541 matches
-
Copilul a fost determinat să apere nu adevărul ci minciuna. Înscriind discuția în plan lingvistic, identitatea diferită a relațiilor construite și marcate prin cele două conjuncții se relevă în chiar mecanismul de funcționare a limbii, în actul lingvistic concret, prin intersectarea sistemului lexical cu sistemul gramatical, a relațiilor paradigmatice cu relațiile sintagmatice. Sub aspect lexical, identitatea specifică a celor două variante ale relației de coordonare, una realizată prin conjuncția dar - coordonarea adversativă, alta realizată prin conjuncția ci - coordonarea opozitivă, este descrisă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație sintactică specifică, în raport cu celelalte relații sintactice, se poate ilustra prin modul diferit de dispunere a termenilor implicați precum și prin proba comutării acestora cu Ø sau a schimbării ordinii lor în interiorul sintagmei 56. Relația de apoziție este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multe perspective semantice din care este interpretată la un moment dat o aceeași realitate extralingvistică. Între termenii relației de apoziție se instituie un raport de echivalență 57 gramaticală 58, raport care anulează dezvoltarea unei ierarhizări sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin care se manifestă proiectarea enunțării asupra enunțului: modalizarea prin semiauxiliare, de exemplu, sau prin adverbe: Au plecat, probabil, la mare. Trebuie să fi plecat la mare. Probabil că au plecat la mare Relația de incidență este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multor planuri în interiorul unui același enunț care devine astfel un enunț complex: „Cine sunt eu?” fu cea întâi cugetare ce-i veni în minte.” (M. Eminescu, P.L., 225) Termenii implicați în relația de incidență sunt enunțuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de FAP, TO, SC și Ludo acesta urmărește consolidarea și accentuarea caracterului practic-aplicativ al cunoștințelor și deprinderilor dobândite în orele de dimineață, el construindu-și forme și structuri noi de exersare. A treia treaptă a integrării este interdisciplinaritatea, caracterizată prin: intersectarea diferitelor arii disciplinare, cu ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor. Principiul organizator nu mai este focalizat pe conținuturi (ca în situația multidisciplinarității), ci se trece la centrarea pe așa-numitele competențe cheie (de „grad înalt” sau „pentru viață”): învățarea pe tot
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
artă? Cei care răspund negativ susțin că termenul operă de artă este un concept de tipul asemănare de familie 3. Conform acestui punct de vedere, operele de artă, în uriașa și ireductibila lor varietate, dau la iveală modalități complexe de intersectare în asemănări și deosebiri. Ceea ce intră în categoria artei depinde cel puțin în parte, de deciziile vari‑ abile istoric, cu privire la cum anume ar trebui evaluate asemenea similarități și diferențe. Conform perspectivei extreme, părțile interesate de un aspect pur economic, de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse, operând frecvente intersectări sau juxtapuneri într-o libertate desăvârșită. Dimensiunea agogică se bazează cu predominanță pe menținerea nivelului inițial de tempo (Andantino molto - Tempo rubato, cu o recomandare metronomică de ), abaterile de la valoarea acestuia derivând din strategia de concepere a diferitelor momente esențiale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de claritate „mozartiană” desprinsă din însemnările pianistei Marguerite Long cu privire la concepția de interpretare a acestei muzici. Tabloul sonor astfel creat va coincide unei imagini vizuale ce reflectă transparența asocierii rafinate dintre aer și luminozitate. Folosirea cu predilecție a modalității de intersectare a vocilor prin contrapunct dublu face posibilă parcurgerea unui spațiu extrem de extins al claviaturii de către linia melodică în arabesc. În pofida reeditării cvasi-identice a motivului tematic anterior, diversificarea discursului va fi asigurată de variația ritmică produsă deopotrivă prin sincopare egală și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
artă? Cei care răspund negativ susțin că termenul operă de artă este un concept de tipul asemănare de familie 3. Conform acestui punct de vedere, operele de artă, în uriașa și ireductibila lor varietate, dau la iveală modalități complexe de intersectare în asemănări și deosebiri. Ceea ce intră în categoria artei depinde cel puțin în parte, de deciziile vari‑ abile istoric, cu privire la cum anume ar trebui evaluate asemenea similarități și diferențe. Conform perspectivei extreme, părțile interesate de un aspect pur economic, de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
