428 matches
-
spînzurați, Underground etc., dar și, pe platouri mai mari, bucăți din Fanfara Ciocîrlia, Ștefan de la Bărbulești, din fericire nu și Hora Stacatto, obținîndu-se astfel cunoscuta specialitate "Original Music" avîndu-l drept DJ pe Erran Baron Cohen. Peste toate acestea se adaugă "intertexte" filmice răsfoite în grabă cu telecomanda, soap-opera, un sit-co-m precum Familia Bundy, ceva melancolic cu Arnold Schwartzeneger și o picătură voluptoasă de Baywatch, Borat îndrăgostindu-se iremediabil de eroina siliconată CJ (Pamela Anderson) etc. Așa cum ne declară și reporterul kazah
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
dintre o cafteală între cei doi kazahi goi pușcă și o posibilă scenă homoerotică. Mi-am amintit cu nostalgie de gagurile inteligente și candide ale lui Benny Hill pe această temă. Altfel, teoreticienii pot admira scenariul postmodern al întregii construcții, "intertext" filmic și muzical, scene care amintesc de Kusturica înainte de a fi toxifiate de intervenția regizorului, țigănii care se vor trimiteri către același regizor, și filmul obosește repede pentru a reveni la scatologicul originar, cu alte cuvinte în Glod-ul de
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
pentru a da formă poetică unei viziuni apropiate de cea kafkiană, asupra condiției tragice a individului în societate, victimă a alienării și degradării, a incomprehensiunii față de cei diferiți, adică artiștii, indivizi înzestrați cu harul artei. Au fost recunoscute aici numeroase intertexte cu povestirea kafkiană Josephine cântăreața sau poporul șoarecilor din 1924, mai ales că există și un indiciu explicit: polițistul Pepe el Tira este unul dintre nepoții miticei cântărețe Josefina. Substanțială este prezența lui Kafka în opera scriitorului spaniol invocat la
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
observații personale. S-au admis, în cazul Levantului, trei posibile trasee de înțelegere, dintre care numai două au și fost explorate. Primul e cel așa-zicând tehnic, în lumina căruia cartea e un imens inventar de aluzii culturale și de intertexte, o imensă „comedie a literaturii” (Nicolae Manolescu). Următorul, cel politic, la care se oprește pe larg Ion Bogdan Lefter decriptează zecile de esopisme disimulate în versuri (și mai ales în bonusul dramatizat care e varianta cântului al unsprezecelea). Despre acest
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
pe care il vedeai trecîndu-ti prin preajmă". Nu se poate vorbi în această carte de un concept de narator, de personaj, de derulare epica tradiționale. Un roman postmodern, din care nu lipsesc narațiunea la viitor sau la persoana a doua, intertextul parodic, descrierea cu funcție narativa, notele de subsol auctoriale, separarea discursului naratorului de cel al personajelor printr-un corp de litera diferit, ca expresie a unei minunări modeste că cei atît de clar prezenți acolo ar mai avea nevoie să
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
inadecvate, incongruente cu întregul, ca și cum ai compara un cor de babe bisericești cu un cor antic. Avem aici un text "postmodern" (Râma), postmodern pentru că în final devine autoreferențial, sau pentru că ar fi o supralicitare a derizoriului, sau pentru că ar există intertext, (citarea lui Henry Miller, who else?), sau pentru că măruntaiele râmei se aseamănă cu cele ale unei femei, sau pentru toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
Prozele vechi și noi De această dată "beneficiem" de alt gen de proză: i-am zis ironică și aluzivă pentru că, încă din titlul volumului de proze scurte semnate de Vasile Gogea semnalele citatului și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la câte cineva vreun sâmbure coagulat de substanță, astfel încât citarea să nu trădeze fișele, epicul să nu moară în virtual. Ei bine, la Vasile Gogea
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
orice nostalgie închide o măgulire. Satisfacția (măcar filologică) a drumului știut înapoi. Așa a citit postmodernismul lui Cărtărescu secolul lui Bolintineanu și Alecsandri, la fel - sau poate exagerez... - recunoaștem azi fiecare bot de pluș din lada lui cu jucării. Fiecare intertext care scoate capul, fiecare nume, fiece tehnică. Iar detaliile de apartament cu Erikă, ei bine, tot istorie, ca într-un "film" de-al lui Dimov, în care treci din vis în vis, pe linii curbe, din decor. Doar cîteva asemenea
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
