1,803 matches
-
nu mai sunt arhetipurile jungiene, nici cele metafizice (delegitimate), ci mai degrabă niște constructe instrumentale, ficționale, ce fac posibilă și reintegrarea istoricității - ca memorie a subiectului-observator implicat. Faptul este cu atât mai relevant cu cât semnalează pregnanța interogației asupra umanului, interogație pe care refuzul metafizicii a aruncat-o În desuetudine, dar care reintră astfel, În forță, În niște sisteme umane alternative, dispuse să-și integreze reciproc câștigurile. Modulul gândirii științifice nu mai este de mult unul Închis, preocupându-se astăzi de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de Corin. Nicolae Turcan: Totuși, din câte am Înțeles eu din spusele lui Cornel Vâlcu nu era vorba de Îngânare, ci tocmai, de două lucruri primordial ostile sau primordial diferite. Textul lui Nichita Stănescu de fapt nu Îmi răspunde la interogații, nu este o Îngânare a textului, ci o formă paradoxală de a face posibilă Întâlnirea dintre niște lucruri care altfel ar putea să nu se Întâlnească. Cornel Vâlcu: Ce te face să crezi că el de fapt nu Îți răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dintre ultimele anchete cu privire la Miorița a lansat-o, cu ani În urmă, tot o publicație literară (revista Tribuna)? Și asta doar pentru a Încerca să răspundă la Întrebări ținând de hermeneutica profundă, practicată de vârfuri specializate ale elitei. (Una dintre interogațiile formulate atunci a fost dacă nu cumva cei trei ciobănași sunt o Întruchipare autohtonă a ideologiei indo-europene tripartite evidențiate În lucrările lui Georges Dumézil.) Mămăliga S-a Întâmplat un fapt mirabil. Deși porumbul a ajuns târziu (prin secolul al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
civilizațională) a unor interese politice de rang național și internațional. Legătura dintre cultural și politic este, mai e nevoie să o certific, una din trăsăturile moștenirii clasicității culturii europene, dar nu numai europene. Cunoașterea de sine, Întrebarea despre virtute și interogațiile despre cine trebuie ales să conducă exercițiul politic au jalonat, de la Platon Înspre modernitate, legătura dintre o cultură a sinelui și una a societății. Continuând să vorbesc despre „o conștiință a crizei”, reamintesc chiar Într-o formă succintă modul În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pentru stilistica interogativă a acestui text de pornire e deliberată. Prefer să pun Întrebări, cu speranța unor deslușiri ulterioare - ale unor aspecte: chiar În dezbaterea noastră de azi -, decât să formulez verdicte finale sau concluzii erudite, generale, docte, dar pripite. Interogațiile se mai datorează și faptului - mă văd silit să recunosc - că nu dețin răspunsuri bine echilibrate la unele dintre Întrebările pe care vi le pun. S-ar putea Însă, la fel de bine, ca unele dintre răspunsurile pe care mi le-am
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe care le Întâlniți aici ( În ce lume au trăit bunicii și părinții noștri? Toți cei care au trăit În comunism au fost duplicitari? Sunt ei toți vinovați, sau există grade diferite de vină? etc.), și am dorit să trimit interogația mai departe, să fac din ea o dezbatere publică. Propun, așadar, un text mai degrabă introspectiv. Pe de altă parte, el conține multe Întrebări la care nu noi, optzeciștii, suntem chemați să răspundem, ci oamenii care vin după noi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
singur deținător al cheii interpretării. Forma nouă permite un raport direct cu textul, nemijlocit, deci fără distorsiuni intelectuale ori constrângeri ideologice. Schimbarea formei dar și schimbare a fondului. întrebările sterile, tehnice, stridente, la limita ridicolului, dragi scolasticii fac loc unor interogații mai puțin preocupate de cer decât de pământ. Sunt reînviate morala, etica și politica, umaniștii se ocupă mai puțin de Dumnezeu și mai mult de oameni. Amănuntelor despre viața îngerilor, a lui Dumnezeu, a demonilor, despre misterele virginității Mariei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care n-o spune în acești termeni, Platon gândește ca un Anaximandru sau ca un Xenofon, mai apropiați de o poetică decăt de o dialectică a evenimentelor... Propunerea fizică epicuriană oferă o globalitate conceptuală compactă: nu există loc pentru îndoială, interogație, inexplicabil sau neexplicat, din care s-ar putea hrăni religiosul, fantasma sau miturile. Nicio zonă de umbră genealogică a zeilor. Atomi și vid, mișcare, iată leitmotivul din care decurge totul. A ieși din această explicație duce drept în zidul intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dădea cuvântul... Și el rîdea citind, fățarnicul... Iar eu, ca un prost...Nu, domnule conte, degeaba, n-o vei avea...n-o vei avea97! Acest fragment este centrat pe momentul enunțării și pe subiectivitatea locutorului. Întâlnim astfel fenomene dialogice (vocative, interogații, "nu", "n-o vei avea"...), enunțuri neterminate etc. Dintre aceste ele-mente subiective, putem evidenția două grupuri nominale cu statut remarcabil: "un prost", "fățarnicul". Este vorba despre substantive de calitate 98. Din punct de vedere sintactic, le identificăm datorită proprietății de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