sisteme de cunoștințe lingvistice activate atît la producere, cît și la interpretare. Prezentarea liniară a acestor operații nu trebuie înțeleasă ca o succesiune liniară și ordonată de operații separate, care intervin metodic în cursul procesului de producere și interpretare. În ciuda intersectării lor, operațiile de bază pot fi descrise separat. Schema 12 Operații de legare care asigură continuitatea textuală 1. Construirea textuală a referinței (legări semantice 1) Continuitatea referențială este asigurată prin reluări ale elementelor introduse în memorie. Aceste reluări textuale sînt
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
discuții problema turcă, astfel că Alexandru I se va feri să acționeze în Balcani fără asentimentul monarhiilor aliate. Această lacună a fost acoperită de principiul general al balanței puterilor, iar Europa aștepta ca "problema orientală" să devină noul punct de intersectare a intereselor, mai ales după expansiunea Rusiei în regiune. Anglia împreună cu Franța și Austria vor susține Turcia în fața intereselor manifeste ale Rusiei 322. Începând cu 1815, ultimii o sută de ani din istoria Europei au fost definiți de un echilibru
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
printr-o legătură cauzală rațională. Respingerea asocierii de idei constă în a spune că acțiunea reciprocă a grupurilor explică legătura unei amintiri cu altă amintire. Acest text trimite la schema explicației din capitolul 2, unde Halbwachs explică amintirea copilului prin intersectarea dintre influența unui curent de gîndire neperceput și ideea că "este dificil să discernem (forțele) mediile sociale care, din exterior, determină cursul gîndurilor noastre". Textul 5 este o omisiune înainte de al doilea paragraf de la pagina 87. Textul 6 este inserat
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
noi sau numai de noi, și asta nu fiindcă sînt inconștiente, ci fiindcă sînt, în parte, în exterior, iar noi exercităm asupra fiecăreia o influență redusă. Cum să ne amintim un eveniment care s-a produs în singurul punct de intersectare a două grupuri din care am făcut parte simultan o singură dată și între care nu au mai existat alte raporturi? Cum să ne amintim o impresie provocată de o convergență de influențe sociale atît de nu-meroase, încît niciodată nu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
adaptare ale lui Piaget), s-a deplasat acum spre ideea conflictelor între cadre și amintiri, ca ecou al titlului lui Bergson (Gîndirea și mișcarea). Acest imaginar este important în textele contemporane din Memoria, unde memoria copilăriei va fi explicată ca intersectare a unei structuri de memorie colectivă familială cu un curent de memorie adultă. Aceasta va fi o primă variantă a textului, bifată de autor și care va fi transformată în ideea unei întîlniri generalizate între mai multe gîndiri și mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
familiale susceptibilă de a constitui, mai tîrziu, o memorie colectivă) îl obligă pe Halbwachs la o primă descoperire, centrată pe ideea întîlnirii dintre o memorie colectivă familială (care l-ar marca pe copil) și un curent de gîndire adultă; această intersectare între un curent de gîndire "invizibil", purtător al unei memorii străine (cea a adulților), și memoria colectivă prezentă a copilului explică, pentru Halbwachs, faptul că sentimentul unei memorii individuale a copilului ar fi determinat de două forme de memorii colective
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fiecărui grup? Răspunsul (leibnizian) este că fiecare individ repre-zintă un punct de vedere totalizant asupra memoriei colective. Celălalt răspuns este că, invers, fiecare persoană, precum și fiecare obiect și (în cazul copilului căzut în groa-pă) situație se află în punctul de intersectare a unei pluralități de memorii colective. Într-o primă variantă omisă, dar editată aici, Halbwachs înlocuiește sentimentul amintirii involuntare care ne vine în minte fără s-o fi chemat cu experiența participării la un mare număr de grupuri. În același
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
este posibilă pentru noi prin convergența punctelor de vedere ale acestor grupuri și, dimpotrivă, este imposibilă dacă aceste grupuri nu s-au întîlnit niciodată cu adevărat. Astfel, multitudinea memoriilor colective și a curentelor de memorie, precum și a problemelor legate de intersectarea lor se va raporta la ideea, abordată în Cadrele sociale, de pierdere a familiarității, în amnezie sau în vis, cadrele permițînd, prin caracterele lor convenționale, evocarea unei memorii colective. Curentul de memorie se transformă așadar în Memoria colectivă, ajungînd de la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
lui Blondel, care spunea că memoria copilului solitar căzut într-o groapă cu apă este o memorie individuală care nu se poate explica printr-o memorie colectivă. Halbwachs consideră, dimpotrivă, că iluziile de unicitate individuală a acestei amintiri sînt datorate intersectării dintre memoria colectivă familială și o realitate non-familială, și anume lumea adulților. Gene-ralizînd, el susține că tot ceea ce este în afara copilăriei și a memoriei colective infantile familiale este asemenea unui imens rezervor conținînd posibila infinitate a altor memorii colective. Această
