KorAP: Find »[drukola/base=interfon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...23 >

564 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

Există vreo șansă să întrerupă negocierile din cauza asta? Nu credem, domnule. Doar în cazul în care ar căuta un motiv. Ceea ce nu se întâmplă în momentul de față. Era adjunctul său, care ridicase tonul pentru a se face auzit prin interfon. Negocierile sunt foarte dificile acum, dar nimeni nu cedează. Tot se mai insistă pe problema refugiaților? — Da. Și a Ierusalimului. Țineți minte, nu putem lăsa asta să continue la nesfârșit. Dacă nu suntem atenți, vine o amânare, apoi încă una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
n-au avut la dispoziție decât cincisprezece ani ca să se gândească la un răspuns în privința asta. Dumnezeule! Nu putem tărăgăna lucrurile astea la infinit. Se aplecă în față, îndoindu-și trupul subțire pentru a se apropia cât mai mult de interfon. Gâtul părea să i se umfle în momentele cheie, iar cele două șuvițe de păr, ca niște coarne, petrecute peste scăfârlia cheală, i se ridicau când făcea asta. Maggie încerca să-și dea seama de ce îi aducea aminte. Să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Evreii împușcau arabii pe străzi, iar arabii aruncau în aer toate cafenelele din Ierusalim. Pentru că tipul care a stat în scaunul ăsta a încercat să facă o treabă bună, dar ei au dat-o în bară. Liniște, până și la interfon. Știau ce însemna asta: o ironie venită de sus, care, cu siguranță, nu va fi ultima. Avem mai multe date legate de moartea colaboratorului, spuse agentul CIA, încercând să schimbe starea de spirit. — Da? interveni secretarul de stat. — După cum spuneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să aparțină unuia dintre cele mai luxoase cartiere din Tel Aviv. Clădirea în sine nu avea nimic deosebit, aceeași tencuială albă de beton. Trecură printr-un fel de tunel, pe sub șirurile de cutii poștale din metal și găsiră intrarea și interfonul. Uri apasă pe 72. Nu răspunse nimeni. Nerăbdătoare, Maggie îl dădu la o parte pe Uri și apăsă butonul mai mult timp. Tot nimic. Încearcă din nou la telefon. —A fost pe căsuța vocală toată după-amiaza. —Și ești sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fi un imobil cu apartamente, nu spre cabinetul de avocatură la care se aștepta ea. Îl vizitau oare acasă pe avocatul familiei Guttman? Uri apăsă pe soneria de la intrarea principală. —Bună, Orli? Maggie auzi o voce de femeie pârâind în interfon. —Mi zeh? — Uri. Ani lo levad. Nu sunt singur. Ușa se deschise și urcară două etaje până la un apartament a cărui ușă era deja deschisă. În cadrul ei, părând uluită, stătea o femeie care, își imagină Maggie, era cu cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

terminarea orelor, zise Lynn. Capitolul 55 Alex Burnet sări din taxi și alergă spre școală. Când văzu ambulanța, inima începu să-i bată cu putere. Cu câteva minute înainte era cu o clientă, care plângea, când recepționista o apelase pe interfon, ca să-i spună că sunase învățătoarea lui Jamie. Ceva despre o vizită a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
gonal-f, follestim. Medicamente de fertilitate. Ce făcea oare fata ei? Decise să nu-și sune soțul. S-ar fi enervat prea tare. În schimb, scoase celularul și formă numărul școlii. Capitolul 61 În birourile din Chicago ale doctorului Martin Bennett interfonul suna, dar doctorul nu-i dădea nici o atenție. Rezultatul biopsiei era mai rău decât se așteptase, mult mai rău. Își trecu degetele pe marginea hârtiei, întrebându-se cum să i-o spună pacientei sale. Martin Bennett avea cincizeci și cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
colegiu, acum. Tad era în ultimul an la Stanford, Bill era la Columbia. Iar Bill participa la studiile premedicale. Un ciocănit la ușă și asistenta lui, Beverly, băgă capul înăuntru. — Îmi pare rău, dr. Bennett, dar nu ați răspuns la interfon. Și cred că este important. — Știu. Încercam doar ... să găsesc un mod în care să-i comunic. Se ridică în picioare, în spatele biroului. — O s-o primesc pe Andrea acum. — Andrea nu a venit încă, spuse Beverly, clătinând din cap. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
de avocatură a lui Rodriguez prezentase către BioGen prima parte din cele trei facturi, pentru peste un milion de dolari. Voiau alte două milioane în avans, în lumina tuturor litigiilor cu care se confrunta compania. Asistenta lui Rick îl apelă la interfon. — Domnule Diehl, femeia de la BDG, compania de securitate, vrea să vă vadă. Rick se îndreptă pe scaun. Își amintea cât de energizantă era Jacqueline Maurer. Radia sexualitate și sofisticare. Se simțea mai viu numai pentru că era alături de ea. Nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

