2,033 matches
-
ei a devenit mai sigur și mai natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu am înțeles că predispoziția către suferință poate porni de la o insuportabilă fericire. Atunci când devine insuportabilă, fericirea este repudiată la modul cel mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sigur și mai natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu am înțeles că predispoziția către suferință poate porni de la o insuportabilă fericire. Atunci când devine insuportabilă, fericirea este repudiată la modul cel mai agresiv, cel mai de neînțeles. Ne provocăm suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de autoapărare, de eliberare de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ști, a-i evalua durata, a o potența. Arhivarea ei este esențială, este hrană ulterioară pentru suflet și minte, ea adaugă la sănătatea mentală și fizică. Punctul de sublimare este punctul până la care trebuie să îndurăm fericirea, oricât de insuportabilă ni s-ar părea, și în același timp este punctul limită, dincolo de care nu avem voie s-o prelungim, pentru a nu cădea în plictiseală. Odată sublimat, actul fericirii trece în sfera gândirii; abia aici putem să-l înțelegem, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
individului și avui confirmarea a ceea ce știam deja. După ce cunoști că cineva e mort? Nu sunt medic, dar de fiecare dată când m-am aflat în prezența unui mort, m-a încercat o adâncă stinghereală, sentimentul unei lipse de pudoare insuportabile. Mereu dorința de a spune: „Ei haideți, domnule, ce purtare! Veniți-vă în fire! Dacă toată lumea ar face ca dumneavoastră!” Când îl cunoști pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în fire să te porți așa.” Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
accepta în lumea dumitale. „Draga mea Sigrid, tu ești cea care mă accepți în lumea ta”, mă gândii. Când ea plecă, mă simții frustrat că nu o pot însoți în camerele ei. „Cuplurile astea care dorm în camere separate sunt insuportabile”, îmi spusei. Dar Sigrid nu știa că eu eram de-acum înainte soțul ei, lucrurile nu trebuiau bruscate. M-am culcat, fermecat de ziua aceea. Ce făcusem? Citisem un roman excelent, dormisem, băusem dom-pérignon și clos-vougeot; mâncasem într-o companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
într-ale notelor muzicale. Trebui să reîncep să apăs pe taste, cu aerul unui debil mintal care a descoperit un joc nou. Brusc, telefonul sună. Panicat, n-am știut ce atitudine să adopt. Sfârșii prin a ridica receptorul pentru ca sunetul insuportabil să înceteze. Era Sigrid. -Scuză-mă, Olaf. Ai noutăți despre soțul meu? -Nu. Am făcut bine că am ridicat receptorul? -Cum dorești. Ești la dumneata acasă. Nu știa cât era de adevărat. -Am sunat de mai multe ori, dar era mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
printre aburii rachiului, știți voi cît am întors eu pe toate fețele toate variantele posibile și imposibile ale Revoluției? Numai la deznodămîntul ăsta nu m-aș fi gîndit nici mort, trebuie să vă ridicați, îl întrerupe Dendé, simte o fierbințeală insuportabilă în piept, mă arde stomacul, recunoaște, nu mă ridic, nu vreau să mă mai ridic, la ce bun? Lăsați-mă singur, a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
până la dimensiunile unui bărbat veritabil! Un univers plin cu cele mai frumoase bucurii se deschidea În mintea lui Va, știa aproape sigur că drumul este fără Întoarcere, se bucura și aștepta cu Înfrigurare, deși era stăpânit de o adevărată și insuportabilă frică, iar la amintirea afirmațiilor pline de adevăr ale Mariniței, spuse către frumoasa Zânița, Începu să tremure instantaneu: Fa, stai cuminte că nu-i de tine, nu știe nimica! Și-a amintit de „boala” lui care se trage de la bătaie
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îl acceptă pe insistentul Tinel în patul ei de fecioară. „Tinel - povestește autorul - s-a ridicat puțin și, văzând ochii închiși ai femeii dragi, a lăsat gura să fixeze în aroma salivei buzele fierbinți și dornice în descătușarea temperaturii genetice insuportabile. Gurile lor unite erau secondate și de mâinile femeii care au prins cu moleșeala și căldura lor gâtul bărbatului ce se lăsa, ca un adolescent, atras în mrejele catacombice ale începutului iubirii culto monahale.“ Sunt sintagme care merită recitite: „descătușarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator de miasme insuportabile. După o oră, Lena anunță: Cu trenul de ora patru vine tata. Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut camera și... ce-or să zică dacă va sta liberă? Acum și Cioroiul dorea să fie singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii să evite insuportabila gravitație a absurdului, picioarele să sfideze starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cromwell, Henric IV, Richelieu*, Mazarin, Cristina a Suediei**, Talleyrand, Napoleon, Mussolini, Hitler, De Gaulle și pînă astăzi. Nu le-a folosit mai puțin Frederic II al Prusiei, autorul cărții Anti-Machiavel (1740). Deși corijată de Voltaire, cartea rămîne de un "verbalism insuportabil", cum spun biografii. (Vezi Pierre Gaxotte, Frederic II, Paris, 1938). Plecînd de la acest act de ipocrizie a regelui s-a născut anecdota care povestește că Frederic i-a dat dreptate unui morar în fața unui senior abuziv, dar n-a ezitat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
însoțesc deloc cu mărturii atît de evidente." (II, Cuvînt înainte) Pierdem mult din forțele noastre fizice cînd îmbătrînim, dar cîștigăm în judecată și în prudență; ceea ce ni se părea suportabil sau bun în tinerețe ne pare mai tîrziu rău și insuportabil. De altfel, dorințele omului sînt insațiabile; este în natura lui să vrea și să poată dori totul, dar destinul îi limitează mijloacele de a obține tot ce dorește. Rezultă, astfel, pentru el o nemulțumire perpetuă, dezgustul pentru ceea ce posedă; aceasta
