4,477 matches
-
Nisan, organizat în satul Maghar, Israel (cea de-a XII-a ediție). Uniunea Scriitorilor din România ne trimite cu tot dichisul și susținerea (eu sunt recomandată de Irina Petraș). Tel Aviv: căldură umedă, palmieri disciplinați, flori galbene de stâncă, dune intermitente, marea aburită pe margine, zgârie-nori mediani, dar și blocuri în paragină. Nazareth. Orașul e un hibrid araboevreiesc, seamănă și cu o insulă grecească, dar și cu un bazar musulman. Bisericile creștine de culoarea untului. Minaretele verde-petrol. Dimineața avea să mă
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
a căror taină noi o numim poezie. Al dumneavoastră cu cea mai respectuoasă afecțiune, Ion Vlasiu [Maestrului Perpessicius - Personal] * București, 11 iulie [1]966 Dragă maestre, Îmi îngădui intimitatea cuvântului cu care încep, foarte emoționat, această scrisoare, sub impresia Lecturilor intermitente dedicate ultimei mele cărți - O singură iubire. Am lipsit o lună din țară, (după 20 de ani, drumul meu peste care căzuse o neașteptată barieră, s-a deschis) și la întoarcere, adică azi, un bun prieten mi-a adus Gazeta
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
Dramatice. Basme în proză. Irmoase. Paremiologie. Note și variante. Anexe. Exerciții și Moloz. Caietul anonim. Bibliografie. Indices. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 63 reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963, 756 pagini + Erată. 2 Perpessicius - Lecturi intermitente (V) în Gazeta literară, 13, nr. 26 (712), joi, 30 iunie 1966, p. 1 și 3 și Lecturi intermitente (VI) în Gazeta literară, 13, nr. 28 (714), joi, 14 iulie 1966, p. 1 și 3. 3 Perpessicius - Ion Vlasiu - Am
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
îngrijită de Perpessicius. Cu 63 reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963, 756 pagini + Erată. 2 Perpessicius - Lecturi intermitente (V) în Gazeta literară, 13, nr. 26 (712), joi, 30 iunie 1966, p. 1 și 3 și Lecturi intermitente (VI) în Gazeta literară, 13, nr. 28 (714), joi, 14 iulie 1966, p. 1 și 3. 3 Perpessicius - Ion Vlasiu - Am plecat din sat în România, 2, nr. 70, miercuri, 1 martie 1939, p. 2, col. 3-5, sus. (Mențiuni critice
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
Acțiunea, 2, nr. 202, marți, 13 mai 1941, p. 1, col. 5-7, jos și p. 2, col. 1-5, jos. (Mențiuni critice); Anii de drum și de ucenicie ai lui Ion Vlasiu, în Steaua, 13, nr. 10, 1962, p. 45-54; Lecturi intermitente (V) în Gazeta literară, 13, nr. 26 (712), joi, 30 iunie 1966, p. 1 și 3; Lecturi intermitente (VI) în Gazeta literară, 13, nr. 28 (714), joi, 14 iulie 1966, p. 1 și 3 și Ion Vlasiu la 60 de
Ion Vlasiu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5739_a_7064]
-
jos. (Mențiuni critice); Anii de drum și de ucenicie ai lui Ion Vlasiu, în Steaua, 13, nr. 10, 1962, p. 45-54; Lecturi intermitente (V) în Gazeta literară, 13, nr. 26 (712), joi, 30 iunie 1966, p. 1 și 3; Lecturi intermitente (VI) în Gazeta literară, 13, nr. 28 (714), joi, 14 iulie 1966, p. 1 și 3 și Ion Vlasiu la 60 de ani în Tribuna, serie nouă, 12, nr. 19 (589), 9 mai 1968, p. 7, col. 1-2, sus. 2
Ion Vlasiu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5739_a_7064]
-
miezul nopții: neverosimil, straniu, consternant. în pustiul nopții timbrul metalic era groaznic: îl auzeam, dar îl și vedeam. L-ași putea și acum desemna printr-o dâră luminoasă pe fond negru, frământată în zig-zaguri mărunte și, ca în reclamele electrice, intermitentă. Atunci am avut prilejul să văd întâi cum o mare tăcere poate fi măsurată de răsunetul goarnei în noapte, fără a-i da de margini. Timp de un ceas. Apoi oamenii, oarecum dezmeticiți, au aprins lămpi inutile și găzoae; au
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza lui Rilke, a cărei moleșeală ceremonioasă e semn de inapetență pentru abstracțiuni, la fel cum corespondentul modern al ritmului sacadat îl găsim în
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
a fost, anii de studiu, trăiți în cursul Primului Război Mondial, ducîndu-l dintr-o parte în alta a Transilvaniei: de la școala din Sebeș la Liceul „Șaguna“ din Brașov, apoi la Seminarul Teologic din Sibiu și Oradea, pentru ca în același timp să urmeze intermitent cursurile Universității din Viena, unde își dă doctoratul în 26 noiembrie 1920 cu teza Kultur und Erkenntnis (Cultură și cunoaștere). Unirea Ardealului cu Regatul o trăiește pe viu la Alba- Iulia, dar evocarea are un ton de baladă duioasă, culminînd
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
