478 matches
-
uitați pe pagina noastră de internet, domnule detectiv. Lumea așteaptă de la noi zvastici și primește Thomas Jefferson și George Mason. Bell nu spunea nimic. Tăcerea amplifica starea de tensiune ce umpluse aerul camerei. Prizonierul clătină din cap. Deodată arăta foarte intimidat. - Doamne, iartă-mă! Câteodată nu mă pot abține - eu și predicile mele. Dacă aduni câțiva oameni în jurul meu, nu mai scapi de mine. - Să mergem, îl îndemnă gardianul. - Bine, să mergem, răspunse acesta. Făcu apoi câte un semn din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
al hotelului care, privind-o încruntat, o bătu cam tare pe umăr. — Doamnă? Vă rog să vă dați picioarele jos de pe mobilă. — Ăla cine mai e? întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-am rugat să vă dați picioarele jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici. Bărbatul nu se clintea din loc și se uita fix la Emmy. — Emmy, ce se petrece? Cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ceva. Ce s-a Întâmplat? Ai o voce ciudată rău, ca aseară la telefon. Ce e? — Stai să fac niște cafea, spuse ea. El Își târî bagajul până pe hol și Închise ușa de la intrare În urma lui. —Ruby, vorbește. Mă simt intimidat. Am făcut ceva greșit? Ea stătea la chiuvetă și umplea ceainicul cu apă. Nu știu de unde să Încep. —Cu Începutul. Apăsă pe butonul de la ceainic și Îi dădu hârtia pe care o furase. — Aruncă o privire pe asta. —Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
exact cum bănuise Ruby, era singurul doctor implicat În afacere, avusese tupeul și nesimțirea de a nega totul și amenințase spitalul că-l dă În judecată pentru calomnie, dar Jill și cele două moașe implicate au fost mult mai ușor intimidate și au spus totul la interogatoriul mai marilor spitalului. Desigur, l-au incriminat și pe Hardacre. El, Jill McNulty și moașele au fost concediați pe loc pe motiv de „gravă violare a conduitei spitalului“. Primiseră toți interdicții de a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Pentru mine însă se prăbușise o lume și, cu ea, un model. Încă din acea clipă, când ședeam consternat în fotoliul din sala de cinema și profesorul se ambala tot mai mult, o parte din mine care nu se lăsa intimidată observa cum acest bărbat, atât de stimat de mine, devenise o figură ridicolă. Îi atacase pe cei mai slabi din acea sală, doi elevi care încasau note mediocre și nu puteau reține verbele neregulate din manualul de latină, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a păstrat icoana în suflet toți acești ani. În vocea ei era puțin mai mult decât o urmă de resentiment și-mi părea rău că-i spusesem de mărturisirea lui Kieran din dimineața aceea. —Nici eu nu înțeleg, am spus intimidată. Și chiar nu înțelegeam. Nu mă considerasem niciodată drăguță și nu atrăsesem niciodată atenția altuia în afara lui Mark. Poate că ăsta e secretul tău, murmură Maria înciudată. Faptul că nu încerci prea tare, că nu-ți pasă de cum arăți, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lui de oțel oxidat. Ahă, care va să zică, nu pe mine mă chemase. Începusem să înțeleg eroarea, când o mână greoaie îmi căzu din senin pe umăr și mă răsuci pe loc ca un șurub. În fața mea un găligan cu ochi răi, intimidat poate de ochelarii mei, îmi puse prudent o singură întrebare: - Cum vă numiți? Când a auzit numele meu pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca dintr-o clipă în cealaltă, să apară în fiecare prag, bărbații și femeile în costume sumare, gata să pună mâna pe hoț și care, dând cu ochii de mine, să-mi arunce în obraz, cuvinte de scârbă și dispreț. Intimidat oarecum la gândul acesta, m-am cățărat până la geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise. Pătrunsei în bezna odăiței, fără să înțeleg, și fără să caut motivul absurdelor mele pretenții, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
