1,806 matches
-
presupozițiile. Fiind vorba despre un concurs, nu e câtuși de puțin ofensator să ne întrebăm - firesc - prin ce se de-ta--șează Tavanul ipotetic? Chiar necunoscând contracandidații, ochiul de microbist sau de virtual arbitru al fiecăruia se deschide atent. La sfârșitul lecturii, interogația se schimbă întrucâtva, se reorientează: de ce ne-am lăsat prinși în povestea aceasta nebuloasă, cu atâtea personaje fără chip și cu atâtea ramificații? O carte care te obligă la onestitatea adnotării și un fir narativ care deziluzionează, exact ca o
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
în interpretarea acestei cărți: plasarea ei în categoria romanului preocupat de obsedantul deceniu și exagerarea în direcția fantasticului. Care ar fi, după părerea mea, tema fundamentală a acestui roman? Deconstrucția unui mit: acela despre capacitatea premoniției și legitimitatea ei. Sau: interogația asupra acestui har al prevederii viitorului: cine îl poate deține și în ce împrejurări? Dar să reamintesc, sumar, câteva elemente epice ale romanului. Ce se vede imediat e structura simetrică. Lumea în două zile" înseamnă o felie din viața unei
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
Era el numai un farsor? Avea cinismul să încerce până unde poate împinge gluma, cât de mare este puterea farsei? Sau totul este doar întâmplare, coincidență, destinul nostru nefiind decât închipuirea noastră?" (p. 65) Cred că avem aici miezul marii interogații a romanului problematic, miezul marii dileme a romanului de investigație, așa cum este, în substanța lui post-eliadescă, Lumea în două zile. Incertitudinea plutește în aer. Nu știm cu exactitate dacă Antipa deține sau nu deține puterea ocultă de a citi viitorul
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
Incertitudinea plutește în aer. Nu știm cu exactitate dacă Antipa deține sau nu deține puterea ocultă de a citi viitorul. Această ambiguitate e în măsură să deconstruiască un mit, să-l pună sub semnul întrebării - și aici stă miza romanului. Interogațiile revin și pot să-i scape unui cititor grăbit. În noaptea de veghe din 21 decembrie lucrurile se împart derutant pentru Antipa în două direcții: ,calmul tău domestic mult căutat peste pământul cel mai fertil pentru nebunia ta ascunsă. Nebunia
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
reîntoarceri la țărm. Totul în jur îmi semnaliza cât de diferit era omul de aproape șaizeci și patru de ani de încă tânărul scriitor care luase trenul spre Italia, la sfârșitul lunii octombrie 1973... Mă simțeam supus unei mute, repetate interogații a locurilor înseși - străzi, piețe, clădiri, spații verzi... - asupra atât de îndelungatei mele absențe. Brusc, pe când părăseam bulevardul Magheru în direcția Ateneului Român, o locutoare populară, cam de vârsta mea, mi-a pus o întrebare : "Tataie, cât poate fi ceasul
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
începeau cu litera M, băuse cafele după cafele și gin din potirul sfînt, trăznind de la o poștă a sudoare de cactus înflorit, după care se trezi că este pe jumătate înăuntru și pe jumătate afară din textul ce aliniază geografic interogațiile despre sinele dedicat imateriei - dar poate că nu text ci lumină era matricea acelei matematici ce se deșira în mintea lui obligînd-o la contemplație - și, da, mai observă apoi cum vocea i se lăsa privită dintr-o dată cum un nud
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
sine însuși „ca într-o floare devoratoare”. Personajul mitic putea chiar să nu fie numit - aici el este doar un simbol, precum cercul, fântâna, copacul, crucea, șarpele, steaua. În poemul Nașterea (din volumul Odihnă în țipăt), obsesia simțurilor - parte din interogația mai vastă asupra alcătuirii ființei - se exprimă tot prin amenințarea sfâșierii la capătul unei durate previzibile. Aluzia la martiriul soteriologic al lui Iisus pune și mai dureros în lumină condiția Omului, încă din clipa când el vine pe lume : „Iată
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