cuprinzătoare, cu mulțimi de personaje puse în mișcare, cu o consistentă filosofie subtextuală, dar cunoașterea omenească pe care o transcriu rămâne mereu fragmentară, parțială, remaniabilă. Pentru Andrei Pleșu, cel din Jurnalul de la Tescani, fragmentul reflectă „procedura intimă a gândirii.” Gândim intermitent. Intermitența nu e numai „condiția gândirii, dar și igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului.” Oricât de copleșitoare le-ar fi prozatorului și cititorului său enciclopedia personală și capacitatea de sinteză, Lumea nu li se dă decât fragmentar. Monolitul
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
puțin, având în vedere că scriitorul e nonagenar (n. 1911) și că a și publicat destule cărți care arată această pasiune. Două dintre ele sunt și cele apărute în 2001 la Editura "Ex Ponto", Existențe și creații literare și Jurnal intermitent. Secolul XX a fost o perioadă de maximă înflorire a genului în Europa, iar un scriitor român afirmat în faimoșii ani '30 nu avea cum să nu remarce și să nu fie interesat de orice tip de literatură care tindea
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
înflorire a genului în Europa, iar un scriitor român afirmat în faimoșii ani '30 nu avea cum să nu remarce și să nu fie interesat de orice tip de literatură care tindea spre autenticitate. "De altfel", spune undeva în Jurnal intermitent, "cred că din toată producția (enormă!) literară și artistică a acestui secol nu va rămâne decât tocmai ceea ce reprezintă documente biografice". Evident că este o exagerare și o previziune cam sumbră, dar afirmațiile radicale și șocante nu sunt puține în
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
că din toată producția (enormă!) literară și artistică a acestui secol nu va rămâne decât tocmai ceea ce reprezintă documente biografice". Evident că este o exagerare și o previziune cam sumbră, dar afirmațiile radicale și șocante nu sunt puține în Jurnal intermitent, iar autorul tocmai pe efectele lor mizează. "Rousseau este cel dintâi gânditor care și-a pus, cu o desăvârșită luciditate, problema crizei omului modern..." ("Rousseau - portret simpatic", vol. Existențe și creații literare) și, prin urmare, în Confesiunile sale s-ar
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
lui Rousseau). Din secolul XX pe eseist l-a atras personalitatea controversată a lui André Malraux. În volumul Existențe și creații literare sunt incluse două articole despre Malraux, scrise, unul în 1966 și celălalt în 1977, dar din paginile Jurnalului intermitent aflăm că interesul pentru autorul Condiției umane datează din tinerețe, așa cum și Rousseau sau Flaubert, Dostoievski, Erskine Caldwell, Faulkner, Kazantzakis sau Joyce țin de descoperirile și pasiunile tinereții sale. La Malraux l-au entuziasmat în primul rând Antimemoriile, bineînțeles prin
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
Iată de ce și Antimemoriile lui Malraux au găsit în el un spirit afin. Cum rămâne însă cu sinceritatea râvnită și cu autenticitatea trăirilor consemnate!? Greu de spus și greu de aflat. Mai ales că volumul lui Pericle Martinescu, intitulat Jurnal intermitent e alcătuit, (cel puțin așa pare) în cea mai mare parte din reconstituirea unor momente din viața autorului și nu din notația zilnică (sau sporadică) a întâmplărilor. Aș putea folosi drept argumente numai câteva semne evidente: aspectul de rezumat al
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
aripile îngerilor înmugurind. Miere de iarnă Iată, speranțele stau la ponton ca o lumânare de spermanțet, rugă perpetuă pentru nuferii tăi obosiți. Odă Contur albastru, crin stratificat, mortar de stele intersectându-mi gândul, la cumpănă de îngeri adunat un timp intermitent prin ochi curgându-l... Rotație Pe via Adige, stau ochi în ochi cu porumbeii din curtea interioară. Ultima rază trece de colțul blocului. Simt cum lipsește încă o bucată din inimă. Sinestezie Inima ta ce apune încet, roșu și alb
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
hazardului ascuns sub un colț de perdea. Erau semne oculte ale străzii, mult mai sigure decît cele ale inconștientului, totdeauna dubios unui marxist"), un volum în care umorul, livrescul și fina intertextualitate (,o, dumneavoastră nu cunoașteți microbistul român?"), simfonia monologului intermitent și melodramatismul cosașian bine temperat fac spectacol în fraza (densă, muzicală, inteligentă) cu cel mai precis și mai seducător adjectiv din întreaga noastră literatură. Căci, nu-i așa, ,exactitatea nu e decît secretul, divulgat, al metaforei care e viața."
