848 matches
-
experiența sa, în timp ce i se oferă suport și indicații legate de timpul prezent. În mod esențial sarcina terapeutului este accea de a ajuta pacientul să își exprime sentimentele cât de deplin posibil într-un fel care conduce la insight, eliberarea intenționalității și schimbare comportamentală. În general terapeutul își atinge scopul prin: continuarea muncii eficiente împotriva mecanismelor de apărare pe măsură ce se desfășoară exprimarea emoțională; contact intim cu pacientul; alegerea metodelor adecvate; a nu-i fi teamă sau a fi supărat de sentimentele
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
stare de privțiune se deosebește, însă, de procesul reflexiv uman de analiză motivațională, prin care agentului frustrant i se atribuie o intenție de deposedare. Animalul nu are conștiința „de altul” și, implicit, nu poate atribui motivației agentului frustrant o anumită, intenționalitate rău voitoare. Fenomenul propriu-zis de frustrație se naște numai în condiții de reflexivitate, respectiv în condițiile actului de evaluare și interpretare, prin care persoana frustrată, atribuie conduitei persoane frustrante acel sens specific fenomenului de frustrație: reaua intenție, adică, acțiunea în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
conduită — spre gândirea în care „actul moral” este urmărit pentru el însuși, independent de sancțiuni, și în care copilul se ocupă neîncetat de punctul de vedere al altora, pentru a-l compara cu al său (fapt ce conduce la primatul „intenționalității”, în detrimentul supunerii oarbe, necondiționate în fața adultului). În sfârșit, a treia etapă, care începe pe la 11/12 ani, în cursul căreia „justiția pur egalitară este temperată de preocupări ar fi echitate” ( J. Piaget), pentru comportarea bazată pe respectarea riguros reciprocă a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acest scop În mod expres, ci mai degrabă Își propunea reeducarea unor elemente sociale considerate potențial dușmănoase puterii sovietice 5. Aspectul cantitativ nu este nicidecum În măsură să tranșeze problema, rămân multe altele care trebuie nuanțate atunci când este vorba de intenționalitatea, funcționalitatea și structura unui regim totalitar. Istoricul francez de origine poloneză Krzystof Pomian rezuma discuția În felul următor: „A spune că sovieticii erau mai răi deoarece sistemul lor a produs mai multe victime sau că naziștii erau mai răi pentru că
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Iluziile cu privire la o „eliberare” a Basarabiei de către Statele Unite dispar odată cu Înăbușirea revoluției maghiare anticomuniste din toamna anului 195663. Pe de altă parte, cazul basarabean aruncă lumină și asupra esenței regimului totalitar sovietic, În măsura În care represiunile au un caracter deosebit prin natura intenționalității și funcției lor, În comparație cu cele comise de alte regimuri totalitare din secolul XX, În speță de regimul nazist. Bibliografietc "Bibliografie" Adler, Nanci, „Life in the Big Zone: The Fate of Returnees in the Aftermath of Stalinist Repressions”, Europe-Asia Studies, vol
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
anii ’90, cu suportul Internetului, aceștia au devenit populari. O definiție unanimă îi apreciază pe acești agenți drept sisteme intenționale, operând independent și rațional și interacționând multiplu, într-o viziune care survolează barierele dintre actor și spectator, uman și nonuman, intenționalitate și obiectualitate. Spre deosebire de obiectele obișnuite ale lumii virtuale, de la clădiri la reprezentările avatarice, care sunt limitate la un răspuns conform cu preprogramarea lor, agenții raționează cu privire la (interăacțiunile lor, fiind în stare să permită sau să restricționeze accesul unui anumit utilizator. Aceste
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
