915 matches
-
politice, a mentalității). 2.6. Structura discursului polemic 2.6.1. Actanții în jocul dialogic. Discursul polemic aparține unui tip specific de comunicare, întemeiată pe un dezacord ce polarizează enunțurile actanților implicați. Polemica este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemica literară eficiența argumentării se încadrează în cu totul alți parametri. Argumentele devin probe în fața instanței de judecată, însă probe care au drept temei nu doar realitatea nudă, ci mai ales asumarea subiectivizată a acesteia. Din acest unghi, modelul dialogicii intenționale propus de Dispaux 63 stabilește, drept criteriu taxonomic al argumentării, criteriul subiectului sau, altfel spus, al intenției care stă la baza discursului, ca demers teleologic, orientat spre destinatar(i). Astfel, vorbim de judecățile de observator, de evaluator și de prescriptor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său, ca un gest nobil în polemica urbană a condeielor, ea dejoacă atacul acestuia din urmă, atrâgând atenția și mai mult asupra gravității culpei. Mesajul intențional (mascat de cel real) ar fi: acuzația că am scris versuri banale ar putea fi trecută cu vederea, fiind o chestiune de gust, însă cea prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și-i va spune esențialul: sensul acestui nimic. N-ai codat nimic, dar te-ai comunicat. A se trăda înseamnă a transmite fără a spune, sau mesajul fără voie. Expresiv sau sugestiv sunt numele date în general efectului de sens intențional, când o conduită devine o informație sau un Trup devine întru totul Cuvânt. Un artist poate dori să respingă anecdota și psihologia, să se țină în exterior, dar nu poate să nu se depună, fără știrea lui, pe pânză. Impersonală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reproducere. Amprente aproape imateriale, fără grosime și greutate, depuse orbește pe un material fotosensibil. Lumina nici nu desenează, nici nu scrie. "Creionul de lumină" este orb: el nu are nici cod, nici intenție. Focalizarea, alegerea momentului și cadrajul sunt, desigur, intenționale. Dar clișeul final nu înfățișează decât semnalul fizic al unui agent fizic, transformarea riscantă a granulelor de halogenură de argint de către o emisie luminoasă. "Infirmitate" plină de promisiuni, care îl destina imprimării, realizată începând din 1880 (dagherotipul, obiect unic, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
regulile de constituire care dau naștere faptelor sociale sunt posibile numai în măsura în care există o intenționalitate colectivă. Aceasta înseamnă nu doar că, în cadrul social, oamenii au, de regulă, un comportament cooperant, ci și că ei au atitudini reciproce față de anumite stări intenționale, precum sunt credințele, dorințele sau intențiile. Searle acceptă că putem vorbi și de existența unei intenționalități individuale, dar accentuează asupra ideii că intenționalitatea colectivă nu poate fi redusă la cea individuală. Avem de-a face, astfel, cu o respingere a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
colective. Suntem departe, după cum se poate observa, de concepția modernilor, care plasau întregul social în jurul ideii de individ. Nu intenționalitatea individuală este punctul de plecare al constituirii realității sociale. Dimpotrivă, intenționalitatea individului nu este decât o parte a corpus-ului intențional colectiv și nu ar putea exista în absența acestuia din urmă. Și tocmai pentru că realitatea poate fi interpretată ca un produs al intenționalității colective, ca un proiect social, reiese din nou rolul pozitiv pe care ideologia îl joacă în acest
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sociale. După cum se poate observa, analiza interpretativă a ideologiei pleacă de la o analiză a semnificațiilor formelor simbolice vehiculate în cadrul societății organizate politic. Mai importantă este însă trecerea în revistă a caracteristicilor acestor forme simbolice încărcate ideo-logic394. Astfel, ele sunt sunt intenționale, adică pot fi folosite, în mod deliberat, în anumite scopuri. Păstrând principalul criteriu de negativitate al ideologiei, decurge că scopul principal este dat de instituirea unor relații de dominație. În al doilea rând, formele simbolice se caracterizează prin convenționalism. În
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
