464 matches
-
-o” atunci, cu un profund oftat interior, neauzit, și pe frumoasa, sălbatica Aurora; Însă urmând să o Întâlnesc la Întoarcerea mea din America, În iarna lui ’78, la Paris. Aflând, prin acel telefon special al lumii Închise și mărunte a intelighenției române din emigrație, că mă aflu În urbe, locuitor la un mic hotel de pe lângă rue de Rivoli, lângă Luvru, m-a sunat și m-a invitat la masă. Mi-a mărturisit ulterior că voise să mă roage să-i fac
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag, câteva relații literare interesante, pregătea o teză de doctorat cu faimosul hermeneut Roland Barthes și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mișcări de protest În stradă. La sfârșitul verii aceluiași an, ’82, s-a anunțat Însă vestea reapariției la Paris a celui ce se credea a fi fost răpit și târât de agenții lui Ceaușescu undeva Într-o pivniță bucureșteană. Dezamăgirea intelighenției franceze a fost mare și cea care a tras În primul rând ponoasele a fost, se’nțelege, cariera sa literară, ce a suferit o fractură, vizibilă până azi, se pare. Conducerea Editurii Flammarion i-a retras direcția acelei colecții românești
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
stăpânitori, tradiție care, În timp, creează acele reflexe de luptă, Împotrivire și organizare, așa cum le-am văzut și citat la unele popoare și națiuni vecine nouă, În istorie, Unguri și, mai ales, Polonezi. Acel „regret” intens și puțin convulsiv al intelighenției românești postdecembriste, care a mers până acolo Încât, ani În șir, a negat și chiar, calomniat revoluția, uitând că dintre statele din Estul Europei care și-au dobândit libertatea după 9 noiembrie și căderea zidului de la Berlin, doar Românii au
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
libertatea de exprimare și de publicare Într-un singur sens. După bucuria de nesuportat a revoluției, a răsturnării instituțiilor și vârfurilor statului polițisto-ceaușist, a apărut „trezirea” În aerul rece social, trezire ce nu era decât o anume incapacitate a aceleiași „intelighenții” de unire și de creare eficientă și consecventă a unui spirit civic apt de a impune guvernanților, presei, mass-mediei, ca și grupurilor de interese ce au năvălit, firesc, ca o haită, pe terenul rămas liber și vraiște al comerțului și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
justifice apartenența la universul antropologic național, cea mai amplă fiind cea legată de semnificația Cetățeanului turmentat. Autorul are dreptate când afirmă: "Firește, nu toți românii sunt bețivi precum Cetățeanul turmentat, dar un număr impresionant de români au meteahna băuturii... Și intelighenția națională a moștenit viciul" se afirmă citându-l pe Marian Popa, în recenta lui istorie literară... "ajungând la concluzii dezolante." Văzându-l pe Ion Brezeanu, jucând în Cetățeanul turmentat, scriitorul însuși crede că acesta este "simbolul unui popor întreg" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
O dată cu încheierea războiului rece, cu marile schimbări din Europa postcomunistă, afirmă cercetătorii Ihab Hassan și Malcolm Bradbury, postmodernismul se stinge. Mai mult, evenimentele din 11 septembrie este de părere Codreanu, marchează o breșă semnificativă în viața politică a lumii, când intelighenția mondială, savanții și politicienii realizează că e ceva putred în lumea aceasta și astfel nu va mai merge. Putem deduce că deja a început altă treaptă a istoriei", zice criticul, pe când toți teoreticienii menționați mai sus n-au știut cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
democrație atât în ochii opiniei publice din România, cât și a celei, politice și economice, internaționale. Așadar, susține Theodor Codreanu, în perioada ceaușistă masca postmodernistă a fost folosită ca pretext al libertăților de tot felul pe care regimul le acorda intelighenției, iar după 1989, cum am arătat, pentru a se îmbogăți post-elita aceluiași regim, nestingherită de restricții politice, etnoculturale, morale, religioase sau de responsabilități politice. Puși (dar la sugestia cui, întreabă autorul Transmodernismului), practic de toate regimurile postdecembriste, în cabinetele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îmbracă masca postmodernă, optzecismul se apropie de ideologia stângii americane. Cu alte cuvinte, ia naștere o stângă culturală ca reacție la regimul cultural stângist! Iar autorul subliniază chiar acest aspect: realizarea unei sincronizări între ideologiile stângiste ale "proletariatului român" și intelighenției americane. Mai mult, intrând