locutor", care trebuie să își asume întreaga enunțare. Din clipa în care nu mai există decât o singură situație de enunțare, cea a discursului care citează, discursul citat nu mai are autonomie în discursul indirect. Asistăm la dispariția exclamațiilor, a interogațiilor, a imperativelor... din discursul citat. Se știe că orice enunțare este afectată de o modalitate globală (orice frază este fie interogativă, fie asertivă, fie exclamativă, fie imperativă) care definește o anumită relație dintre interlocutori. În măsura în care citatul din discursul indirect nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
chiar dacă mai persistă uneori o oarecare indecizie. Astfel, în exemplul de mai sus (" Iar copiii vin să o vadă. La ce te gândești, mamă?..."), se produce o ruptură enunțiativă (se trece de la non-persoană la persoana a doua, de la aserțiune la interogație), combinată cu legătura lexicală (copii mamă), și cititorul activează un script în virtutea căruia, atunci când are loc o vizită, se face legătura cu el, fapte care îl conduc către un discurs direct liber. Evident, în acest caz, atenția cititorului este foarte
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adjectivul tinde să fie interpretat ca obiectiv. În schimb, în exclamația: Cât este de drăguț Luc!, enunțătorul nu are nicio îndoială cu privire la drăgălășenia lui Luc, pe care enunțătorul i-o atribuie la un mod superlativ. Prin urmare, este suficient ca interogația să devină "retorică" (să formeze o aserțiune deghizată) ca să facă să apară cele mai subiective adjective. Dacă: * ? Luc este minunat? pare ciudată, întrebarea retorică: Luc nu este minunat? este perfect naturală. Contextele exclamative și interogative permit o clasificare a interpretărilor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
excelență, minunat este subiectiv și pătrat este obiectiv. De aceea, acesta din urmă nu poate figura într-o exclamație: * Ce casă pătrată! Cu siguranță, pot apărea enunțuri ca: Ce masă splendidă ați cumpărat? în care un adjectiv subiectiv apare în interogație, dar în care interogația nu trimite la splendidă, ci este doar o apreciere în pasajul respectiv (a se compara cu Ce masă rotundă ați cumpărat?). Pentru a descrie o asemenea divergență, putem vorbi, la fel ca J.-C. Milner 233
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și pătrat este obiectiv. De aceea, acesta din urmă nu poate figura într-o exclamație: * Ce casă pătrată! Cu siguranță, pot apărea enunțuri ca: Ce masă splendidă ați cumpărat? în care un adjectiv subiectiv apare în interogație, dar în care interogația nu trimite la splendidă, ci este doar o apreciere în pasajul respectiv (a se compara cu Ce masă rotundă ați cumpărat?). Pentru a descrie o asemenea divergență, putem vorbi, la fel ca J.-C. Milner 233, de clasificare și non-clasificare
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o strălucitoare albeață" fără ca sensul să fi fost afectat în un fel) și al doilea, clasificant, care nu poate fi decât postpus. După cum am văzut deja, adjectivul care clasifică aduce un plus de informație substantivului, atribuindu-i chiar și o interogație; în schimb, caracterul non-opozitiv al informației aduse printr-o întrebuințare non-clasificantă, semantica ei vagă îi construiesc o poziție indiferentă față de substantiv și îi interzic să accepte o interogație. Cu toate acestea, libertatea adjectivelor non-clasificante este limitată. În afara fenomenelor de emfază
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
clasifică aduce un plus de informație substantivului, atribuindu-i chiar și o interogație; în schimb, caracterul non-opozitiv al informației aduse printr-o întrebuințare non-clasificantă, semantica ei vagă îi construiesc o poziție indiferentă față de substantiv și îi interzic să accepte o interogație. Cu toate acestea, libertatea adjectivelor non-clasificante este limitată. În afara fenomenelor de emfază deja amintite, trebuie să acordăm atenție și factorilor de ordin prozodic: există tendința de a plasa cel mai lung element pe un loc secund: o victorie răsunătoare mai