presupune operații intenționale, semantice care nu pot surveni dintr-o pură procesare de simboluri informatice (vezi alte patru contraargumente detaliate în Searle, 1992, pentru o aprofundare a criticii inteligenței artificialeă. Astfel, prin contraargumentul „camerei chinezești”, Searle (1981Ă dovedește faptul că intenționalitatea și înțelegerea sunt specifice operațiilor creierului uman și rezistă proceselor computerizării: ordinatoarele nu „înțeleg”, în sens semantic, chineza, doar simulează corectitudinea unei fraze în chineză. O altă critică adusă inteligenței artificiale este faptul că, deși există mașini care pot învăța
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
genetici sau rețelelor neuronale, există programe care interacționează cu mediul, dobândind o anumită autonomie și capacitatea de autoorganizare și de autoreproducere, „inteligența” lor este considerată sterilă și mimetică, lipsită de originalitate creatoare, de conștiință de sine, de dorință sau de intenționalitate. Redusă la rangul de obiect și privată de trăsăturile subiectivității, mașina computațională este descrisă în termeni strict operaționali, în ciuda tuturor metaforelor vitalismului și ale cognitivismului. Mai mult chiar, logica mașinilor este programată, astfel încât este, în mare parte, predictabilă și nu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
programelor informatice și a trăsăturilor conștiinței umane în contextele cuplării inteligenței artificiale cu nanotehnologia, științele cyberneuronale și ingineria genetică. În cadrul acestui viitor proiectat în sens programabil, se reconsideră rolul conștiinței în raport cu utilizarea și funcționarea tehnologiei, de la teoria neurobiologică a minții, intenționalitatea manifestată în cadrul conștiințelor artificiale (vezi Jones, 2000Ă la modelul cuantic al conștiinței în universul definit de o structură informațională, nu susținut de particule materiale (vezi Cowley, 2000; Chalmers, 1994Ă, de la interfața creier-computer (vezi Kerckhove, 1990; Fromherz, 1997; Garvey, 2000Ă la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
capitol pentru definirea corpului în afara determinărilor binare sau a celor totalizante, dar în cadrul interacțiunii complexe și dinamice dintre subiect și lume, respectiv societate. Astfel, corpul nu este privit ca o entitate fixă, universală și coerent organizată prin trăsăturile unice ale intenționalității și ale raționalității (ca în metafizica clasicăă, ci ca o entitate dinamică, fluctuantă, dezorganizată, aflată în flux continuu cu toate dimensiunile vieții și culturii și simultan întrerupând acest flux conectiv prin formarea de singularități și de virtualități care se reconectează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
continuității corporal-mintale a umanului și în direcția integrării sale în contingențe ontologice hibride. Spre deosebire de formele radicale ale postumanului (precum transumanismulă, postumanul teoretizat în acest capitol este unul temperat și circumspect, deopotrivă ca discurs și ca practică existențială. Trăsături umane precum intenționalitatea, autonomia sau angajarea sunt atât ilustrate și perpetuate în realitatea virtuală și în cyberspațiu, cât și dezrădăcinate, transmutate și inversate în mod postuman până la limita „corpului involuntar” (vezi Stelarc în primul capitolă, a simulării și a hibridizării. Virtualizările corpului aduc
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Legătura dintre tehnologie, pe de o parte, și identitate, dorință, plăcere și afectivitate, pe de altă parte se derulează atât la nivel existențial, cât și social, etic sau politic. Fluxurile acestei legături par a destructura spațiul și corpul, a desființa intenționalitatea și a dezasambla sedimentarea ființei umane. Lucrurile nu stau tocmai așa, după cum vom vedea ulterior, după o scurtă divagație teoretică în perspectivă fenomenologică. În contextul teoriilor culturale actuale ale obiectivării trupului (ca imagine, ca bun comercial, ca material genetic sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