în analiza de substrat a filiației marxiste a majorității '80-iștilor, Codreanu constată: "Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mitului, cultura noastră, dacă nu este inexistentă, este, cel mult, periferică și, ca atare, nesemnificativă. Simbolurile noastre naționale sunt considerate a fi ridicole și fără valoare, Eminescu fiind cazul caracteristic prin excelență. Mass media extreme de inteligent controlate și direcționate, intelighenția grăbită, ca și altădată, să abdice de la datoria firească de a conserva valorile noastre, câte sunt, o adunătură care se pretinde clasă politică, au consacrat un regim care poate fi numit nu democrație, ci cleptocrație, chestiune sesizată și demonstrată în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
linear al progresului sans rivages, istoricismul cu evoluția în salturi ("revoluționare"), globalismul omogenizant, ideea canonului cultural "occidental" (fără variante naționale), canonul literar postmodernist al gratuității sans rivages (al Nimicului, altfel spus), "România rătăcitoare", norodul-mutant moștenit din comunism, istoria integrată, falsa intelighenție fără de Dumnezeu, fără de neam și fără de țară sau, cu o vocabulă a lui Paul Goma, "autocronii" corectitudinii politice. În ultimă instanță, ca să anticipăm, ținta acestui reducționism cultural sunt națiunile (ca majorități "asupritoare" sau, în terminologia "corecților politici", ca factori de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se află în opoziție. Țin sub control mass-media, ...formează conștiințe. Dar... având atâta putere... ei dau vina (pentru dezastrele de azi și de ieri) tot pe poporul român, pe "metehnele" sale și pe trecutul lui". Simptomul este numit "divorțul dintre intelighenția cu pretenții de "elitism" și România profundă". Uneori acest simptom capătă o înfățișare de-a dreptul patologică, un aspect de "caz" clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al cărții este "Cazul Patapievici". Nici o exagerare! Cazul este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
problema raporturilor dintre România și Rusia cu liniștea necesară pentru corecta delimitare a nuanțelor: "Sub acest aspect, perspectivei eminesciene a prezentei cercetări i se rezervă speranța că poate retrezi sentimentul responsabilității față de neamul românesc măcar în sânul unei părți a intelighenției noastre. În atare context, Basarabia eminesciană, cum am numit-o, rămâne cheia destinului României, sau, cum spune Eminescu, o "cestiune de existență pentru poporul român"." (p. 6) O teză, o ideologie Teza cărții susține că importanța acordată de Eminescu Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru a ajunge la scheletul schematic, geneza conștiinței naționale din mult mai difuza conștiință de neam, urmată de precizarea sa graduală în matricea social politică și istorică a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și cu Edictul iosefin de toleranță religioasă, ambele promulgate în 1781, putem vorbi despre începutul procesului de organizare sistematică a învățământului românesc în Transilvania. Adevărat, școlile Blajului funcționau deja încă de la 1754, constituindu-se ca nodul central al spiritualității și intelighenției românești, precum și a ceea ce avea să devină, în jumătate de secol, infrastructura educațională a învățământului transilvănean românesc. Dar până după Norma regia și Edictul de toleranță, despre un sistem de învățământ transilvănean de limbă română nu se poate vorbi. Acesta
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
învățământului transilvan, care a fost supus procesului de etatizare controlat de la București. Unificarea educațională a lovit puternic în Bisericile Unită și Ortodoxă din Transilvania, desființând învățământul confesional. Politicile agresive de centralizare forțată și de unificare precoce au fost denunțate de intelighenția ardeleană (Onisifor Ghibu a fost cel mai vehement) ca punând în mișcare un act de brutalitate. Protestele au rămas fără efect, întrucât Legea din 1924 stipula unitatea învățământului românesc din toate teritoriile țării. Odată depășite aceste rezistențe regionale, școala devine
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doctrinele deja tradiționale care erau impregnate cu idei patrimoniale ale extremei drepte, ale cărei origini coboară până în antebelic, anii douăzeci-treizeci au văzut apariția altor patru curente radicale: i) naeionescismul, în cadrele căruia s-a (de)format mare parte din crema intelighenției interbelice românești (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică elaborată de Mihail Manoilescu ca armătură organizatorică a statului totalitar de inspirație fascistă; iii) gândirismul patronat de Nichifor Crainic, a cărui idee monomanică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