un gentilom e Întotdeauna un gentilom. Du-te la Paris, o strângere frumoasă de mână și totul s-a terminat. Bine? Și nu te amărî mai mult decât trebuie. Dumneata știi că eu sunt mereu aici.“ Apoi pusese În funcțiune interfonul: „Doamnă Grazia... Ei, poftim, nu-i acolo, niciodată nu e când ai nevoie de ea. Dumneata ai necazuri, dragă Belbo, dar dacă le-ai ști pe-ale mele... La revedere, dac-o vezi pe coridor pe doamna Grazia, trimite-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

deplasat imediat la fața locului. În holul hotelului nu este nimeni - În spatele ghișeului de la recepție e doar panoul pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-au retras deja În camere. Pe plăcuța interfonului sunt câteva nume străine, probabil poloneze, iar pe o etichetă scrisă cu pixul, un nume șters, aproape ilizibil, care le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să nu fie acel Buonocore. E unul de treabă, unul dintre noi. Altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
aproape ilizibil, care le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să nu fie acel Buonocore. E unul de treabă, unul dintre noi. Altfel, e un nume comun. Deși ușa de sticlă e Închisă, apasă unul după altul toate butoanele interfonului. Aude țârâitul strident răsunând În liniștea apartamentelor. Clădirea e În curs de restaurare, partea inferioară a fațadei e acoperită de schele mascate de o pânză imensă, pe care un fotbalist faimos apără o lovitură de pedeapsă, proiectând mingea Înspre transversala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cattering din centru - avea privilegiul de a o Întâlni, de a se opri pe palier și a schimba două vorbe cu ea. Îi auzea vocea prin pereți, putea glumi cu copiii și-i certa atunci când se amuzau, jucându-se la interfon - pe când el nu era admis aici, trebuia să stea În stradă, ca un vagabond, ca un câine râios. Nu reuși să-și Înfrângă dorința de a coborî din mașină. Zgomotul portierei care se Închidea În tăcerea nopții Îl făcu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
contacte atât de intime, obscene schimburi de fluide, efluvii și respirații. Valentina ura autobuzul. Înainte nu era așa: mergea la școală pe jos. Se oprea să-și cumpere o felie de pizza de la brutăria din strada Esquilino, apoi suna la interfonul colegei sale de bancă Sharon și mergeau Împreună până În clasă. Acum era constrânsă la Îngrămădeala asta de rugby În fiecare dimineață. Responsabila acestui dezastru, nepăsătoare la toate zgâlțâielile și la toate pișcăturile, nepăsătoare În fața provocării lansate de Marilyn Manson, continua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o stafie din cauza imaginii filmate. Elio Își luă geanta cu discursurile redactate pentru el de Paolo Calvo, scriitor eșuat de romane introspective, ambientate În mediul Înalt-burghez, convertit acum În ghost-writer, și răspunse: — Cobor. Ușile automate ale ascensorului se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Apoi, dintr-un impuls inexplicabil, Într-o zi le aruncase În cutia poștală. Într-un fel, le expediase. Poate pentru că se temea că le-ar fi putut folosi. Și nu voia să aibă posibilitatea de a se mai Întoarce. La interfon nu răspunse nimeni. Antonio nu dusese copiii acasă. Petrecerea Camillei se terminase. În față la Palazzo Lancillotti, În piață, ultimii invitați Îl asediau pe onorabilul Fioravanti. Se Îmbrânceau, mișcându-se neliniștiți de la un grup de părinți la altul, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ceea ce se Întâmplase În după-amiaza aceasta. Posibilitatea, finalitatea, obișnuința, abandonul - totul zăcea În ea. Umblară mult, În tăcere, un timp care părea infinit. Din când În când, pe peretele galeriei se deschidea câte o nișă. Maja recunoscu un extinctor, un interfon, o