23,182 matches
-
ÎN RELAȚIILE DE MUNCĂ 1. Necesitatea intervenției statului În relațiile de muncă Piața forței de muncă are un specific, astfel, pe lângă libertatea oricărei piețe controlate de cerere și ofertă, aceasta trebuie lăsată să funcționeze În mod liber ca urmare a interacțiunii Între cererea forței de muncă și oferta forței de muncă. Importanța acestei piețe pentru viața socială impune totuși necesitatea unei intervenții a statului pe această piață și un control a mecanismelor sale sub diferite forme, În funcție de evoluția sau involuția acestei
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
a muncitorilor și purtătorilor de cuvânt și a agențiilor guvernamentale specializate, implicate În muncă. Statul joacă un rol esențial În determinarea relațiilor de muncă, atât În sectorul public cât și În cel privat. El dirijează cadrul legal al muncii și interacțiunea angajator - angajat. El dictează dispoziții legale referitoare la condițiile minime ale muncii privind sănătatea și securitatea În muncă, salariile și timpul de muncă. Legea nu poate fi folosită doar pentru a stabili standarde minime privind negocierile colective, dar, de asemenea
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
În jurul grupurilor specifice Într-o zonă geografică. În timp ce aceste instituții au toate În comun obiectivul comun de creșterea competitivității, activitățile lor specifice, iau forme foarte diferite, În funcție de nevoile Într-o anumită locație sau de grup. Unele se concentrează pe sporirea interacțiunii Într-o regiune, și astfel, au efecte pozitive, prin crearea de rețele și alte activități conexe, chiar și conducând la comun misiuni de export. Altele se concentrează pe eforturile comune de a Îmbunătăți gradul de dezvoltare al companiei, de exemplu
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
căror conținut are un grad de sinteză relativ ridicat, considerăm că stabilirea mărimii și dinamicii cererii și ofertei de muncă trebuie realizată În contextul integrării pieței muncii În sistemul piețelor și al ansamblului societății. Accentuarea interdependenților dintre economiile naționale, a interacțiunilor dintre diferitele categorii de factori, pe fondul apariției și adâncirii unor crize noi-ecologice, alimentare, medicale, culturale, religioase-impun analize detaliate, complexe, pentru oricare din domeniile vieții umane, care să propună și să soluționeze diferitele probleme cu care se confruntă dezvoltarea În
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
conceperea acestora ca un tot unitar, integrarea lor făcându-le într-un sistem. Prin sistem de cataloage al unei biblioteci înțelegem numărul de cataloage existent în biblioteca respectivă, organizate după un plan prestabilit, aflat într-o relație de interdependență și interacțiune reciprocă, care își propune să dezvăluie multilateral colecțiile bibliotecii conform misiunii acesteia. Structura acestor cataloage este în funcție de mărimea bibliotecii, de scopul informării utilizatorilor. Sistemul de cataloage trebuie să răspundă și exact la întrebările pe care le pot formula beneficiarii. Pentru
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
socioculturale ale bibliotecilor impun management științific, măsuri adecvate facilității procesului cognitiv actual, precum și un grad înalt de prognoză socio culturală, științifică, economică. 199. Care sunt tendințele actuale în managementul de bibliotecă? R: Managementul trebuie să devină un sistem flexibil de interacțiune a tuturor compartimentelor în vederea realizării de servicii eficiente de informare și documentare. Tendința americană constă în acordarea supremației utilizatorului, adecvarea la nevoile și dorințele specifice diferitelor categorii de beneficiari. Bibliotecile europene consideră prioritară tehnologizarea și marketingul. 200. Care sunt componentele
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
transmit iubirea. „Mâna ne ajută să scriem. Mâna ne ajută să ne exprimăm prin gesturi gândurile. Mâna ne ajută să creăm arta. Mâna ne ajută să ne conectăm la ceilalți. Mâna este un puternic simbol al puterii și energiei În interacțiunea dintre oameni.” Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Impsibil! Întreaga făptură le era cuprinsă de freamăt, de gânduri ce purtau În structura cea mai fină - sunetele silențioase ale destinului. Nici nu se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
celor care le coordonează și - nu pentru binele public - sunt supradeterminate de către donatori externi sau elite locale, și nu de interesul grupurilor marginale pe care ar trebui să le servească. Ipoteza de acțiune pe care o susțin este cea a interacțiunii celor două categorii de actori în activitățile DEVCOM. Pot interacționa la modul cooperării sau competiției sau controlului reciproc. Astfel, își pot spori șansele de reușită în condițiile unor resurse limitate și pot reduce tentațiile de corupție prin provocarea permanentă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