New England erau mai mulți tineri care aveau de povestit Întâmplări eroice. Eu fusesem exclus... adică eliminat... scutit de serviciul militar din pricina bolii de coloană, care Îmi este și acum cruce de purtat, de aceea mă simțeam un pic... ăă... intimidat, lăsat În umbră s-ar putea spune... de acești... acești veterani bronzați și acoperiți cu cicatricele rănilor din bătălii. Pe scurt, m-am ținut deoparte. Nu m-am afirmat. Dar cred că știam amândoi că avem o afinitate specială, Minny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
frumusețe desăvârșită - în orice caz, asta lăsa să se bănuiască tonul ei tânguios -, mi-am spus că dacă acest Kaiser care vorbește ca din carte se repede, așa cum o făcuse mai înainte, asupra cititorului necunoscut mie și asupra acestei total intimidate Bachmann, atunci iei cuvântul și ai să-i sari în ajutor poetei care plânge sau care stă să plângă, fie și cu frazele tale bâlbâite, mai ales că într-una dintre poeziile ei, care se numea Explică-mi, dragoste, apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuvintele cu foarte mare grijă, ticălosule! Pentru că s-ar putea să fie ultimele, i-am spus. James s-a albit și mai tare, dacă așa ceva era posibil, și nu a mai scos nici un cuvânt. — Niciodată n-o să mă mai las intimidată, l-am anunțat cu hotărâre. Îmi place să cred că am avut ceva din curajul lui Scarlett O’Hara atunci când a livrat discursul cu „Dumnezeu mi-e martor, niciodată n-o să-mi mai fie frig sau foame“. Întotdeauna am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deget Înfipt energic În pieptul celuilalt: — Inez Soto nu e o curviștină și poate că nici negroteii nu-s de vină. Așa că tu și Carlisle mișcați-vă curul și faceți ce trebuie să facă niște polițiști. Breuning Își netezi cămașa, intimidat. Bud intră În boxă. TÎrfele arătau rău: o blondă făcută cu peroxid, o roșcată vopsită cu hena și prea mult fond de ten pe niște fețe prea obosite. Bud spuse: Deci ați citit ziarele de dimineață. Royko Fulgușor Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
câteva clipe clopoțeii au zvâcnit nervos. „Bine, mergem după masă.“ Apoi Andrei Vlădescu le privea, înainte să le lase singure complimentându-și coafura și rochiile, de parcă nimic n-ar fi fost mai important pe lume. Una foarte tânără și puțin intimidată și reținându-și gesturile, până și zvâcnirea cu care își alunga părul căzut pe obraz. Cealaltă încă tânără, cu obrajii și fruntea și gâtul muiați în stratul cenușiu-trandafiriu de pudră, să înece oboseala și hașurile foarte fine din jurul ochilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
milion de fete ar face moarte de om pentru acest post. Am continuat să răspund la Întrebările ei cu o sinceritate și o siguranță de sine care m-au surprins chiar și pe mine. Nu aveam timp să mă simt intimidată. În fond, ea mi se părea o persoană destul de plăcută și, surprinzător lucru, nu auzisem de la nimeni că lucrurile ar sta altfel. Discuția era cât pe ce să se Împotmolească atunci când m-a Întrebat ce limbi străine vorbesc. Când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dispreț. — Lasă-le pe biroul meu. O să le returnez pe cele care nu se potrivesc. Probabil, majoritatea, dacă ne gândim ce gusturi ai tu În materie de Îmbrăcăminte. Ultima parte fusese spusă printre dinți, ca să aud numai eu. Blonda părea intimidată. Poate nu era ea steaua cea mai luminoasă de pe firmament, dar părea fată de treabă. M-am Întrebat de ce o urăște Emily Într-un mod atât de evident. Dar avusesem și așa o zi extrem de lungă, cu atâtea explicații, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă privirea de la un obiect la altul, cu politețe, ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se uita de parcă se lupta să se trezească, să se lase Încîntată și entuziasmată. Ar fi trebuit s-o las să doarmă, se gîndi Kay. Apoi ridică ușor capacul de pe vasele de porțelan. — Gem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea după ce îl salută surâzătoare, cum pot să dau de domnul Scarlat? Doresc să îi fac o comandă cu totul specială, trebuie să vorbesc personal cu dânsul. Rămăsese în picioare, privind în jos înspre tânărul mustăcios, care îi răspunse ușor intimidat: — Mă tem că nu e atât de simplu. Domnul Scarlat este rare ori disponibil publicului larg. Dacă mi spuneți mie despre ce e vorba... Clara îi zâmbi strălucitor și îl invită la bar, la un aperitiv. în trecere spre bar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O cărămidă drept în frunte și pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trenciului albineț. Din când în când, scotea din buzunarul clasic al pantalonilor, plasat imediat sub curea, un ceas de aur, cât un ou de rață, pe care îl consulta cu nerăbdare. Nevastă-sa, o doamnă slăbuță, în costum de voiaj, intimidată fiind de treptele abrupte ale potecii, pe care cei mai de pe urmă turiști se îndreptau către locul de pik-nik, scânci rugător: Albert! Albert, te rog, fii cavaler! Please!... Profesorul se întoarse și-i dădu mâna. Doamna slăbuță, temătoare și neajutorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În mișcare, ea Își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă Întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată În București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vreo câteva sute de secretari generali, câte unul pentru fiecare scriitor. Și ha, ha, ha, râse singur, crezând, cum se întîmplase întotdeauna, că întreaga adunare va râde cu el în hohote. Dar nu râse nimeni și prima serie de vorbitori, intimidați astfel, își continuară totuși cuvântul repctînd toți unul și același lucru: să fie scos din funcția sa secretarul general. I.C. se resemnă, nu mai întrerupse pe nimeni, începu să scrie în carnetul lui, având aerul că el așteaptă cu răbdare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pot spera în cuvântul dumneavoastră de onoare, nu? — N-o să-l arăt nimănui altcuiva, spuse prințul. — Biletul nu-i pus în plic, însă... mai că nu-l luă gura pe dinainte pe Ganea, care se agita, astfel că se opri intimidat. — O, n-o să-l citesc, îi răspunse prințul absolut simplu, luă portretul și ieși din birou. Rămas singur, Ganea se apucă cu mâinile de cap. Un singur cuvânt al ei și eu... chiar că aș putea s-o rup! Cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de Aglaia, care tocmai intra. Era singură. — Gavrila Ardalionovici m-a rugat să vă transmit asta, spuse prințul, întinzându-i biletul. Aglaia se opri, luă biletul și îl privi cumva ciudat pe prinț. Privirea ei nu păru câtuși de puțin intimidată, se întrezărea în ea mai degrabă o oarecare uimire, însă și aceasta părea să fie doar în legătură cu prințul. Privindu-l astfel, Aglaia îi cerea parcă o explicație - în ce fel s-a pomenit amestecat în treaba asta la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l pe Ganea cu o ură frenetică. Ai să... ah! Vocea îi era chiar sugrumată, chiar rostea cu greu cuvintele. Intră cu pași automați în salon, dar, trecând pragul, le văzu pe Nina Alexandrovna și pe Varia și se opri, intimidat puțin, cu toată tulburarea sa. Îl urmă Lebedev, care se ținea ca umbra de el și era beat criță; intrară apoi studentul, domnul cu pumnii, Zaliojev, care făcu plecăciuni în dreapta și în stânga, și, în sfârșit, se strecură și grăsanul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin aștepta de mult prima provocare. Lebedev îi șoptea lui Rogojin la ureche ceva cu deosebit devotament. — Ai dreptate, conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat! Eh, fie ce-o fi! Nastasia Filippovna! strigă el, privind-o ca un dement, intimidat și brusc îmbărbătat până la impertinență. Uitați optsprezece mii! Și trânti în fața ei pe masă un teanc de bani înveliți în hârtie albă și legat în cruciș cu niște șnururi. Iată-i! Și... vor mai fi! Nu avea curajul să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]