agenți secundum formăm, et non secundum materiam. Et per hunc modum, sensus recipit formăm sine materia, quia alterius modi esse habet formă în sensu, et în re sensibili. Nam în re sensibili habet esse naturale, în sensu autem habet esse intenționale et spirituale (Sent. De anim., lib. 2, l. 24, n. 2a4). Trebuie spus, așadar, ca, desi toți cei care receptează [formele] receptează de la un agent, există totuși o diferență în modul de receptare. Căci formă care este receptata în receptor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
În acest mod, simțul receptează formă fără materie, pentru că forma are un mod diferit de a fi în simt și în obiectul sensibil. Fiindcă în obiectul sensibil are un mod natural de a fi, iar în simt are un mod intențional și spiritual. Relevante pentru demersul de față sunt următoarele idei ce se desprind din pasajul citat: (1) receptorul poate recepta formă în același mod în care aceasta este în el sau într-un mod diferit; (2) o formă poate avea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
să și o altă formă va deveni un cunoscător se deosebește de un non-cunoscator prin aceea că deține pe langă formă să și o altă formă, care este receptata fără materia inițială a obiectului și are în cunoscător un mod intențional de a fi. Dacă diferența dintre a recepta forma unui obiect împreună cu materia lui și a o recepta fără această materie este ușor de înțeles, rămâne totuși de clarificat care este sensul receptării intenționale a unei forme. Pentru această îmi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și are în cunoscător un mod intențional de a fi. Dacă diferența dintre a recepta forma unui obiect împreună cu materia lui și a o recepta fără această materie este ușor de înțeles, rămâne totuși de clarificat care este sensul receptării intenționale a unei forme. Pentru această îmi voi îndrepta atenția către un pasaj din Summa theologiae (I, q. 56, a. 2, ad 3), unde Toma din Aquino descrie manieră în care se desfășoară procesul de cunoaștere atunci cand cunos catorii sunt îngeri
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
îngeri. În contextul acestei descrieri, Toma aduce în discuție mai multe moduri în care o formă poate fi (esse) un mod de a fi natural (esse naturale), un mod de a fi material (esse materiale), un mod de a fi intențional (esse intenționale) și un mod de a fi imaterial (esse immateriale): (I.4.) Ad tertium dicendum quod unus Angelus cognoscit alium per speciem eius în intellectu suo existentem, quae differt ab Angelo cuius similitudo est, non secundum esse materiale et
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
contextul acestei descrieri, Toma aduce în discuție mai multe moduri în care o formă poate fi (esse) un mod de a fi natural (esse naturale), un mod de a fi material (esse materiale), un mod de a fi intențional (esse intenționale) și un mod de a fi imaterial (esse immateriale): (I.4.) Ad tertium dicendum quod unus Angelus cognoscit alium per speciem eius în intellectu suo existentem, quae differt ab Angelo cuius similitudo est, non secundum esse materiale et immateriale, șed
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a fi imaterial (esse immateriale): (I.4.) Ad tertium dicendum quod unus Angelus cognoscit alium per speciem eius în intellectu suo existentem, quae differt ab Angelo cuius similitudo est, non secundum esse materiale et immateriale, șed secundum esse naturale et intenționale. Nam ipse Angelus est formă subsistens în esse naturali, non autem species eius quae est în intellectu alterius Angeli, șed habet ibi esse intelligibile tantum. Sicut etiam et formă coloris în pariete habet esse naturale, în medio autem deferente habet
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ipse Angelus est formă subsistens în esse naturali, non autem species eius quae est în intellectu alterius Angeli, șed habet ibi esse intelligibile tantum. Sicut etiam et formă coloris în pariete habet esse naturale, în medio autem deferente habet esse intenționale tantum (S. th., I, q. 56, a. 2, ad 3). La a treia [obiecție] trebuie spus că un înger cunoaște alt [înger] prin specia acestuia care există în intelectul sau, [specie] care este diferită de [formă] îngerului, a cărui asemănare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
înger cunoaște alt [înger] prin specia acestuia care există în intelectul sau, [specie] care este diferită de [formă] îngerului, a cărui asemănare este nu potrivit cu modul material și ima terial de a fi, ci în acord cu modul natural și intențional de a fi. Căci îngerul însuși este forma care subzista în modul natural de a fi, insă specia lui care este în intelectul altui înger nu [are același mod de a fi], căci acolo are doar un mod inteligibil de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