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
400. Naționalitatea elvețiană nu procură decît un "surplus" de garanții pentru exercitarea cetățeniei; nu pretinde că are vreo semnificație națională dat fiind că abia acoperă o identitate substanțială. La aceasta se adaugă faptul că s-a bazat vreme îndelungată "pe intersectarea a două dimensiuni potențial conflictuale, religia și limba", care se "neutralizează în beneficiul echilibru-lui sistemic global"401. Germanicii, ca și latinii, s-au împărțit în catolici și protestanți și n-au putut deci să se coalizeze unii contra altora sau
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
intertextul Odiseei și al unui trecut greu de scos la iveală. Romanul reprezenta o amplă încercare a personajului de a stabili un dialog cu morții: cum mortuis, in lingua mortua. De aici lungile pasaje liric-monologate, de aici transformarea dialogurilor în intersectări de gânduri pe jumătate rostite. Romanul devine elocvent în calitatea sa de dezbatere existențială Întâlnirea 2007 aduce o schimbare majoră: din „poemationul“ experimental anterior, cartea a devenit un „roman-roman“, cu personaje perfect motivate psihologic și cu o structură cristalină a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de FAP, TO, SC și Ludo acesta urmărește consolidarea și accentuarea caracterului practic-aplicativ al cunoștințelor și deprinderilor dobândite în orele de dimineață, el construindu-și forme și structuri noi de exersare. A treia treaptă a integrării este interdisciplinaritatea, caracterizată prin: intersectarea diferitelor arii disciplinare, cu ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor. Principiul organizator nu mai este focalizat pe conținuturi (ca în situația multidisciplinarității), ci se trece la centrarea pe așa-numitele competențe cheie (de „grad înalt” sau „pentru viață”): învățarea pe tot
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
Cât de frecvent asistați la servicii religioase?», la care 76% au spus că o fac cam ceva mai mult de o dată pe an. 24% dintre ei au răspuns «niciodată» și au fost etichetați ca non sociali pentru această întrebare. Apoi, intersectarea cu datele referitoare la deținerea de acțiuni a putut pune în evidență că în această populație, indivizii sociali după cele trei criterii reținute sunt mai adesea investitori la Bursă decât ceilalți, chiar după controlul de elemente importante ca patrimoniul și
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
contemporane, Terry Barrett 127 oferă o serie de definiții ale criticii de artă propuse de diferiți critici care acționeză în spațiul anglo-saxon în care latența criticii culturale are coeficientul de acțiune cel mai ridicat. Astfel, A. D. Coleman vorbește despre o intersectare a imaginilor cu cuvintele, pe fondul perceperii, simțirii, gândirii și înțelegerii lucrărilor de artă; Donald Kuspit menționează ca o sarcină a criticului efortul de articulare al efectelor complicate și subiective pe care ni le induc operele de artă; Dave Hickey
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practicii acestui tip de artă care nu ține cont de asumpțiile academice ale teoriei și a esteticii care uzează doar de indicii stereotip exemplare de genul "Fântânii" lui Duchamp și a "Cutiei Brillo" a lui Warhol până la sesizarea unei vagi intersectări formale, prin recunoașterea unor valențe secundar ori accidental estetice ale încercărilor conceptuale. Pentru a evita locurile comune ale reflecției asupra "consecințelor estetice" ale artei conceptuale, nu se vor pune în dicuție nici teoria lui Arthur C. Danto cu privire la indiscernabilitatea unei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cel epistemologic (fizic, chimic, biologic, antropologic, psihologic, sociologic) și cel tehnologic. O ultimă observație ar fi aceea că, în virtutea acestei interdisciplinarități, estetica, teoria artei, critica de artă și istoria artei apar sub forma unor discursuri complementare, completându-se reciproc prin intersectarea discursurilor lor. Discuția asupra politicilor de integrare a studiilor vizuale contemporane în câmpul teoriilor artei actuale nu are în vedere articularea unor elemente de "critică a esteticii"195, respectiv a metafizicii sale inerente, ci mai curând evidențierea modalităților de construire
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
agent ordonator al unui deja-dat care riscă în permanență să-și impună propriul curs sau propria intenție auto-structurantă. Pe un asemenea demers autonom se și bazează, în fapt, educația activă (cea care alege să rezolve intervenționist problema maturizării în condițiile intersectării pline de neprevăzut a multiplelor tendințe individuale). Potențialitățile teoretice ale fiecărei persoane (care au rădăcini și vecinătăți de transfer informațional reciproc cu întreaga zestre teoretică universală) ajung să contureze o personalitate cognitivă și atestă o dată în plus existența unei comunicații
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]