începând cu ultima decadă și jumătate a societății românești. Orientarea fermă spre occidentalizare, democratizare și liberalizare începută cu oarecare întârziere după schimbarea de regim din 1989 s-a repercutat și asupra noii conștiințe de sine pe care elitele politice și intelighenția românească s-au străduit să o impună în mentalul colectiv. Europenism, democratism, anti- comunism - acestea au devenit, în timp, axele centrale pe care se construiește noua identitate românească, iar, în perfect acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, trecutul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se preda atunci filosofia, i-a prilejuit formarea unui simț critic, alegând să-și definitiveze studiile cu o lucrare despre paradoxurile logice, și nu cu una de filosofie oficială. Nici nu susțin că interlocutorul meu este exemplarul tipic al unei "intelighenții social detașate" despre care vorbea Mannheim 4. Dar este o persoană căreia cel puțin formația sa culturală și timpul scurs de la căderea regimului comunist îi permit să aibă suficienta detașare și totodată competența pentru a analiza perioada pe care o
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
funcție a poziției sociale pe care aceștia o ocupă, înseamnă că pasul decisiv înainte nu a fost încă făcut..."6. Astfel, în mod simetric, trebuie să-mi prezint și eu situarea ideologică. Nici eu nu sunt un exemplar al unei "intelighenții social detașate". Sincer, cred că Mannheim a fost utopic în proiectarea acestei categorii, nevoia unui punct arhimedic în sociologia cunoașterii aducându-l aici, dar aceasta este o altă discuție. Căderea regimului comunist m-a prins în timp ce îmi satisfăceam stagiul militar
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
noi vă ținem locul aici, mai avem puțin și trecem pe la raclă și voi încă nu ați plecat de acasă ?”. Noi pelerini, noi tipuri de practică religioasă. Un cuplu de pensionari, el fost inginer electronist, ea medic. Foarte fini, cultivați, intelighenția tehnică a anilor 1980 ajunsă acum la vârsta retragerii. Sunt îmbrăcați modern și funcțional (geacă impermeabilă modernă, din Gore-Tex), „de la fiul nostru din Toronto, este informatician acolo”, spune doamna zâmbind timid. Nu prea seamănă cu tipul de pelerin cu care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
continuum cultural- ideologic (expresiile sale politice sunt în general inautentice, ridicole și oportuniste, nu merită luate în seamă deocamdată) care leagă fundamentalismul neo-ortodoxist, prin veșnicul dandysm de provincie bovarică și megalomană - dar mereu subminată de auto- orientalizare și stigmat - al intelighenției noastre, de ideologia paleoliberală/neoconservatoare a așa- zisei Drepte (aflată altminteri într-o perpetuă criză de politici, legitimitate și popularitate, ceea ce decredibilizează și ideile lor valoroase), nu din aceste medii va veni, dacă va veni, eventuala „primăvară ortodoxă”. Aceasta se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și negocierile drept categorii "burgheze" care subminează conștiința revoluționară a proletariatului (Lenin: 1946). Trebuie ținut cont în primul rând de faptul că, spre deosebire de Marx, Lenin a făcut parte din ceea ce în Europa de Est și în special în Rusia țaristă era numită intelighenția, un grup de intelectuali cu idei radical-democratice, persecurtați de către regimul politic și neînțeleși, chiar respinși, tocmai de către populația rurală căreia încercau să-i inoculeze o conștiință politică revoluționară. Pe cale de consecință, în a doua jumătate a secolului XIX, intelighenția rusă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
numită intelighenția, un grup de intelectuali cu idei radical-democratice, persecurtați de către regimul politic și neînțeleși, chiar respinși, tocmai de către populația rurală căreia încercau să-i inoculeze o conștiință politică revoluționară. Pe cale de consecință, în a doua jumătate a secolului XIX, intelighenția rusă a trecut printr-un proces de radicalizare și a dezvoltat gradual un sens mesianic al misiunii sale, izolându-se în raport cu dialogul inter-social și realitățile empirice. Membrii intelighenției au transformt ideile în arme, amputând funcțiile lor critice și auto-reflexive; majoritatea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]