1,253 matches
-
întreruperea șirului comunicării. Exprimarea în scris necesită întrebuințarea unor mijloace grafice cu ajutorul cărora să poată fi redate aceste din urmă procedee. Astfel se explică crearea punctuației - un sistem de semne convenționale care au rolul de a marca în scris pauzele, intonația, întreruperea cursului vorbirii. Semnele de punctuație sunt: punctul Ăcare are și valoare ortografică), semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, punctul și virgula, două puncte, semnele citării Ăghilimelele), linia de dialog, linia de pauză, parantezele, punctele de suspensie, cratima Ăcare are și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
să renunțe la această tradiție, subliniind deosebirile considerabile dintre, pe de o parte, tipurile de elipsă care apar la nivelul propoziției sau frazei, contextual-situaționale sau condiționate textual ori independente de context (în care absența unui element este indicată doar de intonație), și, pe de altă parte, fenomenul detașării, la nivelul sintagmelor sau compuselor, și lexicalizării unor cuvinte, care preiau sensul întregului termen complex, fenomen pe care îl individualizează prin denominația condensare lexico-semantică. Analiza pe care autorul o face în detaliu și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în ELR, s.v. elipsă: a) "elipsa contextual-situațională (în care elementul absent din enunț e de fapt suplinit de contextul spațio-temporal sau de mijloace extralingvistice gest, mimică)"; b) "elipsa (independentă de context) în care absența unui element este indicată doar de intonație" (exemple tipic orale, cum sunt Aici liniște; De mâine la muncă); c) "elipsa condiționată textual, strict determinată de contextul lingvistic, constând în nerepetarea unor elemente deja exprimate, (...) considerată uneori un fenomen aparte, de subînțelegere sau brahilogie"; d) "elipsa lexicalizată", definită
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
numită și "elipsă contextuală" (v. Collet, pp. 195-201). Autoarea teoriei nu ține seamă de faptul că există și elipse în care absența unor elemente fie are ca suport existența unei situații extralingvistice care suplinește vorbele, fie este indicată exclusiv de intonație, gestică sau mimică ori nu este sugerată decât de tăcere, de suspendarea propoziției sau frazei. Ea se referă doar la nivelul textual, al contextului lingvistic, care poate condiționa sau nu apariția fenomenului, și relevă câteva caracteristici ale celor două categorii
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
o numește "reluare anaforică") nu poate elimina decât determinanții. * Putem stabili, așadar, că, pentru a identifica esența procedeului condensării, trebuie să eliminăm din discuție, din capul locului, elipsele caracteristice sintaxei propoziției și frazei, în care elementele omise sunt sugerate prin intonație, gesturi, mimică (De luni la muncă!; Dă-mi creionul, că de nu...) sau, în scris, prin semne de punctuație (virgulă, linie de pauză, puncte de suspensie) ori sunt subînțelese din contextul lingvistic imediat, în dialoguri (Vrei să pleci? Da, vreau
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de educație, este evidentă necesitatea combinării celor două forme principale de comunicare. În comunicarea orală sunt foarte importante: claritatea exprimării, tonul folosit (amabil sau arogant, încurajator sau inhibitor), timbrul vocii (adică ,,inflexiunea sau modificările susjos ale vocii”)35, ritmul vorbirii, intonația și pauzele (care, folosite oportun, contribuie la accesibilizarea mesajului), logica discursului, acuratețea limbajului (din punct de vedere științific și gramatical), ca și capacitatea emițătorului de a capta (prin ceea ce comunică și, mai ales, prin modalitatea în care o face) atenția
Managementul, marketingul educationl by Gheorghe Spiridon, Ana Mioara Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/1641_a_2943]
-
din același oraș. Debutează în 1969, cu versuri, la „Miorița”, revista liceului din Târgu Frumos, iar prima plachetă, Întoarcerea menestrelului, îi apare în 1979, fiind urmată de colaborarea cu un substanțial grup de poeme, intitulat Nopțile Șeherazadei, la volumul colectiv Intonații (1989). În studenție a frecventat cenaclurile „Mihai Eminescu”, Junimea. E prezent în „Alma Mater”, „Ateneu”, „Antiteze”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Dacia literară”, „Dialog”, „Oglinda literară”, „Porto-Franco”, „Poezia” ș.a. Cartea prin care T. face dovada talentului său este Ghemuit într-un sâmbure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
alcătuit propoziții pe care le-au reprezentat grafic prin liniuțe, exersând cu acest prilej semnele grafice pentru redarea unei întrebări (semnul întrebării) și a unei exclamații (semnul mirării) și la sfârșitul unei comunicări (punctul). Fiecare situație a fost identificată după intonație. Pentru a-i obișnui să se exprime corect să sesizeze și să înțeleagă diferența dintre singular și plural, în funcție de aceste categorii gramaticale, jocurile, au fost desfășurate pe bază de fișe de lucru. Însușirea corectă și fluentă a unei exprimări corecte