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aleargă pasărea numită Phoenix (Phoinix). Dimensiunile ei sunt uriașe (cât nouă munți la un loc), iar îngerul o numește paznicul pământului (ho phylax tes oikoumenes), întrucât, desfăcându-și aripile, apără pământul și tot ce viețuiește pe el de dogoarea, altfel insuportabilă și ucigătoare, a Soarelui. Pe aripa dreaptă a păsării Baruh vede o inscripție cu litere aurii: „Nici pământul, nici cerul nu mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul se hrănește „cu mana cerului și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital mâncarea nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când durerea ce mă bântuie de atâta amar de vreme nu era insuportabilă ? Oare am gândit bine la ce mă expun ?" Nechemat îi vine în minte Omul cu Umbrela, Justin, internat la spitalul de tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia unde locuiește. Îl întâlnise când urca liniștit panta colinei, în vreme ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe treabă. Aceeași senzație stupidă. Imprevizibil, emoție, prostii... Prea încărcat și ireal. O presimțire încărcată. Fiecare obiect pe care-1 atingea i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât de bine ascunsă, fie avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos. Nașpa. Aiurea. Izbitor. Doamne, ar fi leșinat! Dacă ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine! Hai să vedem cum e cu mirosul acesta de la albine. -Te rugăm și îți mulțumim scumpa noastră vecină, zise păianjenul. -Atunci când este cald, a început a explica furnica și cei doi stăteau cuminți și ascultau, adică temperatura este insuportabilă, albinele elimină picături de nectar lichid ce se transformă în aburi care în timp ce se evaporă în atmosferă le răcește capul, pentru a putea suporta temperatura ridicată. Astfel cei trei vecini, au trăit mulți ani împreună ca buni prieteni. DONDICĂ ȘI
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
brațele căruia se zbătea Adela, i-a prins acestuia părul ce se revărsa pe umeri și i l-a răsucit de-a lungul șerhacului. Tânărul simțind cum părul de pe cap îl chinuie, a țipat animalic de nervi combinată cu durerea insuportabilă, a dat drumul Adelei și a prins șerhacul cu putere, deși sângele îi curgea din mâini șiroaie. Angela a slobozit șerhacul și a apucat-o pe Adela ajutând-o să urce pe calul ei, a dat bice calului pentru a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
studiilor și a relațiilor personale. De asemenea, în fața viitorului fără perspective, a lipsei unui loc de muncă, a dezamăgirii unei prietenii și a primei decepții în dragoste. Dar și în urma eșecului profesional, a pierderii sănătății și a existenței devenită adesea insuportabilă... Astfel, mai devreme sau mai târziu, de la încrederea fără rezerve, necondiționată și instinctivă a copilului, la început pe deplin dependent de mamă, prin crizele existenței, trebuie să se formeze o încredere de fond matură și responsabilă: o încredere critică și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Critica mea față de Biserică ia naștere tocmai din discrepanța existentă între cel ce a fost Isus istoric, între mesajul său, viața sa, lupta sa, suferința sa și cum îl reprezintă astăzi ierarhii Bisericii. Această discrepanță este amplificată adesea în mod insuportabil. Isus care celebrează o liturghie pontificală în Basilica San Pietro? Sau care se roagă cu președintele George W. Bush și cu Papa la Casa Albă? De neconceput. Cineva precum Marele Inchizitor al lui Dostoievski l-ar întreba: de ce te-ai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pe mulți dintre cei vii" și zdrobind "idolul necredinței din inimile multora"195. Pentru exemplificare el recurgea la două exemple: cel al soldatului care pentru a-și salva patria încalcă ordinele eronate ale superiorilor și, pe de altă parte, povara insuportabilă pe care urmașii celui decedat ar putea-o purta în conștiință, nerespectându-i defunctului voința. Este însă semnificativ că ambele situații au fost utilizate de către detractorii cremațiunii din România, însă în sens invers. Astfel, în primul caz, s-a specificat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
utilizate de către detractorii cremațiunii din România, însă în sens invers. Astfel, în primul caz, s-a specificat că serviciul religios săvârșit la crematoriu de către un preot caterisit ar fi echivalent cu acțiunile unui militar degradat. Pe de altă parte, greutatea insuportabilă a incinerării cuiva apropiat a fost invocată ca argument anticremaționist, inclusiv de către arhimandritul Iuliu Scriban. În orice caz, și mai recent problematica a fost luată în discuție de către diverși teologi și preoți ortodocși, care concluzionau că este obligatoriu ca o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prăpastia care separă realitatea de irealitate și în care, pe de altă parte, ea face să corespundă o calitate generală "greu", "calificat" acelui ceva care este conținut în singularitatea absolută a diferenței sale absolute. De pildă, o activitate dureroasă sau insuportabilă pentru un individ puțin dotat va fi trăită dimpotrivă de altul ca expansiune fericită a puterilor sau a capacităților sale proprii. O asemenea delimitare calitativă și generală a muncii obiective nu corespunde de altfel nici unei munci reale particulare, ci este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca o povară și ca o povară de nebiruit ține de faptul că vieții îi este cu neputință să se debaraseze de ceea ce o încarcă, adică de ea însăși. Așa cum am văzut, această neputință dublează încărcarea și o face intolerabilă insuportabilul nefiind astfel decât esența interioară a vieții în efectuarea sa fenomenologică: acel "a se suporta pe sine" care nu mai îndură să fie ceea ce este. Acesta este punctul de origine al oricărei culturi, ca și a posibilei inversări a acesteia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]