359 matches
-
câmpia inundabila, iar în românește există și termenul de lunca. Ultima noțiune este mai complexă, cuprinzând și porțiuni neinundabile care se găsesc, ca poziție în albia majoră. Astfel de microforme neinundabile sunt : popinele sau gradistele (martori din terase sau din interfluviu), conurile de dejecție și trenele (glacisuri). Lunca este deci o albie mai complexă, care apare în timpul profilului de echilibru că o materializare a acestuia. Structura luncii rezultă din însăși geneză ei. În fundament se află rocile în loc, retezate aproximativ la
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
485 Ha. Se învecinează în N cu Bordușani, la E cu Movila și Fetești, la V cu județul Constanța, iar în partea de S cu județul Călărași. 1.2. Forme de relief, specificități, influențe Morfologia teritoriului este treapta joasă, având interfluviile cu aspect plat. Suprafața localității se găsește în cadrul luncii Dunării (zona estică) a Podișului Hagieni (zona vestică). Altitudinea medie este de aproximativ 55 m, cea mai joasă înregistrându-se în Lunca Dunării (4,5 m). Relieful dezvoltat pe loess și
Stelnica, Ialomița () [Corola-website/Science/324532_a_325861]
-
marne, argile și nisipuri. În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri. Peste acestea apar formațiunile pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și teraselor. În lunca Prutului sunt specifice depozitele holocene superioare alcătuite din depozite loessoide nisipuri și pietrișuri, care corespund aluviunilor actuale depuse. Geomorfologic relieful luncii se prezintă în general plan, cu o pantă continuă de la nord spre sud. Transversal terenul
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
a culmii principale la sud de Negel. În lungul culmii principale sudice se înșiruie un aliniament de martori de eroziune: Cărunta (717 m), Fundu Tocilei (701 m), Măgura (660 m), Capătă (740 m) Cireșul (696 m) și alții. Din aceast interfluviu se desprind crește sub formă de prelungiri înguste, scurte și paralele (unele cu aspect de hogbackuri), orientate spre nord-est: Dealul Nou-Sărata (574 m), Dealul Lărguța (561 m), Dealul Dumăriei (461m), Dlealul Dumache (523 m), Dealul Brădișu (525 m). Morfologic, spre
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
și 100-150 m în zonele nordică și sudică), de culme. În dealurile Cărunta, Capătă și Cireșul, versantul estic da astfel impresia unor munți mijlocii și joși, iar spre nord și sud aspectul de ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii largi, uneori aproape orizontale (dealurile de pe stânga Trebișului), excepție spre limită de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe. Fâșia de contact dintre abrupt și glacis - unde racordul se face brusc - este foarte
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este cedat de Imperiul Otoman, celui Rus, iar numeroasa populație românească din regiune este sortită la noi subjugări, în cele din urmă mulți români ca urmare a politicii de rusificare își pierd limba și
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
și XVIII în sudul Basarabiei, aflându-se într-o stare de dependență față de Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman. Tătarii nogai au apărut în Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în componența sangeacului Silistra a Imperiului Otoman. O parte din teritoriu a fost acordat Hanului de Crimeea, care a stabilit aici supușii săi, tătari
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
(în , în ) a fost o gubernie amplasată în sud-vestul Imperiului Rus, cu capitala în Herson. Gubernia s-a situat în interfluviul Nistru - Nipru, și a cuprins preponderent teritoriul Ucrainei de astăzi, dar și teritoriul din stînga Nistrului al Republicii Moldova. Aceasta a fost una din cele trei gubernii create în 1802, când Gubernia Novorossia a fost desființată. Acesta a fost cunoscut sub
Gubernia Herson () [Corola-website/Science/331774_a_333103]
-
o secțiune verticală prin teren. El este în măsură să procure informații asupra genezei, evoluției, caracterelor morfografice și morfometrice ale formelor de relief. Poate reda cu exactitate atât particularități ale teraselor fluviale, nivelelor de luncă, ale albiei minore, văilor, versanților, interfluviilor și suprafețelor de racord, cât și diferitele raporturi care se stabilesc între acestea sub aspect morfogenetic, evolutiv, morfografic și morfometric.
Profil topografic () [Corola-website/Science/333754_a_335083]