiunea și dislipidemia (24). Agregarea mai multor factori de risc majori, între care cei amintiți până acum și alții care vor fi descriși la alte capitole, a fost încadrată cu numele de sindromul dismetabolic, sau sindromul insulinorezistenței, acceptat ca determinant foarte important al riscului cardiovascular. O asociere pozitivă între ateroscleroză și insulinorezistență a fost demonstrată în studiul Insulin Resistance Atherosclerosis Study (IRAS) (48). Diabetul și ateroscleroza. Diabetul reprezintă un factor de risc independent pentru patologia aterosclerotică. Într-
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
între care cei amintiți până acum și alții care vor fi descriși la alte capitole, a fost încadrată cu numele de sindromul dismetabolic, sau sindromul insulinorezistenței, acceptat ca determinant foarte important al riscului cardiovascular. O asociere pozitivă între ateroscleroză și insulinorezistență a fost demonstrată în studiul Insulin Resistance Atherosclerosis Study (IRAS) (48). Diabetul și ateroscleroza. Diabetul reprezintă un factor de risc independent pentru patologia aterosclerotică. Într-adevăr, toate manifestările clinice majore ale acesteia, boala cerebrovasculară, boala coronariană ischemică, boala vasculară periferică
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
Project (IAP), leziunile aterosclerotice, atât stria lipidică, dar și cele mai avansate, au fost prezente mai frecvent la pacienții diabetici analizați postmortem, independent de prevalența de fond a aterosclerozei (35). Recent, Dabelea și colaboratorii(Diabetes 52: 2833-2839, 2003) au identificat insulinorezistența ca un factor important în calcifierea arterelor coronare, înregistrată mai frecvent la femeile cu T1DM față de bărbații cu aceeașsi boală. Boala ischemică cardiacă. O serie de studii au arătat că pacienții cu diabet zaharat prezintă un risc de două până la
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
plasmei este redusă, mai ales din cauza nivelurilor crescute de PAI-1, a cărui producție hepatică, endotelială și adipocitară (28, 29) este crescută de insulină, proinsulină, glucoză și VLDL. Nivelurile crescute de PAI-1 par să coreleze cu nivelurile insulinemiei plasmatice și cu insulinorezistența (2). Nivelurile plasmatice de PAI-1 prezintă o variație circadiană la subiecții normali, cu niveluri crescute în orele târzii ale dimineții (43). Se crede că aceasta ar putea să implice o incidență crescută a infarctului miocardic acut, accidentelor vasculare cerebrale sau
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
2, demonstrabilă încă de la debutul clinic al acestuia. Aceasta a condus la ipoteza că asemenea anomalii se asociază cu celelalte elemente ale sindromului dismetabolic și preced apariția intoleranței la glucoză. Capacitatea vasodilatatoare a microcirculației pare să coreleze invers cu nivelul insulinorezistenței, iar în plus, la pacientele care au prezentat în antecedente diabet gestațional, chiar după restabilirea normoglicemiei, se poate demonstra existența unei alterări a răspunsului vasodilatator dependent de endoteliu la nivelul microcirculației. Mai mult decât atât, rudele de gradul I ale
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]