contextul teoriilor culturale actuale ale obiectivării trupului (ca imagine, ca bun comercial, ca material genetic sau medical etc.Ă și ale neocartezianismului care separă mintea de corp, este nevoie de teorii fenomenologice care să reîmprospăteze ideea de identitate ca subiectivitate, intenționalitate și activitate în spațiul virtual. A fi în lume este în continuare o sintagmă plină de înțeles și poate atribui postumanului statutul existențial și cognitiv al prezenței și al acțiunii spațiale, temporale (istoriceă și senzoriale. Existența și interacțiunea de la interfața
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al spațiului, corpul îmi este esențial pentru a putea percepe spațiul și pentru mine nu ar exista spațiu dacă n-aș avea corp (Merleau-Ponty, 1999, p. 136Ă. Spațialitatea corpului este urmărită în acțiunea și în mișcarea proprii: motricitatea corporală este „intenționalitatea originară”, originea conștiinței concretizându-se prin sintagma „eu pot”. Prin motricitate este dovedit faptul că propriul trup nu este în spațiu, ca un obiect, ci locuiește spațiul, ca un subiect intențional și actanțial. Fenomenologul consideră experiența umană în mod necesar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
experimentând-o în mod corporal. Relația postumanului cu spațiul virtual este complexă, deopotrivă întrupând și spațializând corpul, asigurându-i acțiunea, mișcarea și orientarea în lumea virtuală. Mai mult decât atât, subiectul cyborgic, cel avataric și cel transgenic sunt caracterizate prin intenționalitate sau prin caracterul voluntar al mișcării, în ciuda abordărilor experimentaliste ale corpului „involuntar” (vezi Stelarc în capitolul întâiă. Corpul devine baza subiectivității postumane virtuale, plecând de la perspectiva că, prin intermediul trupului protezat, transmutat genetic sau interfațat, individul postuman accesează lumea, în toate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lucrurile ca fenomene, și în metoda reducției fenomenologice. Această metodă facilitează punerea lumii între paranteze, însă nu negarea ei și, prin acest lucru, o întoarcere a conștiinței la ea însăși, nu ca la o substanță eternă, ci ca la o intenționalitate care atribuie sens lucrurilor. Constituirea fenomenelor de către conștiința intențională este descrisă în legătură cu percepția sau cu lucrul perceput ca un sistem complex de aparențe și unghiuri de vedere ale experienței imediate. Reducția fenomenologică permite accesul la esențele imanente ale conștiinței în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cod gnoseologic. Astfel, discursul poetic se construiește paradigmatic, pe baza celor două funcții ale poeticității, textuală și metatextuală, care își selectează instanțele discursive în funcție de modul de existență și de repetitivitate a semnificațiilor. Sintagmatic, la nivelul raporturilor semantice, discursul poetic explică intenționalitatea acțională a relației text context co-text. A. Paradigmatic B. Sintagmatic Relația 39 dintre text, context și co-text este posibilă printr-o continuă actualizare și re-semantizare a clasei de semnificații, manifestarea discursivă realizându-se integral și integrator. La nivelul "semnului poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și spaima în fața morții: "De ce mi-e teamă că mă vei urî, că/ Și curge, doamne, lângă hârcă/ Dulce vorba." Majuscula în mijlocul versului, o anumită grafie, spații între versuri mai scurte și mai lungi în contextul poeziilor atestă o anumită intenționalitate, legată de substituirea unor nume, stări sau pentru a accentua taina. În unele versuri, barbizează corect, dând sentimentul unei poezii lipsite de zbucium, al unei poezii calme, într-un limbaj sever, ușor căutat, lucrat cu nostalgia unei neputințe de abandonare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acest reputat colorist împreună cu un prieten imobilizat într-un scaun cu rotile. Discuția pornește de la ultimul tablou achiziționat de Răzvan, o natură moartă cu mere intitulată Porana, și se învârte în jurul chestiunii atât de problematice a semnificației reprezentării și a intenționalității actului artistic. Ceilalți doi tineri din BMW, Șerban (Marius Manole) și Claudiu (Gabriel Vodnar), au și ei preocupări similare. Pe parcursul drumului spre Brașov, Claudiu se chiar angajează