30,907 matches
-
și L'Interdiction, - pe aceasta din urmă. E vorba de o intervenție a lui Rastignac pe lângă bunul său prieten, doctorul Bianchon-fiul, să pună o vorbă bună unchiului său, judecătorul Popinot, în sprijinul marchizei d'Espard care vrea să obțină o interdicție asupra soțului ei, marchizul d'Espard, socotit nebun și incapabil să-și administreze bunurile. Popinot, unul din marii eroi balzacieni, nu este judecătorul pe care marchiza să-l ducă de nas. Intriga dobândește, deodată, un suspans criminalistic. În cele din
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
judecătorii tribunalului de Sena, judecătorul cel drept și inflexibil, Popinot, era singurul care nu primise Legiunea de onoare. În fine, una din concluzii înainte de a intra în detaliile locuinței personajului. Răbdarea, cititorul modern, tot așteptând să afle ce e cu interdicția, și-o va fi pierdut de mult. " Acesta era omul pe care președintele celei de-a doua camere a tribunalului, de care aparținea Popinot, îl numise ca să procedeze la interogarea marchizului d'Espard, presupus dement, în urma cererii făcute de soția
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
era omul pe care președintele celei de-a doua camere a tribunalului, de care aparținea Popinot, îl numise ca să procedeze la interogarea marchizului d'Espard, presupus dement, în urma cererii făcute de soția sa, marchiza d'Espard, spre a obține o interdicție asupra drepturilor sus-numitului..." Intrigile diabolice ale marchizei d'Espard, care părea că trăiește cu al său cumnat, fratele bun al marchizului, sunt dejucate de Popinot care își dă seama de caracterul nobil și integru al lui d'Espard, printre puținii
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
că, parcurgând rândurile tipărite pe o hârtie străveche a cărei compoziție o deține tehnica începutului de secol XIX, cu niște caractere deosebit de fine, a căror denumire nu o cunosc; ...recunosc, repet, că și subsemnatul, curios să afle mai repede soarta Interdicției, a sărit nerăbdător, cu bună știință, destule paragrafe teoretice, zicându-și, cu nerușinare, și cu impertinența secolului: Maestre, ajunge, la subiect!
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
al cărui poster înfățișa un cap încuiat cu lacătul). În condițiile succint enumerate aici, apăreau, de bine, de rău, cărți de calitate, românești și străine. Ele nu erau însă decît modeste picături de apă într-un deșert spiritual dominat de interdicția de a spune (public) ceea ce gîndești. Astfel încît, în mod firesc, după decembrie 1989, am așteptat cu sufletul la gură ca autorii citiți atunci cu țîrîita să-și "dea drumul", să apară pe piață cu tot ce au mai bun
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
am întors la hotel, mi-am găsit părinții foarte îngrijorați. Fuseseră avertizați că acest om straniu era pentru mine o companie primejdioasă, așa că mi-au interzis să mă mai plimb cu el. A doua zi i-am adus la cunoștință interdicția la care trebuia să mă supun: - Am cheile, murmură el, le cunosc sunetul, știu scînteierea pe care le-o dă soarele și culoarea lor vesperală și am convingerea că vei păstra despre mine amintirea ce se cuvine. M-am jeluit
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
în celulele de partid moscovite, pe front sau în lupta conspirativă din ilegalitate. Într-un astfel de moment, în care pictura abstractă și, în general, tot ce ținea de expresia experimentală, erau sancționate drastic (de la denunțul public și pînă la interdicția impusă artiștilor de a picta), în care culoarea însăși, utilizată într-o perspectivă retiniană, de descendență impresionistă, suporta acuza gravă de ,,formalism" - în acest sens încercările lui Ciucurencu de a se apropia de comenzile oficiale sînt, dacă nu caraghioase, atunci
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
în chestiunea virtuții: de aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum Kierkegaard înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui Dumnezeu desființează orice interdicție, e o gaură neagră care înghite totul, inclusiv valorile iluministe (întemeiate pe morală, liberalism, umanism secular). Apostol al consecințelor morții divinității, Nietzsche s-a grăbit să anunțe prăbușirea moralității europene, întemeiate pe credință. Noi, acești buni europeni ce suntem: prin
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