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a face să apară o parte din semnificatul substantivului care le urmează. De fapt, să analizăm: (1) un întuneric și (1') un zid negru palide spectre o culoare palidă. În (1') adjectivul are o valoare de clasificare, poate suporta prezența interogațiilor (Este un zid negru? Îi plac culorile palide?). În schimb, în (1), adjectivul nu adaugă practic nicio caracteristică semantică celor existente deja în substantiv, lămurește doar o trăsătură latentă: paloarea face parte din stereotipul spectrului și negrul este omniprezent. Prin
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
desemna ceea ce Școala de la Praga numește "remă" și despre presupus local pentru ceea ce ea numește "temă". Rema nu poate fi găsită dacă nu luăm în calcul contextul discursiv. Pentru identificarea ei, se recurge, de obicei, la teste precum negația sau interogația, care sunt operațiuni cu "valoare" variabilă, adică pot trimite la diferite elemente din frază. De exemplu, pentru o frază ca "Pământul este albastru ca o portocală", dacă ne vom opri la albastru ("Pământul nu este albastru, ci roșu ca o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ci roșu ca o portocală") sau la o portocală ("Pământul nu este albastru ca o portocală, ci ca o piersică"), negația va evidenția o remă diferită: în primul caz, albastru va fi rematic și, în al doilea, o portocală. Și interogația poate face să apară elementul rematic; este de ajuns să considerăm fraza de analizat ca un răspuns la o întrebare: Paul a sărutat-o pe Marie poate fi un răspuns la diferite întrebări ("Ce a făcut Paul?", "Pe cine a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fraza de analizat ca un răspuns la o întrebare: Paul a sărutat-o pe Marie poate fi un răspuns la diferite întrebări ("Ce a făcut Paul?", "Pe cine a sărutat Paul?"...). Prin definiție, rema este elementul la care face referire interogația și tema este ceea ce întrebarea presupune a fi dobândit. Pentru unii lingviști, opoziția temă/remă este prea abruptă și nu trebuie redusă la o opoziție între informația "cunoscută" și informația "nouă". Astfel, Firbas a propus să se facă diferența între
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un paragraf de "discurs" între două fragmente de "povestire": ea este raportată la situația de enunțare a naratorului și nu a întâmplării povestite. Ultimul paragraf ține integral de "discurs". Fragmentele de "discurs", specifice perechii interlocutive eu tu includ vocative, imperative, interogații, opoziții temporale între prezent / perfect compus / viitor, deictice (dincolo de mărcile temporale ale verbelor, elemente cum ar fi în prezent sau iată-ne [§ 4]. De notat este și efortul autorului de a facilita tranzițiile între planul ambreiat și cel non-ambreiat. De
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
le-aș acoperi/ cu o mantie călduroasă,/ ruptă din sufletul meu,/ să le ocrotească de-această ucidere” - Prima brumă). Tema cântărețului și a cântecului este cea mai frecventă, în timp adăugându-i-se nuanțe noi, cu accente de gravitate a interogației. Dicțiunea se cristalizează pe o dimensiune elegiacă, preluând cadențe și asimilând rezonanțe din poezia lui G. Bacovia, Tudor Arghezi, V. Voiculescu, Ion Minulescu, Ion Pillat. În Premise, de pildă, un poem elocvent în privința schimbărilor de gestică și atitudine lirică, imaginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
ceea ce-l ajută la desțelenirea limitelor e, fără îndoială, filosofia. Filosofia este un demers reflexiv, de interogare a lucrurilor cu scopul de a descoperi esența lor, tot filosofia este cea care permite omului să se pună și pe sine sub interogație: cine sunt eu? care este sensul vieții mele ? cum îmi asum eu condiția de ființă efemeră? Ceea ce e important în spațiul filosofiei, e întrebarea, nu răspunsul. Bertrand Russell, analizănd valoarea filosofiei, arată că aceasta rezidă în chiar incertitudinea și diversitatea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este deșertăciune și goană după vănt.” Acum că planul fizic (subt soare) și-a descoperit subțirimea, e firesc ca deznădejdea să ia locul oricărui entuziasm, chiar și a celui interogativ. Interogațiile însă, problematizările nu sunt sterile, deși pustiitoare sunt. E ca și cum certitudinile descoperite ca false ar fi incendiate sub laserul îndoielii. În urma lor n-ar rămăne aparent nimic, dar solul abia acum ar deveni fertil iar rădăcinile interogațiilor abia acum și-
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
a celui interogativ. Interogațiile însă, problematizările nu sunt sterile, deși pustiitoare sunt. E ca și cum certitudinile descoperite ca false ar fi incendiate sub laserul îndoielii. În urma lor n-ar rămăne aparent nimic, dar solul abia acum ar deveni fertil iar rădăcinile interogațiilor abia acum și-ar găsi puterea de a se înnoi în alternative mai viguroase. Avem de-a face cu o anulare metodică a sensului, dacă nimic din ce am investit cu sens nu are sens, atunci ce mai e de
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]