Târgu Neamț) rămâne, până acum, autorul unui singur volum, poate și din cauza acestei formule „bazice”, minimale și pesimiste, presărate pe alocuri cu un umor negru, dar pigmentate cel mai adesea de o blazare în siajul bacovian (autor prezent deseori în intertextul poemelor, prin teme, secvențe, sintagme reluate): provincialismul sau dezolarea târgului de provincie, moartea, descompunerea materiei (a corpului, a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e un gest pus în paranteză
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
ca reper, ca pretext); b) arhitextul (ca încadrare/înrămare Ťteoreticăť: roman, satiră, jurnal); c) contextul (social, estetic etc.); d) paratextul (indicațiile "tehnice": titlul, prefața, glosarul etc.); e) hipertextul (elementul transdisciplinar, capacitatea unui text de a deriva din altul etc.); f) intertextul (relațiile intertextuale, de co-prezență a textelor în texte); g) metatextul (referințele la text, relația critică etc.)". Analiza operei literare trebuie să țină seama de toate aceste elemente ceea ce presupune combinarea mai multor metode critice și adaptarea lor la realitatea textului
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
regăsise pe fosta sa prietenă Lucy Metsch (care-i va deveni a doua soție, după ce, la eliberarea definitivă a Valentinei și a lui Ion Caraion din detenție, în 1964, i-a fost limpede că aceștia vor rămâne împreună). Sugestia unui intertext existențial și poetic între Sesto Pals și Ion Caraion este o ipoteză mai mult decât tentantă, pentru care ediția lui Michael Finkenthal oferă suficiente probe. Ceea ce ne duce la concluzia că „generația pierdută”, din care fac parte cei doi poeți
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrîntă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va rămîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație ( naturalețe) vs. cultură ( artificiu) este esența
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
The Waste Land este și astăzi cît se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat de postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian), tehnica - atît de dragă poeților mai noi - a colajului și structura episodică creează, paradoxal, impresia de coerență, la un nivel superior, datorită extraordinarei forțe
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
comandă noile forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează a fi polemistul cabrat cu prozatorul Mircea Horia Simionescu, care ar fi reușit "să se cocoațe înaintea altor prozatori autentici, deși paginile sale sălcii, de intertext, frizează ridicolul prin platitudinea scriiturii". Așadar un, furor ce-l face pe exeget să vadă negru în fața ochilor, propria sa reacție emoțională mai mult decît imaginea cît de cît reală a adversarului ce urmează a fi neapărat doborît de pe cal
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
cîrteli din neamurile, învrăjbite, de uriași. În urma ei, ca-ntr-o prea cunoscută ,poveste", o galaxie tînără se rotea acum, zvîcnind și plutind, pe locul celei vechi. Nu e, deloc, singura trimitere ,stilistică" într-un roman crescut din zoologie și intertext. Spun zoologie convinsă fiind că n-are cum fi vorba de animale, ci de figurine dintr-un soi de ojă întinsă între sîrme fine, dăruite de Mărțișor, sau de picturi în guașă, uscate între pagini de cărți, în planșele care
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
care studiul de față contribuie substanțial. Specia nobilă a celor fascinați de "scriptura lui Mateiu" și-a pierdut ireversibil aerul genuin. Între Craii de Curtea-Veche și eventualii noi sacerdoți există, acum, decriptări ca acelea operate sintagmatic de Albala sau Paleologu, intertexte din Montagne revelate de Șerban Cioculescu, matrice stilistice puse în evidență de Ov. S. Crohmălniceanu. Și - nu în cele din urmă - relecturi inteligente puse în pagină de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
sensul în care Baudolino al lui Eco, să spunem, este “istoria” personajului omonim), romanul lui Agopian se prezintă ca o alcătuire rizomatică, trăiește prin digresiuni, prin ramificarea rafinată și savantă a replicilor (asemeni lui Tristam Shandy), prin valorificarea ingenioasă a intertextului. Însă, oricum ar fi, Fric este cel care rămîne, mai mult decît oricare altul, în centrul romanului, el este personajul în jurul căruia se întrețes visele (cu precădere erotice) ale tinerei Orjen, cea cu părul roșu și verde și împletit cu