unul pe altul când se vor regăsi în acel înaltăparte de neînchipuit - ; pe de alta, poetul se auzea, poate, chemat pe nume de propriul său destin, de pe celălalt versant al universului. Un lung poem, aixo era y no era, intonează interogația asupra semnelor durabile ale ființei, mereu reluată : „ce rămâne din noi, după ce...”, culminând cu o adresare Divinității, sub semnul dezolării și, în același timp, al speranței : „Ce rămâne din tine, Doamne, când toate / ale lumii au amuțit / și Tu te
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
evident, din ansamblul lor ierarhic ocultoido-postmodernist. Am fost întrebată de curând, dacă se pregătește cumva cu pași grăbiți dezmembrarea statului în genere ca entitate de sine stătătoare au ba. Nu am știut să ofer cu exactitate un răspuns corect acestei interogații firești în felul ei, până la urmă, dacă ne gândim la mersul lucrurilor din ultimele două decenii în lume, din simplul motiv că nu fac parte din marea clică a sforarilor umanității. Ceea ce se poate observa cu certitudine însă e un
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
a exista” în pacea increării Sale fără a fi transformat, de pildă, din „izvorul iubirii, izvorul a tot ceea ce este, instanța ultimă și supremă din care provin toate” (acad. Dumitru Stăniloaie) într-un simplu obiect de sondare sociologică a momentului. Interogația fundamentală pe care ți-o ridică o astfel de interpretare sumară a problemei în sine (o nefericită, până la urmă, încercare de a i se minimaliza Bisericii Ortodoxe rolul său multimilenar în istoria spațio-temporalității românești trecute și contemporane) este aceea că
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
declanșează trăirea poetică. Descoperirea unui semn “rătăcit” al caducității, “o frunză în cădere lină”, o castană uitată pe un raft ori ”bătaia unui clopot - / reper posomorât al absenței” etc. stimulează, totodată, de cele mai multe ori, întrebări existențiale, legate de propria ființă, interogații privind locul pe care-l ocupă el însuși, eul rătăcitor, într-o anume istorie familială, relația sa cu mediul și, mai ales, cu acele inefabile ce ascund secretul unui spațiu dat, în fine, raportul său, ca artist, cu universul poeziei
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
iar supraviețuirea respectivei companii s-a datorat acestei simple filosofii. Adoptat de Rotary în 1943, „Criteriul celor patru întrebări” a fost tradus în mai mult de o sută de limbi și publicat în mii de moduri. Acesta răspunde la următoarele interogații: Acționez conform Adevărului? / Sunt loial ambelor părți? Stimulez bunăvoință și creez relații mai bune de prietenie? / Țin cont de interesul tuturor? Activitatea interbelică În primăvara anului 1929, la București ia ființă primul Club Rotary din România, din inițiativa lui Christian
Agenda2005-24-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283812_a_285141]
-
cu o baghetă,// Face semn ca orice nor/ Să se scuture ușor,/ Astfel ca din cer să cadă/ Mici steluțe de zăpadă.// Atmosfera-i minunată,/ Ca un basm frumos arată./ Ies copiii, mulți, pe stradă,/ Să se joace cu zăpadă”. Interogațiile mai grave din Singurătatea omului de zăpadă sunt întoarse în aceeași cheie ludic-ironică pentru a feri sufletul inocent al copilului de spaimele existențiale, dar nu și fără a-l responsabiliza asupra suferinței: „Stă în curte părăsit/ Și se-ntreabă: ce-
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
dar este și un rai în care amurgul este veșnic : Dedic această carte bunicilor mei: Ioana și Ion Mureș cei care mi-au transformat copilăria într-un vis etern” Poemele doamnei Emilia Țuțuianu, delicate și gingașe, sunt imnurile, lamentațiile, uimirile, interogațiile sufletului îngerului care se întoarce acasă, în copilărie , unde o așteaptă casa bunicilor ei, dar și Acasă, la Domnul. Căci ce este viața omului decât o întoarcere acasă, în lumea din care am venit, la Domnul? Întoarcerea este în același
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
Acasa > Poezie > Credinta > INTEROGAȚIE XVII Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum, nu vedeți rugăciunile sfinților plutind pe aripi de tămâie? Cum, nu auziți rugăciunile sfinților cutremurând timpane de arhangheli și cer? Cum, nu
