1,925 matches
-
de ce nu ne însoțiți, spuse inspectorul, Ordinul ministrului, voi rămâne aici până se termină cele cinci zile ale termenului pe care l-a stabilit el, prin urmare, până joi, Și după aceea, Poate vă spune el când o să vă interogheze, Interogheze despre ce, Despre cum a decurs investigația, despre cum am condus-o eu, Dar dacă ne-ați spus adineauri că investigația a fost închisă, Da, dar e posibil și să se vrea continuarea ei pe alte căi, oricum, nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
păstrez numai pentru mine, nu, ce idee, nu era vorba de o chestiune de sentimente, nu era vorba de ceea ce, probabil, gândiți, s-a întâmplă că m-am temut pentru siguranța acelei femei, m-am gândit că, cu cât o interogau mai puțini, cu atât putea fi mai în siguranță, Cu vorbe mai simple și cu mai puține ocolișuri, iertată fie-mi îndrăzneala, spuse agentul, n-ați avut încredere în noi, Da, e adevărat, mărturisesc, n-am avut încredere, Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
său. În sfârșit, joi, era deja ora unsprezece și treizeci de minute noaptea, ministrul telefonă. Nu salută, nu dădu bună seara, nu-l întrebă pe comisar cum stătea cu sănătatea și cum se împăcase cu singurătatea, nu spuse dacă îi interogase deja pe inspector și pe agent, împreună sau separat, într-o conversație calmă sau cu amenințări severe, aruncă numai așa, ca în treacăt, ca și cum n-ar fi fost cu intenție, Îmi imaginez că o să vă intereseze să citiți ziarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ordin să-l luăm pe soțul dumneavoastră la un interogatoriu, n-are rost să vă obosiți să ne spuneți că a ieșit, casa e supravegheată, de aceea nu avem îndoieli că el e aici, Nu există nici un motiv ca să-l interogați, acuzata de toate crimele, cel puțin până acum, am fost eu, Chestiunea aceasta nu e treaba noastră, ordinele pe care le-am primit sunt stricte, să-l luăm pe medic, nu pe soția medicului, prin urmare, dacă nu vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
replică bargello sarcastic. - Așa e. Nu dispunem de multe elemente, Însă mintea Înțeleptului pășește bucuroasă prin strâmtorile gândului, acolo unde mintea omului necioplit se descurajează și se pierde. Iar mintea mea... dar despre astea la vremea lor. - Vrei să Îi interoghezi pe oamenii aceia? Poate că... Dante scutură din cap. - Dacă asasinul e unul din ei, de acum a avut timp să șteargă orice urmă. Iar să-l interogăm Împreună cu ceilalți ar Însemna doar să Îi oferim avantaje. Și-ar ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Iar mintea mea... dar despre astea la vremea lor. - Vrei să Îi interoghezi pe oamenii aceia? Poate că... Dante scutură din cap. - Dacă asasinul e unul din ei, de acum a avut timp să șteargă orice urmă. Iar să-l interogăm Împreună cu ceilalți ar Însemna doar să Îi oferim avantaje. Și-ar ascunde cuvintele printre ale celorlalți, asemenea unui lup printre lupi. E mai bine să-l lăsăm să creadă că știm mai multe decât știm. În felul acesta Îi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o cântare de laudă, messer Duccio? răbufni Dante, smulgându-i hârtia din mână. Era o listă de nume, cu câteva cuvinte În dreptul fiecăruia. - Nu pare să fie mare lucru, rodul muncii dumitale. - Florența e un pământ al libertății. Noi nu interogăm drumeții, dacă nu avem un motiv pentru siguranța Comunei, răspunse celălalt ofensat. Poetul ridică din umeri, iar apoi se cufundă În lectură. Raportul nu adăuga prea multe față de ceea ce Îi dezvăluise hangiul. Singurul element nou era Înregistrarea datei de intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cum și nici de ce. Doar senzația că delictul a fost urzit În preajma victimei, poate de cineva cunoscut, cu siguranță de cineva apropiat. Tovarășii de călătorie ai mortului: Într-acolo mă poartă instinctul, și rațiunea pe care acesta o ascunde. - Așadar, interoghează-i, cu toată forța minții dumitale ascuțite. - La ce ar sluji? Aș obține un amestec vâscos de adevăr și minciună În care lumina celui drept ar fi coruptă de artificiul celui vinovat. N-am darul de a pătrunde În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de-ai noștri. Și deja a mai fost ucis unul În preajma lui. Dante se gândi cu un fior la felul În care se exercita justiția În acel oraș. - Poate că n-ar fi rău să Îl ascultăm. Vreau să Îl interoghez. Ai grijă să nu plece. La Priorat, În primele ore ale după-amiezii Probabil că ațipise pentru câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acum cei doi se ignorau din nou. Se Îndreptă spre ieșire. În dreptul porții, fu abordat de un străjer. - Priorule, omul pe care Îl voiai e la Stinche. Dante tresări. Ce făcuseră idioții? El ordonase să fie căutat pentru a-l interoga, nu ca să fie târât În infernul acela. Trânti poarta și se avântă pe trepte, Îmbrâncindu-l cât colo pe străjerul năucit. Ajunse la poarta Îngustă și joasă a temniței de la Stinche, aflată undeva În zidul orb de lângă San Simone. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante privi În jur. Mii de Întrebări Îi urcau spre buze, acum când Însuși sufletul acelei puneri În scenă se afla În mâinile sale. Dar ar fi avut nevoie de timp și de un loc mai potrivit pentru a o interoga. Între timp, căuta prin preajmă ceva cu care să o lege, Înainte să se facă nevăzută, precum călugărul. Dar femeia nu părea că ar fi vrut să fugă. - De unde vii? o Întrebă, respirând adânc pentru a-și potoli gâfâiala. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a ajunge în același loc. Știu atât de bine drumul ăsta. E ca și cum te-ai întoarce într-un ținut familiar. XIV Josăphine mă căutase la trei zile după descoperirea corpului lui Belle de jour. Ancheta se învârtea în cerc. Jandarmii interogau în stânga și-n dreapta. Matziev își asculta cântecul. Mierck se-ntorsese la V., iar eu încercam să-nțeleg. Clămence îi deschisese ușa, cu burta ei mare pe care o ținea cu amândouă mâinile, râzând fără încetare. O știa vag pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
O dovadă în plus“, îi spuseră primarului. Și se priviră cu subînțeles. Noaptea începea să se lase. Colonelul aruncă niște bușteni în șemineu, iar judecătorul o chemă pe Louisette. Fata veni cu capul plecat, tremurând toată. Credea că va fi interogată în legătură cu spânzuratul. Mierck o întrebă ce găsise de mâncare. Ea răspunse: — Trei cârnați, jumări, jambon, picioare de porc, o găină, ficat de vită, brânză de vacă și de capră. Chipul judecătorului se lumină: — Bine, foarte bine... spuse el salivând. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și un vinovat ideal care nu se apăra. Desigur că episoadele din noaptea faimoasă nu le-am aflat decât mai târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror. Ceea ce spusese Josăphine căzuse pradă uitării. M-am întrebat, de altfel, adesea de ce. În definitiv, Mierck îl ura pe Destinat, nu era nici un secret. Era o ocazie bună de a-l sâcâi până se plictisea și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
experiment sexual nefericit. Avea haine care ar fi putut să-i fie alese de maică-sa, iar mâinile lui, care atârnau libere pe lângă corp, erau o dovadă elocventă a faptului că moartea sa fusese autoprovocată. Inspectorul Strunck, polițistul care mă interogase la Alex, le explică lui Heydrich și lui Nebe: Am găsit numele și adresa acestui bărbat în buzunarul lui Stahlecker, zise el. În bucătărie e o baionetă înfășurată în ziar. E plină de sânge, și după cum arată aș zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lumea nu cred că voi obține o acuzație împotriva lui. Și nu am de gând să trimit pe nimeni pe lumea cealaltă pe baza unei recunoașteri a faptei obținută în stilul Alexanderplatz. Nu că ar recunoaște el ceva. A fost interogat tot weekendul și încă își susține nevinovăția. O să văd dacă cineva de aici, de la biroul de bagaje lăsate în păstrare, poate să-l identifice ca fiind persoana care a lăsat cufărul, dar dacă nu, atunci voi fi nevoit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu fiica mea, Sarah. Că ea s-ar putea să fie în stare să identifice un criminal. — Exact, i-am răspuns. O fată de la școala fiicei dumneavoastră a dispărut. Este foarte posibil să fi fost răpită. Unul dintre oamenii mei, interogându-le pe unele dintre fetele din clasa fiicei dumneavoastră, a descoperit că în urmă cu câteva săptămâni Sarah a fost ea însăși abordată de un bărbat ciudat. Aș vrea să văd dacă își poate aduce aminte ceva despre el. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de nea, pescărușii, cerul, păsările călătoare, lebăda, ploaia, pădurea, copacii, luna, stelele, corăbiile, resentimentul morții la plecarea celor dragi: „In casa goală / pereții mă apasă. / Mor anii mei” Haiku-urile lui Ioan Onuc Nemeș sunt semne ale antroposului, caligrame ce interoghează natura noastră ontologică în adevărate broderii de cuvinte. Poetul, publicistul și artistul iconar Ion Onuc Nemeș ( ... ) creator de haiku-uri, răspunde și orizontului de așteptare al unui cititor grăbit al zilelelor noastre, inducându-i o stare de liniște, de contemplație