același mod de a fi], căci acolo are doar un mod inteligibil de a fi. La fel cum formă culorii pe perete are un mod natural de a fi, [de vreme ce] în mediul care o poartă ea are doar un mod intențional de a fi. Observ că esse naturale este modul de a fi pe care o formă îl are în obiectul căruia îi dă formă în mod natural, făcându-l să fie ceea ce este, e. g. formă culorii pe un perete sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
său natural și imaterial. Din cea de-a doua formulare a criteriului cognitiv reieșea că modul imaterial de a fi al unei forme în receptor nu era suficient pentru a putea desemna un cunoscător, fiind nevoie și de modul ei intențional de a fi în receptor. Revenind la exemplul din citatul (I.4.), atunci cand un înger cunoaște alt înger, el deține pe langă forma lui, care are în el un mod de a fi natural și imaterial, forma îngerului cunoscut în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a fi în receptor. Revenind la exemplul din citatul (I.4.), atunci cand un înger cunoaște alt înger, el deține pe langă forma lui, care are în el un mod de a fi natural și imaterial, forma îngerului cunoscut în mod intențional și fără materia acestuia, pentru că îngerii sunt esențialmente lipsiți de materie. Reiese de aici că modul de a fi intențional al unei forme, măi pe scurt intenționalitatea, este prioritar în raport cu imaterialitatea în cazul cunoașterii, căci înge rul este imaterial, iar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
langă forma lui, care are în el un mod de a fi natural și imaterial, forma îngerului cunoscut în mod intențional și fără materia acestuia, pentru că îngerii sunt esențialmente lipsiți de materie. Reiese de aici că modul de a fi intențional al unei forme, măi pe scurt intenționalitatea, este prioritar în raport cu imaterialitatea în cazul cunoașterii, căci înge rul este imaterial, iar forma pe care o percepe este, de ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ase menea, ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului este despre ceva nu în virtutea imaterialității formei, ci în virtutea intenționalității acesteia. Prin mod de a fi intențional (esse intenționale) al unei forme Toma înțelege conținutul actului de gândire, proprietatea formei unui obiect de a fi în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este în mod intențional în mintea îngerului este ceea ce asigură gândului un
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ima teriala, însă nu imaterialitatea este cea care îi permite în gerului să îl cunoască pe celalalt înger. Altfel spus, gândul îngerului este despre ceva nu în virtutea imaterialității formei, ci în virtutea intenționalității acesteia. Prin mod de a fi intențional (esse intenționale) al unei forme Toma înțelege conținutul actului de gândire, proprietatea formei unui obiect de a fi în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este în mod intențional în mintea îngerului este ceea ce asigură gândului un conținut. Introducând
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în virtutea intenționalității acesteia. Prin mod de a fi intențional (esse intenționale) al unei forme Toma înțelege conținutul actului de gândire, proprietatea formei unui obiect de a fi în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este în mod intențional în mintea îngerului este ceea ce asigură gândului un conținut. Introducând distincția dintre modul de a fi imaterial și cel intențional al unei forme, si arătând că imaterialitatea nu este cea în virtutea căreia are loc cunoașterea, trebuie refor mulat din nou
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
proprietatea formei unui obiect de a fi în alt lucru decât cel inițial. Faptul că o formă este în mod intențional în mintea îngerului este ceea ce asigură gândului un conținut. Introducând distincția dintre modul de a fi imaterial și cel intențional al unei forme, si arătând că imaterialitatea nu este cea în virtutea căreia are loc cunoașterea, trebuie refor mulat din nou criteriul cognitiv. Ținând cont de ultimă varianta enunțata a criteriului, un cunoscător se deosebește de un non cunoscător prin aceea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]