INTEROGAŢIE XVII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383865_a_385194]
-
Cum, nu auziți rugăciunile sfinților cutremurând timpane de arhangheli și cer? Cum, nu recunoașteți rugăciunile sfinților în para focului ce mistuie zei și păcat? Nici eu. Haideți să-l întrebăm pe Prometeu! Sau poate mai bine pe Dumnezeu! Referință Bibliografică: Interogație XVII / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
INTEROGAŢIE XVII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383865_a_385194]
-
copilărie, vatra satului natal. Unele versuri au aroma imaginilor idilic-paseiste, valorificate în creațiile lor de către sămănătoriștii Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Ștefan O. Iosif, altele tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
Autoarea, însă, caută - poate intenționat, poate, intuitiv - să realizeze o corespondență între subiectivitate (partea prosopografica - descriptiva, picturala - a portretului) și obiectivitate (realizată prin mijloacele proiective ale etopeei). Acești eroi frumoși, dintre care, unii calcă foarte strâmb, au ezitările lor și interogațiile lor în fața opțiunii pentru rău, ceea ce relevă un interior esențialmente frumos - lucru conform cu frumusețea lor exterioară. Ligia Semăn fixează, în felul acesta, o capacitate latentă de redresare care se poate activa în orice moment, fără prea mare merit personal, din partea
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
deocamdată, la ipoteza scriitorului Agheev, pentru că, așa cum am spus, nici unul dintre presupușii autori consacrați nu și-a revendicat romanul) de a sonda cu o luciditate dusă la limită abisurile minții și ale sufletului omenesc într-o scriitură care, atingând intensitatea interogației dostoievskiene, urmează liniile unei logici strânse și ale unei forme simple și clare. Îngemănarea aceasta fericită dintre abisal și logic este favorizată de perspectiva dinăuntru a viziunii și prezentării lumii și oamenilor. Un înăutru vibrând intens la exterior și controlându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe tărâmul de dincolo de aici: „Pentru ce-am luptat?!... Pentru ce ne-am chinuit ?!... Pentru ce am înghițit atâta mizerie?!... Ca să vină tâmpiții ăștia să își bată joc de tot?!...” Nu știu nici azi să dau un răspuns exact acestor interogații pline de năduf. Dar, vorba lui Nichita Stănescu în „Recele echilibru al stelelor”, probabil că „Vor veni timpuri minunate/ când echilibrul rece al stelelor/ se va rupe, și când/ șirurile celor care au fost/ se vor uni cu cei care
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
facă alegerea corectă.” Pornind de aici, rezultatul este acela că „alegându-L pe Hristos devenim moștenitorii Săi, ai tuturor bogățiilor și ai gloriei Sale.” În povestirea „Oile ascultătoare”, scopul educativ al cărții „ Între zâmbet și suspin” reiese foarte clar din interogația finală. „În timpul primului război mondial, niște soldați turci voiau să fure o turmă de oi în timp ce ciobanul dormea. Acesta trezindu-se a pus mâinile pâlnie la gură, și a chemat oile la el, așa cum făcuse totdeauna. Oile au luat-o
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta clipe „mari ca niște lacuri/ de câmpie/ ... Ora își punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are intuiția întoarcerii spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
sentiment contrariu... Curioase că venim din țara lui Dracula, cu noțiuni vagi sau inexistente despre geografia îndepărtată a orientului european ne-au “bombardat” cu întrebări despre ce și cum, unele chiar insidioase din ignoranță ( “Nu sunteți o colonie a Rusiei?!”), interogații afluitoare, o dimensiune a agasării pe care nu le-o cunoscusem în călătoria precedentă din două mii, “demolatorii de mituri” în care ne-au silit să ne ipostaziem gazdele noastre se puseseră în sfârșit în mișcare tocmai la “ziua miresei”, abia
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
de substanță, în esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat poet. Prof.dr.Mihaela
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]