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
să aud. Nu sunt în apele mele de o vreme, tușesc, mă înțeapă în piept, dorm separat de soție, sunt nervos, o reped... -Bătrâne, ce-i cu tine? Arăți oribil, nu te odihnești? Te-a părăsit nevasta? Ești bolnav? mă interoghează un prieten... Acasă insomnii, mă privesc des în oglindă, la serviciu vegetez... -Du-te, omule, la doctor, nu te vezi?... mă sâcâie și soția, ce te macină!?... Ți-e rău și nu vrei să-mi spui, te ascunzi... „Mda, mă macină
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
de matematică, minți fata, iar luni avem teză, cum prea bine știți. M-am gândit că ar fi bine să mai repet din el. - De unde vii la ora asta? Doar nu te-ai deplasat special de acasă după caiet, își interogă profesorul eleva, nemulțumit de faptul că îl deranja la o oră așa de târzie. - Am fost la o petrecere cu mai multe prietene, de aceea am ajuns la dumneavoastră atât de târziu, șopti Angela cu glas pierdut. - Bine, așteaptă în
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Audanius sub îndrumarea magistratului Fulvius Simbinacus începură ancheta în fortăreața Antonia. Cei doi intrară în temnița fortăreței unde la porunca procuratorului fuseseră închiși cei care urmau a fi supuși procedurilor. În încăperi separate aceștia începură cercetarea cazului. Magistratul Valerius Audanius interoga pe unul din soldații care făcuseră de strajă la intrarea în mormânt când magistratul Fulvius Simbinacus intră în încăpere. -Te salut Valerius!, întâmpini probleme? întrebă el -Te salut și eu magistre. Tocmai îl audiam pe acest soldat. -Cum te cheamă
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
Măi! Eu am auzit destul de limpede, ai înțeles? țipă ea de i se pițigăi glasul de atâta surescitare, bătând cu piciorul în podea. Care-i relația ta cu Condurache? - Care să fie? Ca și a ta. - Nu mă minți? O interogă ea pe același ton ridicat. - Hei! Ascultă! Ce crezi tu despre mine? Vrei să terminăm relația dintr-o prostie a ta? Ce? Am ajuns să-ți dau ție explicații ce fac cu viața mea? - Nu mă poți convinge că nu
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
să o încerc. Într-o după-amiază ploioasă, cenușie, când aproape aveam impresia că plouă cu acid în ferestre și că orice ieșire afară ar fi devenit fatală (știam însă că nu e adevărat, ploaia de pe Pământ era absolut inofensivă), am interogat-o pe sora mea, una dintre puținele care aveau cunoștință de reședința vrăjitorului de pe Planeta Albă: "Spune-mi, te rog, unde, mai precis, îl găsesc pe Ji Yan?”. Mai întâi s-a albit la față, apoi s-a aplecat către
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
în mii de cioburi sporovăielile celor strânși în jurul lui Vlad, iar paramedicii l-au preluat în mare grabă. Am mers în spatele salvării până la Spitalul de Urgență. Acolo, îngrijorat de soarta colegului meu, am rămas în sala de așteptare de la Urgențe, interogând periodic asistentele medicale care se agitau primprejurul meu. Până la urmă a sosit, ca un trăsnet, diagnosticul lui Vlad : accident vascular cerebral. Nu unul foarte grav, slavă Domnului !, dar necesita spitalizare. Stresul de la serviciu și canicula de-afară și-au spus
AM FOST ȘI EU, LA RÂNDUL MEU, UITAT DE MOARTE ÎN TURNEU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348539_a_349868]
-
Epistolar. Tipul de cunoaștere pe care îl ilustrează pildele biblice nu ține de resorturile gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe ale ființei, având drept țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează adevărul parabolelor christice cu o privire proaspătă, cu o percepție mobilizată de interesul metafizic față de tensiunea morală și religioasă a acestor narațiuni minimale din care se deslușesc irizațiile unei transcendențe eliberatoare: „Cui vorbește Iisus? Am constatat că discursul său nu
DESPRE PARABOLE ŞI PERICOPE PERCEPUTE CA ADEVĂRURI SACRE ÎN CONCEPŢIA FILOZOFICĂ A LUI ANDREI PLEŞU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349295_a_350624]