428 matches
-
dificultatea operării unei distincții riguroase între modalitățile comicului limitrofe parodiei, amintim studii de referință precum cel al lui K.F. Flögel (Geschichte des Burlesken, 1794) din care se poate deduce raportul de incluziune al parodiei în burlesc, cercetarea lui Daniel Bilous (Intertexte/ Pastiche: L'Intermimotexte,1983) care propune termenii edificatori de interstil și de intertext pentru a deosebi tranșant pastișa de parodie, sau delimitările propuse de Linda Hutcheon în studiul Ironie, satiră, parodie din care rezultă că parodia implică o superpoziționare în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
referință precum cel al lui K.F. Flögel (Geschichte des Burlesken, 1794) din care se poate deduce raportul de incluziune al parodiei în burlesc, cercetarea lui Daniel Bilous (Intertexte/ Pastiche: L'Intermimotexte,1983) care propune termenii edificatori de interstil și de intertext pentru a deosebi tranșant pastișa de parodie, sau delimitările propuse de Linda Hutcheon în studiul Ironie, satiră, parodie din care rezultă că parodia implică o superpoziționare în relație cu ironia. În orice caz, o specificitate a parodiei, în comparație cu celelalte moduri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este și faptul că singura aluzie destul de clară la opera lui Caragiale apare întărită la Urmuz de un detaliu alimentar, ca o recunoaștere a semnului caragialian în conexiunea strânsă dintre personaj și pasiunea culinară. Mai exact, în antedadaista Fabulă urmuziană, intertextul 106 din versurile finale: "Sarafoff,/ Servește-te de cartof!" este marcat prin trimiterea aluzivă la celebra schiță Boris Sarafoff!..., în care protagonistul, judecătorul de instrucție Jean Th. Florescu, se deghizează în conducătorul comitetului macedonean, pentru a-și putea savura prânzul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprodus în idem. pp. 339-342. 44 Sorin Preda, Competiția continuă, în "Ateneu", nr. 9, septembrie, 1988, reprodus în idem., pp. 368-369. 45 Vasile Gogea, Vocația succesorală, "Ateneu", nr. 11, noiembrie, 1988, reprodus în idem, pp. 356-357. 46 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, februarie 1981, p. 4. 47 Monica Spiridon, Melancolia descendenței, O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice a literaturii, Ediția a II-a, Editura Polirom, 2000, p. 11. 48 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ibidem. 104 Idem, p. 60. 105 Ibidem. 106 În sensul dat de Riffaterre, care considera că, printr-o lectură deopotrivă "textuală și memorială", lectorul poate percepe raporturile dintre un text și alte opere care l-au precedat și care constituie intertextul primului și pe baza identificării unor lexeme "marcate stilistic" de contextul în care au apărut inițial. Riffaterre vorbea despre "funcția deictică a urmei textuale" care poate constitui și un punct de plecare pentru o anume interpretare. (Riffaterre, Michael, La trace
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe baza identificării unor lexeme "marcate stilistic" de contextul în care au apărut inițial. Riffaterre vorbea despre "funcția deictică a urmei textuale" care poate constitui și un punct de plecare pentru o anume interpretare. (Riffaterre, Michael, La trace de l'intertexte, "La Pensée", nr. 215, oct. 1980, pp. 4-18, apud. Vultur, Smaranda, Infinitul mărunt, Cartea Românească, Bacău, 1992, p. 13.) 107 I. L. Caragiale, Opere, III , Nuvele, povestiri, amintiri, versuri, parodii, varia, ed. cit., p. 356. 108 Idem, p. 354. 109 Urmuz
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spiritul românesc", Cuvântul liber, 3 august, 1935. 8 Ibidem. 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, in Critice, Minerva, 1979, p. 175. 2 Manolescu, Florin, op. cit., p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 4 A coined term, combining the meanings of "text" with that of "existence". 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, în Critice, Minerva, 1979
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
combining the meanings of "text" with that of "existence". 1 Lovinescu, E., Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2. Considerațiuni asupra actualității literaturii lui, în Critice, Minerva, 1979, p. 175. 2 Manolescu, Florin, op. cit., p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 1 Titre de l'étude de Constantin Trandafir, L'Effet Caragiale, Maison d'édition Vestala, București, 2002. 2 G. Călinescu, op. cit., p. 447. 3 Florin Manolescu, op. cit., p. 262. 4 Florin Iaru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