și pe jurnalista tenace din Kandahar, filmul care a primit premiul FIPRESCI la Secțiunea ,,Noi orizonturi". Iranianul Mohsen Makhmalbaf cred că a găsit o formulă formidabilă de a comunica filmic misterul unei civilizații practic necunoscută, ce se dezvăluie spectaculos, dincolo de interdicții și tabuuri de tot felul. Modalitatea de a învăța psalmodiind, tratamentul aplicat femeilor, lecțiile de protejare împotriva bombelor antipersonale sînt tot atîtea secvențe memorabile care culminează cu o imagine ce revine obsesiv: ,,ploaia" de proteze coborîte din cer cu parașutele
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
l-au generat și l-au întreținut. O dată cu apariția unor condiții favorabile, artiștii tineri s-au deplasat, într-un număr semnificativ și cu un stoc de energie pe măsură, către spațiile neconvenționale și către limbajele corespunzătoare, aflate atîta vreme sub interdicție. Ultimul val de artiști, cel care astăzi își trăiește deplina maturitate, a avut și evoluția cea mai spectaculoasă: pentru el schimbarea n-a însemnat doar o mișcare mai mult sau mai puțin alertă pe același palier estetico-formal, ci, pur și
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a fost constrîns să facă față și unei alt fel de indecizii: între a picta la comanda unor agenți ai terorii politice sau a refuza colaborarea cu riscul identificării ca dușman, al interdicției și al exilului din viața publică pînă la limita morții civile. Dacă luăm, în consecință, ca reper al dinamicii creației, fie ea la nivelul întregului fenomen, fie la nivel individual, intervalul 1934 - 1964, atunci această ,,dinamică" este una negativă, entropică
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
necesar pe claviatură. Înțelegea sau pur și simplu era în muzică. A rupt lanțul românesc și a plecat la Viena. A ascultat-o acolo Claudio Abado. I-a asigurat o bursă importantă, i-a impus un program de studii muzicale (interdicție de a mai practica un timp solistica), un program de cultură generală. Academia de muzică din Viena, învățământ liceal organizat, plus cultură generală: limbi străine, literatură, muzee. La 16 ani lua premiul I la Concursul "Clara Haskil". La Vevey, în
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr din cei trei noctambuli protestară la aprinderea țigării. Cu toate că fumau și ei, amândoi, dar numai după masa de la prînzi, pînă cel mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui de vară umpluse văzduhul, nu mai
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
înalta doamnă" pe care o însoțea era cu adevărat muiere, dată fiind nepăsarea ei și știut fiind că femeile sunt superstițioase, indiferent de cultura lor. "Vreau să spun că o femeie, orice ar fi ea, cînd află de o asemenea interdicție ori blestem, dau dovadă de respect, toate fiind mistice, că ele nasc, cunosc, ca să zic așa, misterul existenței (ceilalți doi aprobau dînd tăcuți din cap) iar o femeie ca ea să calce legea aceea, nevrînd să fie femeie, și asta
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
Și, evident, urmărește fenomenul în istoricitatea sa, din Evul Mediu (cu expulzările evreilor din țările europene). Un capitol special - al V-lea - este consacrat, de aceea, rolului istoric al cametei și interzicerea ei de către Biserica creștină, relevînd că, din cauza acestei interdicții, evreii au îndeplinit, în Evul Mediu european, funcția economic necesară de cămătari, adică de bancheri ai acelei epoci și de comercianți. Apoi se cercetează antisemitismul spaniol în veacul al XV-lea, cînd evreii sînt uneori folositori regilor, cînd devin inutili
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
cuvîntului este elogiul Ființei. Dar mai întîi este necesar să deprindem a spune NU!" Octavio Paz Bujor Nedelcovici își recunoaște trei etape ale exilului. Primul exil, interior, a durat 12 ani, fiind stigmatizat de "munca de jos" și prelungit de interdicția de publicare pe o perioadă de încă un număr de ani, în calitatea autorului de "element nesănătos", odraslă a unui deținut politic. A urmat un exil exterior, din 1987 pînă-n 1989, impus de același "sistem politic demoniac". Iar după evenimentele
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
izolînd pe ceilalți semnificativi ale altor versiuni asupra realității, se impune unicitatea definiției proprii și se stinge posibilitatea multiplicității. Versiunile concurente asupra realității nu mai pot deveni structuri de verosimilitate în absența personalului socializator (la care se adaugă multe alte interdicții). Revenind la viața literară, putem spune că scriitorii și personajele lor au menirea de a deveni eroi socializatori ai unei noi lumi. Există numeroase mărturii ale primilor ani de comunism care vorbesc despre lipsa scriitorilor corespunzători și a producției literare