tentațiile de corupție prin provocarea permanentă a partenerului sau competitorului la o transparență sporită. Desigur, nu este suficient să spui că ambele categorii de actoricontează. Rămâne de răspuns la întrebările „cum?”, „unde?” și „de ce?”. Cum pot coopera, în ce contexte interacțiunea este mai bună sau mai proastă, de ce natură sunt obstacolele de interacțiune eficientă între administrație și ONG? Specialistul sau comunitatea?tc "Specialistul sau comunitatea?" Cine stabilește agenda de dezvoltare locală, cine dă cele mai bune soluții la probleme, viziunea cui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
transparență sporită. Desigur, nu este suficient să spui că ambele categorii de actoricontează. Rămâne de răspuns la întrebările „cum?”, „unde?” și „de ce?”. Cum pot coopera, în ce contexte interacțiunea este mai bună sau mai proastă, de ce natură sunt obstacolele de interacțiune eficientă între administrație și ONG? Specialistul sau comunitatea?tc "Specialistul sau comunitatea?" Cine stabilește agenda de dezvoltare locală, cine dă cele mai bune soluții la probleme, viziunea cui contează? A specialistului sau a comunității? Specialistul poate fi facilitator local sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de a avea membri cu orientări valorice similare. Noțiunea de comunitate se aplică în special grupurilor care au sau tind să aibă o cultură specifică. Satul tradițional 1 și familia sunt cazuri exemplare. Sunt grupuri de dimensiuni reduse, cu o interacțiune puternică între membrii lor, pe durate mari de timp, cu experiențe comune și, în consecință, cu valori comune. Noțiunea de comunitate este folosită atât pentru grupuri care au efectiv coerență sau unitate în planul valorilor, cât și pentru cele care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
pentru cele care au potențial de a evolua spre o astfel de stare. Similaritățile de status ocupațional, rezidențial, de localizare, de vârstă etc. constituie una dintre categoriile de factori care sporesc probabilitatea de similaritate de orientare valorică între membrii grupului. Interacțiunile intense, în funcție de interese sau alte criterii, sunt, de asemenea, o condiție favorabilă constituirii comunităților. În consecință, pot fi distinse comunități actuale, comunități de status și de interacțiune. O a patra categorie este formată din comunitățile cumulative (figura 1), în funcție de criterii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de factori care sporesc probabilitatea de similaritate de orientare valorică între membrii grupului. Interacțiunile intense, în funcție de interese sau alte criterii, sunt, de asemenea, o condiție favorabilă constituirii comunităților. În consecință, pot fi distinse comunități actuale, comunități de status și de interacțiune. O a patra categorie este formată din comunitățile cumulative (figura 1), în funcție de criterii multiple - valori, status, interacțiune -, „comunitățile mici” despre care vorbește Redfield (1955). În concluzie, „comunitatea” desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
sau alte criterii, sunt, de asemenea, o condiție favorabilă constituirii comunităților. În consecință, pot fi distinse comunități actuale, comunități de status și de interacțiune. O a patra categorie este formată din comunitățile cumulative (figura 1), în funcție de criterii multiple - valori, status, interacțiune -, „comunitățile mici” despre care vorbește Redfield (1955). În concluzie, „comunitatea” desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor ei. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudinile de status sau opțiunile personale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
1), în funcție de criterii multiple - valori, status, interacțiune -, „comunitățile mici” despre care vorbește Redfield (1955). În concluzie, „comunitatea” desemnează o grupare umană caracterizată prin probabilitate sporită de unitate valorică a membrilor ei. Sursele orientării comunitare pot fi asociate în principal cu interacțiunea, similitudinile de status sau opțiunile personale. Dacă probabilitatea de unitate valorică este dată de similitudinile de status (rezidență, ocupație, vârstă, etnie etc.), se cheamă că avem de-a face cu comunități de tip „etic”1. Comunitățile de tip „emic” sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
tip „etic”1. Comunitățile de tip „emic” sunt cele în care unitatea valorică nu mai este de tip potențial, ciactual, și pot fi comunități de credință, de prietenie, ideologice etc. Comunitățile acționale sau pragmatice își au fundamentul în acțiuni sau interacțiuni comune. Comunitățile de unitate multiplă sunt bazate pe similitudini de status, pe interacțiune și pe orientări valorice efective (figura 1). Figura 1. Tipuri de comunități în spațiul de atribute al conceptului de comunitatetc "Figura 1. Tipuri de comunități în spațiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
nu mai este de tip potențial, ciactual, și pot fi comunități de credință, de prietenie, ideologice etc. Comunitățile acționale sau pragmatice își au fundamentul în acțiuni sau interacțiuni comune. Comunitățile de unitate multiplă sunt bazate pe similitudini de status, pe interacțiune și pe orientări valorice efective (figura 1). Figura 1. Tipuri de comunități în spațiul de atribute al conceptului de comunitatetc "Figura 1. Tipuri de comunități în spațiul de atribute al conceptului de comunitate" Comuniunile 1 sunt forme particulare de comunitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