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
formeze perplexitățile existențiale, o limită unde se petrec cele mai adevărate rătăciri ale noastre, unde percepțiile levitează imprevizibil în sfera cotidianului. Ființa apare ca o membrană, ca un organ extrem de sensibil, înregistrînd supraprealist, într-un ritm ireal, descompus, parțial și intermitent, infrarealitatea, proximitatea fragilă a universului fizic (,între fandările veline ale tăcerii/ între picăturile suspendate în aer/ gata să atingă suprafața netedă a apei") și semnalele ființei de lîngă (,cîteva momente gîndurile noastre/ erau suspendate pe melodia fragilă a respirației"). Cei
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
fi greu a da un răspuns afirmativ, să admitem că ea poate oferi scriitorului cîteva avantaje: o bună cunoaștere a epocii (ca să nu zicem a vieții îndeobște), sedimentarea și clasarea experiențelor, o cumpănire umorală ce favorizează obiectivitatea etc. Parcurgînd Jurnalul intermitent (1945-1947, 1964-1984) al d-lui Pericle Martinescu, ne dăm seama că autorul și-a preparat cumva din vreme, dacă putem spune așa, condiția longevivă, că, în bună măsură, însușirile acesteia s-au manifestat în scrisul d-sale cu anticipație. Din
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
de înduioșătoare, încît ai impresia că e o păpușă atîrnată în pomul de Crăciun de un moș binevoitor, agent literar deghizat. Nu, nu personajul se schimbă, ci lumina în care-l așază autorul: rece, aspră la Noul Roman, de lanternă, intermitentă la Echenoz, de lustră de apartament la Lapeyre, de beculețe colorate la Martin Page. Același personaj - un Molloy, bunăoară - ajunge la cititorul anilor 2000 livrat cu fundă roșie de un scriitor pentru care Beckett capătă dimensiunile hiperbolice ale unui genial
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
de profesor secundar, preferând funcționariatul, destui ani lucrând la Biblioteca Municipiului București. Și nu i-am fi putut descifra temperamentul pasional, structura lui sufletească pe de-a-ntregul nici din excelentele copioase fragmente de jurnal (7 ani cât 70 și Jurnal intermitent), publicate după 1989, și constituind părți din jurnalul ținut aproape 40 de ani (1935-1984), unul dintre cele mai longevive din literatura română, ca și autorul care a murit la venerabila vârstă de 95 de ani. Acum luăm cunoștință de însemnările
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
și de scriitor, a cunoscut o mulțime de lume, a trăit experiențe, unele dureroase, altele pline de satisfacții, a meditat asupra psihologiei creatorului, observându-i orgoliile și hipersensibilitățile, care, toate alcătuiesc miezul acestei cărți corpolente de peste 500 de pagini. Scrise intermitent, între 1975-1991, memoriile reconstituie, și în cazul ei, o biografie, al cărei fir cronologic nu e prea greu de urmărit. Tatăl era scriitorul Vasile Demetrius, coleg de clasă la Liceul ,Sfântul Sava" cu Gala Galaction, care-i schimbă numele din
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
sirenă al revenirii în țară. Gîndul este însă repede reprimat și o neliniște vecină cu un difuz sentiment de culpă pare să pună pentru o clipă stăpînire pe ea: ,... mă tem de o posibilă explozie a antisemitismului fățiș (latent și intermitent ținut sub obroc atîta vreme...). Ca să nu mai pomenesc de Ťtrecutulť meu care-mi poate fi reproșat, neținîndu-se cont nici de atitudinile mele despre care atîția pot da mărturie, nici de poeziile mele (nici măcar de cele subversive), nici de... nici
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
nu e orice fel de imaginație. Ci o imaginație specifică unei instinctive tendințe de defensivă, un camuflaj, care-l îndeamnă pe autor a reduce, a aplatiza, a micșora obiectele și, consecutiv, a se micșora pe sine însuși: , Am un hybris intermitent. întîi, am vrut - și eu - să mă înalț. Inapt pentru transcendență, am transferat-o, ca și alții, între care Marx, în viitor. De unde utopia, cel mai uscat exercițiu inflamat.(...) Ulterior am înțeles că aparțin nediferențierii, în varianta ei de la frontiera
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
am simțit intestinele ca niște garouri de care trăgeau mîini grăbite, brutale, nici nu mai știu exact cum se forma durerea și se chema ea. oricum nu înțelegi că durerea cheamă mai mult dorința". Eugčne Ionesco descria, în La quęte intermitente, faptul că folosește un supozitor o dată la două zile pentru a se putea defeca. Cu o similară naturalețe, poeta ne împărtășește senzațiile vag poetizate, întineritoare (e o poezie a trupului ce se urmărește cu atenție pe sine) ale micțiunii: ,întrerup
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]