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
că noi sîntem martori la toate acestea. Alte imagini violente? N-am văzut decît o dată un grup de deținuți trecînd pe lîngă mine. Nu știam de ce nu am voie să mă uit înspre ei, că nimeni nu formulase o asemenea interdicție și nici nu avea cum s-o formuleze, din moment ce în universul nostru nu existau decît cravate roșii, cer albastru, zîmbete fericite de copii și tătucul Lenin și Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
nimeni nu formulase o asemenea interdicție și nici nu avea cum s-o formuleze, din moment ce în universul nostru nu existau decît cravate roșii, cer albastru, zîmbete fericite de copii și tătucul Lenin și Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică. Erau urîți, erau slabi, erau fioroși, erau bolnavi și le zăngăneau lanțurile. Nu-mi zisese nimeni să nu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
pozitiv" jucat de ruși, când erau declarați poeți în adevăratul sens al cuvântului Neculuță, A. Toma și alte asemenea rebuturi intelectuale. Nu se putea învăța nimic serios în domeniul cultural decât datorită familiei și a unor profesori inimoși care, în pofida interdicțiilor, ne dădeau posibilitatea să accedem la cultura adevărată. Dar câți au avut asemenea ocazie? În acei ani s-a produs, o depersonalizare a românilor, ale cărei efecte le resimțim din plin și în zilele noastre, căci sistemul s-a perpetuat
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
românesc. Arhitext și Octogon, chiar dacă au o importantă componentă vizuală, sînt, totuși, în primul rînd, reviste de arhitectură, urbanistică, design interior etc., Artelier și Balkon reflectă exclusiv experiențe artistice neconvenționale, opțiune perfect justificată din punct de vedere psihologic după atîtea interdicții și așteptări, sau ilustrează ideologii și diverse concepte istorico-teoretice, fapt explicabil și el ca exercițiu intelectual și ca procedeu de clarificare pentru cercul redacțional și chiar pentru cercuri mai largi, iar Ianus încă nu s-a impus pe piață și
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
ca celor ce au contribuit la nașterea personalității lor sufletești, aceasta fiind o formă a celor vechi de a-și manifesta gratitudinea față de cei ce le predau învățătura. Sfinții Apostoli au admis și ei folosirea titlului de părinte, cu toată interdicția Mântuitorului (Mt., 23, 9-10), dar restrângându-l numai la persoane 1 Cf. Anatole Bailly, Dictionnaire Grec - Français, rédigé avec le concours de E. Egger, Édition revue par L. Séchan et P. Chantraine, Hachette, Paris, 1963, p. 1498. 1 care învață
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
mai profunde și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou, dedicată "vizitatorului din viitor" în figura căruia mulți îl identifică pe Isaiah Berlin, se citește tot mai greu. Limbajul esopic, cerneala simpatică și imaginile în oglindă constituie o nouă interdicție în receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face accesibile și a le asigura astfel posteritatea. Poeta răspunde, aparent sfidîndu-și imortalitatea, că atunci cînd această lume despre care scrie
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
care artiștii sunt înclinați să considere "condiția umană ca demnă de a fi dorită" (Goethe): adică, în epoca veche, când chezășia întâmplărilor lumii și a faptelor omului era Dumnezeu, dar și în perioadele de recuperare după calamități, crize, război, dezastre, interdicții, primejdii sociale de tot felul, când totul se ia de la capăt și spiritul poate nădăjdui mai mult sau mai puțin îndreptățit de evidențe". Aceasta este, de fapt, Lustra: o tresărire a codului ontologic, un semn prin care vremea își alege
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
au lacune). Al Andriescu, cel care îngrijește ediția de acum, a izbutit să completeze seria de Opere Gib I. Mihăescu de la Editura Minerva cu volumul 3, care-i fusese rezervat Rusoaicei, abia în 1995. Redescoperirea capodoperei lui Gib, după o interdicție de aproape cinci decenii, s-a soldat cu un nou succes editorial. Multă vreme prim-planul îl ocupase romanul Donna Alba, apărut în 1935, anul morții scriitorului. Concurența dintre cele două idealuri feminine în două reprezentări narative diferite e în
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]