idem. pp.339-342. 7 Sorin Preda, La compétition continue, dans " Ateneu ", no. 9, septembre, 1988, reproduit en idem., pp. 368-369. 8 Vasile Gogea, La vocation successorale, " Ateneu ", no. 11, novembre, 1988, reproduit en idem, pp. 356-357. 9 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, " Littérature ", no. 41, févr., 1981, p. 4. 10 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. 1 Titre de l'étude de Constantin Trandafir, L'Effet Caragiale, Maison d'édition Vestala, București, 2002. 5 G.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
idem. pp.339-342. 10 Sorin Preda, La compétition continue, dans " Ateneu ", no. 9, septembre, 1988, reproduit en idem., pp. 368-369. 11 Vasile Gogea, La vocation successorale, " Ateneu ", no. 11, novembre, 1988, reproduit en idem, pp. 356-357. 12 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, " Littérature ", no. 41, févr., 1981, p. 4. 13 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. ----------------------------------------------------------------------- UN VEAC DE CARAGIALISM 2 1 2 323 Prefață Introducere Comicul o enigmă Comicul caragialian și postcaragialian Un veac
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Căderea în lume face apel de patru ori la Gioconda sau Mona Lisa, în timp ce referința ekphrastică la Țipătul lui Edward Munch din romanul Refugii apare de cinci ori. Rolul referinței ekphrastice din prima categorie este acela de a construi un intertext pictural care poate centra sistemul de simboluri al romanului în care apare. Universul pictural invocat prin trimiterile ekphrastice prevalează în construcția romanescă, subliniind anumite elemente esențiale ale compoziției operei de artă. La rândul ei, tipologia descrierii ekphrastice conturează câteva categorii
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pe corpus au cunoscut evoluții importante, de la analizele statistice pe corpusuri considerate închise, organizate pe diferite criterii (apartenență ideologică, coordonate istorice), dar care prezentau dezavantajul unor analize tautologice, circulare, la analizele pe corpusuri "deschise", în care trec în prim plan intertextul și interdiscursul. În analiza discursului, corpusul ilustrează, în mod necesar, articularea dintre texte, dintre text și discurs, dintre discurs și instituție (spațiul social generînd moduri de enunțare specifice). Rezultat al unei operațiuni complexe de deconstrucție și de reconstrucție, corpusurile, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clasic, didascalia era de dimensiuni reduse, limitîndu-se de obicei la jocul actorilor, ca la antici, dar, în perioada modernă, a devenit de dimensiuni extinse, avînd numeroase indicații de decor și de regie, care alcătuiesc scenariul. Astfel, didascalia, care reprezintă un intertext în raport cu textul dramatic propriu-zis, devine ea însăși un discurs eterogen din punct de vedere structural și de conținut. În general, ea conține indicații în legătură cu cel căruia îi este adresată o intervenție din textul dramatic, precizează contextul situațional în care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
n a l i z e i d i s c u r s u l u i, didascalia prezintă particularitatea de a fi un discurs complementar ale cărui raporturi cu discursul dramatic sînt evidente, dar nu întotdeauna esențiale. V. intertext, intertextualitate. DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001. RN DIGLOSIE. Prin conceptul "diglosie" se redă situația folosirii a două variante aparente ale aceleiași limbi în cadrul unei comunități lingvistice concret determinate. Pusă în circulație în secolul al XIX-lea în domeniul elenisticii, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l i z a d i s c u r s u l u i poate fi rezumat de triada interdiscurs, intradiscurs, preconstruct, în forma unui aisberg, intradiscursul fiind singura parte observabilă, dar care suportă efectele interdiscursului prin intermediul preconstructelor. V. intertext, intertextualitate, intradiscurs. PÊCHEUX 1975; COURTINE 1982; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ADAM 2006; AMOSSY 2006; CHARAUDEAU 2006; PAVEAU 2006. AF INTERLOCUTOR. Interlocutorul este persoana participantă la o conversație, căreia i se adresează locutorul și care la rîndul său
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a n a l i z a d i s c u r s u l u i, interpretarea devine operantă îndeosebi în cazul discursului dialogic, deși ea nu lipsește în nici una dintre speciile discursive. V. alteritate, dialog, dialogism, interdiscurs, intertext. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN INTERSUBIECTIVITATE. Prin intersubiectivitate se înțelege proprietatea de a fi valabil pentru mai mult de un subiect, astfel încît un adevăr recunoscut în general