în mai multe schimburi de idei pe tema artei cu Răzvan. Șerban, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cel al semnificațiilor, generând un sistem de semne complex. Textele nonliterare se caracterizează prin referentul real, prin dominanta logică, rațională, prin limbaj preponderent denotativ, prin expresie obiectiv impersonală (texte științifice sau oficial administrative) ori prin expresie subiectivă și expresivă, fără intenționalitate estetică (discursul/textul colocvial). Texte de graniță/de frontieră - literatura document și literatura de grad secund: jurnalele literare/intime/de călătorie, reportaje literare, amintiri, memorii, eseuri literare etc. - au caracteristici eterogene, combinând în proporții diferite cele două seturi de trăsături
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
concilieze neoromantismul cu pozitivismul. El susține printre primii o Lebensphilosophie, care generează, la rându-i, o tradiție remarcabilă (Nietzsche, Simmel, Spengler, Spranger, Keyserling), merge în paralel cu realismul critic (Riehl, Külpe, Karl Gross, care psihologizează logica și teoria cunoașterii), cu intenționalitatea lui Franz Brentano (ce se deschide la rându-i spre Husserl și Heidegger), ori cu Școala normativistă de la Baden (Windelband, Rickert, Bauch), și ajunge la epistemologia științelor istorice, pregătind terenul pentru sociologia comprehensivă (Weber), pentru antropologia culturală (Scheler), pentru filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe cunoașterea unor asemenea regularități în formularea unor predicții. Important este de a stabili rolul unor asemenea regularități sau corelații legice în explicația istorică", explică M. Flonta. În aceste condiții, "tendința noastră spontană [...] de a identifica legitatea cu predictibilitatea și intenționalitatea cu inteligibilitatea ex post facto" este lipsită de justificare. Așadar, "mecanismele cauzale și cele motivaționale se întrepătrund strâns în explicația istorică", astfel încât nici monismul, nici dualismul metodologic "nu pot căpăta o îndreptățire deplină" (s.n.). Deseori, chiar "motivele pot constitui temeiuri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
134 Ibid., p.75. 135 Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 54. 136 De altfel, comentând o observație a lui Landgrebe despre Husserl, Al. Boboc precizează că, din punctul de vedere al întemeietorului fenomenologiei, "filozofiei îi incumbă o dublă intenționalitate: explicarea și comprehensiunea lumii și răspunderea pentru angajarea aspirației spre cunoaștere, pentru intrarea într-un <<sistem>>" (Prefață la E. Husserl, Scrieri filozofice alese, București, Editura Academiei Române, 1993, pp. 11-12), adică niște sarcini pe care filozofia și le asumă și-n
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o formă sau alta în fiecare tip de Weltanschauungen (vezi II, 2Be). Așadar, atunci când filozofia este văzută ca teorie a cunoașterii, perspectiva lui Dilthey nu diferă substanțial de cea husserliană (Al. Boboc arată că Husserl îi atribuire filozofiei "o dublă intenționalitate: explicarea și comprehensiunea lumii și răspunderea pentru angajarea aspirației spre cunoaștere, pentru intrarea într-un <<sistem>>" vezi III, 4). Înțelegerea filozofiei ca știință din acest punct de vedere reiese cu claritate în Das Wesen der Philosophie: "Privită din perspectiva introspecției
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
The Content of the Form (1987) și Figural Realism (1999), în ciuda enunțurilor retorice, hiper-critice și a omniprezenței "ismelor" acest tipic pentru un exponent al intellectual history. Întotdeauna istoricii intelectuali au excelat în "-isme". Aceste formulări intelectuale (în sufixe) nu redau intenționalitatea și concretețea unor cunoașteri ci, dimpotrivă, le acoperă. Dinamica vieții și cea a istoriei nu au nicio treabă cu "-ismele". Ceea ce îi unește pe White și Foucault în emplotment-ul lor față de modul lingvistic al cunoașterii moderne este ostilitatea și respingerea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]