adaptarea la ascultători „printr-o dragoste fraternă, paternă și maternă”, în așa fel încât se ajunge la situația în care „locuim unii în alții” (Augustin, 2002, p. 81). Extinzând metafora, s-ar putea spune că prin comuniune se înțelege o interacțiune socială în care actorii „locuiesc unii în alții”. Expresia biblică a comuniunii sociale fundamentate religios este în Ioan, 13,34: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
înțelegerea comunității. Din perspective diferite, același grup uman are grade diferite de comunitarism, de șanse de manifestare a caracterului de comunitate 1. Operațional vorbind,comunitatea este recunoscută prin cel puțin unul dintre următoarele trei atribute: - similaritatea culturală a membrilor ei; - interacțiune intensă între membrii grupului; - similaritate de status între membrii grupului (ocupație, educație, vârstă, localizare etc.). Cu cât un grup este format în mai mare măsură din persoane care seaseamănă prin status și orientări valorice și interacționează mai mult între ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
atât este mai probabil ca ele să se manifeste în mai multe situații prin comportamente de unitate valorică, prin alegeri similare și prin conștiință identitară. Este foarte puțin probabil ca persoane foarte diferite ca status și credințe și cu slabe interacțiuni între ele să ajungă să formeze o comunitate, să aibă alegeri similare și conștiință identitară. La nivelul acțiunilor DEVCOM, mărimea comunității este în funcție de obiectivul de acțiune. Contează scara la care se dorește promovarea „binelui comun” prin proiecte sau acțiuni de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
unui întreg oraș, al unui cartier, al unei vecinătăți sau al unei grupări de blocuri din oraș. Toate acestea pot fi identificate drept comunități în funcție de ținta de acțiune. Starea socioculturală de comunitate activă, actuală, cu majoritatea membrilor orientați similar, în interacțiune de tip cooperare, este rară în spațiu și discontinuă în timp. O comunitate potențială devine comunitate activă numai în circumstanțe particulare. Acțiunile DEVCOM sunt menite să ducă la astfel de situații de creare a binelui comun prin participare locală sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
familia schimbărilor care afectează comunitatea" În fine, tot în seria localizărilor conceptuale aș menționa distincția dintre DEVCOM și „intervenția socială”. Acest ultim concept desemnează schimbări realizate în baza unei relații de tip „agent-client”, cu modele care pot fi luate din interacțiunile de tip medic-pacient, părinte-copil, avocat-acuzat (Rughiniș, 2004, p. 137). Cele două concepte au o relație de suprapunere parțială. Există intervenții sociale sau comunitare care au caracter de DEVCOM pentru că satisfac toate condițiile de voluntariat, participare comunitară șisubordonare față de interesele unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
neguvernamentale ocupă poziția de agenți, iar populația-țintă ocupă poziția de clienți. Interesele primare ale clienților, care țin de nevoile lor cotidiene, sunt cele care dau o primă direcție intervenției agentului. Totuși, diversitatea existențială a celor două categorii de participanți în interacțiune generează interese divergente. Despre ce fel de interese este vorba? Putem distinge două tipuri de interese: cele primare, care reflectă nevoile personale ale actorilor sociali, dincolo de procesul intervenției, și cele secundare, care sunt create pe parcursul intervenției și se desfășoară în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
vor să actualizeze potențialul de participare comunitară de la nivelul unei unități teritoriale trebuie să pornească de la înțelegerea mecanismelor ce susțin, în cadrul local respectiv, orientările participative ale populației. Date de sondaj, interviuri amănunțite, analiza unor evenimente comunitare anterioare, simpla observare a interacțiunilor sociale din comunitate - toate sunt mijloace care pot duce la realizarea obiectivului de cunoaștere menționat. ANEXĂtc "ANEXĂ" Un sondaj asupra participării comunitare în 14 sate1tc "Un sondaj asupra participării comunitare în 14 sate1" Un studiu realizat în cadrul a două proiecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
După mulți ani de muncă, el a formulat câteva dintre condițiile care duc la complexitate: • Un mediu sigur, bogat în substanțe nutritive: comportamentele complexe sunt încurajate de prezența substanțelor nutritive care susțin viața, accesibile agenților (indivizilor) din cadrul sistemelor complexe. • Coevoluția: interacțiune a agentului (individului) cu alți agenți autonomi în competiție pentru hrană ș...ț • Diversitate: agenții sau indivizii participanți la proces trebuie să fie suficient de diverși prin caracteristicile lor pentru a induce noutate în proces. • Tranziția de fază: sistemul trece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]