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și un interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interlocutor, iar finalizarea, transmiterea de informații, este posibilă deoarece între cei doi există o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe baza cărora
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțuri. V. alteritate, comunicare, dialog, dialogism. DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe baza cărora se realizează intertextualitatea. Într-o perspectivă mai extinsă, Julia Kristeva a considerat pentru romanul francez din secolul al XV-lea un intertext rezultat din transformarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe baza cărora se realizează intertextualitatea. Într-o perspectivă mai extinsă, Julia Kristeva a considerat pentru romanul francez din secolul al XV-lea un intertext rezultat din transformarea mai multor coduri: scolastica, poezia de curte, literatura orală, carnavalul etc. Ca atare, intertextul este reprezentat de totalitatea relațiilor pe care un text le are cu alte texte din care preia și transformă diferite elemente, integrîndu-le în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
baza cărora se realizează intertextualitatea. Într-o perspectivă mai extinsă, Julia Kristeva a considerat pentru romanul francez din secolul al XV-lea un intertext rezultat din transformarea mai multor coduri: scolastica, poezia de curte, literatura orală, carnavalul etc. Ca atare, intertextul este reprezentat de totalitatea relațiilor pe care un text le are cu alte texte din care preia și transformă diferite elemente, integrîndu-le în propria structură. V. dialogism, discurs raportat, interdiscurs, intertextualitate, paratext. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
desemneze, în același timp, o proprietate constitutivă a oricărui text și ansamblul relațiilor explicite sau implicite ale unui text (sau ale unui grup de texte) cu alte texte, prima accepțiune fiind o apropiere de interdiscursivitate. Ideea ce reprezintă conținutul termenului intertext a fost emisă însă cu mai multe decenii înainte de M. Bahtin care a stabilit că orice discurs concret se construiește în atmosfera creată de discursurile anterioare și continuă din acest motiv alte discursuri cu același obiect. Acțiunea enunțătorului intră astfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discurs sînt variate, se poate observa că intertextualitatea este diferită de la un tip la altul, astfel încît, discursul științific, de exemplu, este diferențiat sub acest aspect de cel teologic sau de cel literar. V. dialogism, discurs raportat, eterogenitate, interdiscurs, interpretare, intertext, text. DETRIE - SBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; CUTTING 2002; WOOFFITT 2005. RN INTERVENȚIE. Prin termenul intervenție se denumește contribuția unui locutor într-un schimb, astfel încît orice conversație ia forma unei succesiuni de intervenții ale participanților. Fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la început, numai intradiscursul are corespondent în șirul enunțurilor, și, prin urmare, în plan discursiv-textual. În schimb, nici interdiscursul, nici preconstructul nu sînt fapte de discurs propriu-zise, din planul corespunzător enunțurilor, după cum susține, în 2006, J.-M. Adam. V. interdiscurs, intertext. MAINGUENEAU 1996; MAINGUENEAU - CHARAUDEAU 2002; ADAM 2006; MACHEREY 2007. AF INTRUZIUNE. Termenul intruziune a fost folosit în analiza conversațională fondată în 1978 de H. Sacks, E. Schegloff și J. Jefferson, devenit unul dintre parametrii situației complexe de interlocuțiune, cu cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
narative); 3) structuri verbale (ansambluri de cuvinte sau de figuri de stil). Stereotipul este o construcție de lectură, depinzînd de interpretarea receptorului și de cunoștințele sale enciclopedice, de experiențele lui culturale. M. Bahtin leagă fenomenul stereotipiei de dialogismul generalizat, de intertext și de interdiscurs. V. dialogism, interdiscurs, intertext, stereotipie. LIPPMANN 1922; BARTHES 1972; AMOSSY - HERSCHBERG PIERROT 1997; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. SA STEREOTIPIE. În limbă funcționează îmbinări libere de cuvinte, îmbinări fixe (discursul repetat) și îmbinări care se situează la limita primelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]