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
poeziei pure și avangardiste din prima jumătate a secolului XX, ilustrate de poeții generației de la 27, din așa-numita Epocă de Argint. Este o tradiție care, absorbită în substanța intimă a poemelor scrise de Antonio Gamoneda - de unde răzbate adesea în intertexte sugestive -, atinge maxima valorificare numai în complementaritate cu inovația. „Pentru mine, spunea poetul într-un interviu, singura manieră de a te afla cu seriozitate în tradiție este să te situezi în vârful ei, făcând-o să avanseze, nu dând-o
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
această prefață, făcînd și semnificația că trei dintre "motto"-uri aparțin (tot) lui Caragiale: "No, ce-i grămatika?" unul, " Nu despera tănărule! A mai rămas un minister" al doilea și "Mizerabilii își fac de cap" al treilea. Cu sau fără intertext, teatrul este o artă care se parodiază pe sine consideră, nu fără oarecare dreptate, autorul -, ba chiar o artă ironică ("să-ți tai beregata din cauza unei neînțelegeri provocate de un călugăr: curată bătaie de joc" spune Horia Gârbea gîndindu-se, firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei înseși, și prin aceasta al culturii, este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale (metatext, intertext, hipertextetc), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrântă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va ră-mîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație (naturalețe) vs. cultură (artificiu) este esența relației
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
azi vremuri nefavorabile creației, în care tot ce mai putem face este o literatură 112 a epuizării (cum ar spune Barth), a copiilor fără original (cum ar spune Baudrillard), a citatului, a colajului și a bricolajului, a parodiei și a intertextului. Azi vom trăi în cultură și vom folosi-o, dar nu ca pe un izvor de apă vie, ci ca pe apa neagră a Lethei, a uitării. Doinaș nu scrie, el rescrie, nu construiește, ci renovează, deformând ingenios și ciudat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
perfect îndreptățite, nu epuizau totuși capitalul de noutate adus de Gabriela Adameșteanu în formula romanescă a Întâlnirii. De la proza „esopică“ a nuvelei din 1989, romanul din 2003 trecea în zona divagației lirice, a dialogului cu umbrele, a referinței cețoase la intertextul Odiseei și al unui trecut greu de scos la iveală. Romanul reprezenta o amplă încercare a personajului de a stabili un dialog cu morții: cum mortuis, in lingua mortua. De aici lungile pasaje liric-monologate, de aici transformarea dialogurilor în intersectări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
ar 9 opri pe criticii literari să scrie aici. Adevăr ul e că în „Convorbiri literare” ori în „Dacia literară” de la Iași nu se prea fac cronici la cărțile publicate dar nici publicistica provincială nu‐i luată în seamă. ( vezi „Intertext - o revistă de elită” de Antonio Patraș, în „Dacia Literară” nr.83, iulie 2008, p.52, revistă nu din România).Câte cronici literare ori prezentări d e cărți a făcut în revistele ieșene Valeriu Stancu, președintele Uniunii de la Iași. Una
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
femeile sunt primii cultivatori, și dacă a cultiva dă seama de instituirea proiectului, a rațiunii instrumentale, atunci femeile sunt responsabile de tot ce a urmat, iar noi ne aflăm în plină gândire feminină. A fi autor înseamnă a crea în "intertextul" țesut de toate lecturile anterioare suprapuse (sau concomitente) cu ceea ce numim generic experiență de viață; astfel, creatorul umple golul ivit prin evoluțiile creatoare ale altor autori, ca și cum ar umple de culoare o carte de colorat. Abia geniul este cel care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a intrat în producția de serie, deoarece apăruse o problemă: coroda oamenii care nu protejau mediul înconjurător sau marii consumatori de hârtie (profesori, funcționari, scriitori, graficieni etc.), categorisindu-i inferiori florei și faunei. Mai imaginase un traducător automat cu modulații intertext, un aparat de depistat purici, acceleratorul gnosologic pentru făcut de-adevăratelea doctori în științe și un antivirus care depista inclusiv sursa lansării virusului, complementar, ștergând orice fișier piratat. Pentru a ușura societatea de o povară, concepuse și spartan frontal, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]