scară extensibilă, o găleată. Până când În fața lor Începură să se contureze umbre nemișcate, care se iveau din Întuneric. Când se apropiară de ele, le recunoscu. Erau două, trei, zece vagoane agățate În convoi, parcate la capătul șinelor. — Asta voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Chestia asta mă aduce la nebunie! La sminteală! Refuz să cred În fantome! - Imaginile sînt trucate, cu siguranță. Lucas Îi mulțumi Mariei din ochi, În timp ce scotea compact-discul pe care-l vîrÎ Într-un plic. „Destinația PS“, Îi ordonă el În interfon lui Annick. Veni lîngă Marie În fața paper-board-ului: aceasta tocmai desena cu carioca cei șase menhiri, Împreună cu simbolurile lor. Lucaa luă o altă cariocă și, dedesubtul fiecăruia, scrise prenumele victimelor. - Gildas, pasărea... Yves, crabul... Loïc, peștele... Gwen, meduza... Mai rămîn doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander. Cine e Alexander ? — Nu știu. Lissy ridică din umeri. E codul lor secret. Codul lor secret ! E din ce În ce mai cool. CÎt Lissy se chiorăște la interfonul din perete, privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. SÎnt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar gîndește-te. Ascunsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ce lume trăiește el - și uite În ce lume trăiesc eu. — Lissy, spun cu glasul pierit. Nu vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amîndouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mîinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
vreau să mă duc. Ba da, vrei ! spune Lissy - dar văd limpede că și ea e la fel de bulversată ca și mine. Se aude interfonul și tresărim amîndouă. Simt că-mi vine să vomit. OK. OK. Mă duc. — Bună, zic În interfon. Vin... imediat. Las receptorul jos și mă uit la Lissy. Ei, zic cu glas tremurător. A sosit momentul ! — Emma. Lissy Îmi ia mîinile. Înainte să pleci. Nu te gîndi la nimic din ce-a zis Jemima. Să ai o seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cu spatele ca să plece și Încep să-mi dau cu rimel. CÎt e ceasul ? spun, Încruntîndu-mă cînd văd că mi-am atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu ce te duci ? — Cu taxiul. În acest moment sună interfonul și ridicăm ochii amîndouă. — A venit mai devreme, spune Lissy. Ciudat. — Nu poate să vină mai devreme ! Ne grăbim În sufragerie, și Lissy ajunge prima la fereastră. — O, Doamne, spune, privind În jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
jos spre stradă. E Connor. — Connor ? O fixez Îngrozită. Connor e aici ? — Are În mînă o cutie. Să-i dau drumul să urce ? — Nu ! Ne facem că nu sîntem acasă. Prea tîrziu, spune Lissy și se strîmbă. M-a văzut. Interfonul sună din nou și ne privim una pe alta neajutorate. — OK, zic În cele din urmă. Mă duc jos. Shit shit shit... O zbughesc jos și deschid ușa, gîfÎind. Iar În prag, În fața mea, se află Connor, care are pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Madonna ! Douăzeci de minute mai tîrziu ajungem la Clerkenwell. Insist să plătesc eu taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încîntare. O să fie superimpresionat. O să cadă pur și simplu pe spate ! — Da ? aud o voce. — Bună seara, zic cît pot de normal. Aș dori să vorbesc cu Alexander

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
spun că eu parcă Îmi amintesc că asta e - dar poate că e cealaltă, cu geam marmorat. Da. Adevărul e că aia pare ușor mai familiară. — O mică problemă, Îi spun lui Jack cu un zîmbet și apăs pe celălalt interfon. Nu se aude nimic. Aștept cîteva clipe, după care sun iar și apoi Încă o dată. Nu primesc nici un răspuns. OK. Deci... nu-i nici asta. Fuck. Doamne, ce tîmpită sînt ! De ce n-am verificat adresa ? Eram atît de sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]