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
exterior și este determinată de componenta emoțională a mesajului. Uneori putem transmite un mesaj unui individ și acesta, la rândul său, să-l accepte logic și să-l urmeze. În cazul în care modificăm componentele paraverbale ale aceluiași mesaj: tonul, intonația, accentul, ritmul vorbirii, înălțimea vocii, mesajul va fi perceput ca pe o agresiune din exterior, un ordin, față de care va apărea reacția de respingere și chiar impulsul de a face opusul. Se poate ca mesajul pe care l-am transmis
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
părinți / bunici, sporesc animozitățile, tensiunea și distanța dintre copil și tutore. Pe lângă aceste două forme de comunicare: verbală și nonverbală, de mare importanță este și comunicarea paraverbală. În acest caz, transmiterea mesajului este codificată și se face prin intermediul prozodiei, accentului, intonației, ritmului și debitului vorbirii. Acest aspect e foarte puțin cunoscut de bunicii-tutori, de aceea nepoții sunt total nemulțumiți de relația de comunicare bunic-nepot. CONCLUZII Scopul cercetării noastre a fost studierea modului în care bunicii reușesc să suplinească absența părinților plecați
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
în funcționarea limbii într-un proces specific, definitoriu pentru identitatea fiecărei limbi, într-un proces de interdependență între structura internă a cuvântului și structura internă a enunțului, cu intervenția în diferite grade și moduri a dimensiunilor fonetică și prozodică (accent, intonație etc.). SISTEM GRAMATICAL - SISTEM LEXICALTC "SISTEM GRAMATICAL - SISTEM LEXICAL" Raportul dintre schimbarea formei cuvântului (concomitent cu modificări în planul său semantic) și factorii care determină aceste schimbări, gradul maxim de interdependență morfologie-sintaxă și caracterul de generalitate al dimensiunii fonematice a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticală a diatezei, de exemplu, caracterizează numai verbul (sens lexico-gramatical de gradul I), iar sensul de ‘reflexiv’ este dezvoltat numai de verbele tranzitive (sens lexico-gramatical de gradul II). Sensurilor gramaticale le corespund mărci în structura flectivului, morfemele, mărci suprasegmentale: accent, intonație, mărci sintactice: topică ș.a. CLASE LEXICO-GRAMATICALE (PĂRȚI DE VORBIRE)TC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE (P|R}I DE VORBIRE)" Vocabularul limbii, ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri de clase: clase lexicale și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Plecat-am nouă din Vaslui / Și cu sergentul zece.” (V. Alecsandri). În afara mijloacelor de natură morfologică, sensurile gramaticale se exprimă și prin mijloace fonetico-prozodice (morfeme suprasegmentale) și sintactice: topica și modalizatorii (verbe semiauxiliare și adverbe de modalitate). Dintre morfemele suprasegmentale, intonația exprimă cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia cu nominativ-acuzativul: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai.” (Ibidem, p. 213) În flexiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia cu nominativ-acuzativul: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai.” (Ibidem, p. 213) În flexiunea verbală, intonația caracterizează modul imperativ, anulând omonimia cu indicativul: „Cobori în jos, luceafăr blând/Alunecând pe-o rază” (Ibidem, p. 171) sau în redundanță cu expresia dezinențială: „Tu te coboară pe pământ, / Fii muritor ca mine.” (Ibidem, p. 173) Accentul anulează omonimia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
redusă la nivelul structurii interne a substantivelor. La acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se disting numai trei forme cazuale: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, la nivelul întregii clase a substantivului. Separat, însă, niciuna dintre clasele omogene de substantive constituite
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Substantivul tată prezintă două forme paralele, una asemănătoare cu opoziția tuturor masculinelor, numai la nivelul articolului (tată/tatălui) cf. elevul/elevului, alta, asemănătoare cu opoziția femininelor, la nivelul dezinențelor și articolului deopotrivă (tata/tatei; cf. mama/mamei). 4. Elemente suprasegmentale. Intonația fixează definitiv identitatea specifică a cazului vocativ între celelalte cazuri. Marcă redundantă pentru formele distincte prin dezinențe specifice (omule!, copile!, surioaro!), intonația anulează omonimiile cu nominativul nearticulat: Andrei! Maria!, tată!, copii!, cetățeni etc. sau cu genitiv-dativul plural: domnilor!, doamnelor!, cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asemănătoare cu opoziția femininelor, la nivelul dezinențelor și articolului deopotrivă (tata/tatei; cf. mama/mamei). 4. Elemente suprasegmentale. Intonația fixează definitiv identitatea specifică a cazului vocativ între celelalte cazuri. Marcă redundantă pentru formele distincte prin dezinențe specifice (omule!, copile!, surioaro!), intonația anulează omonimiile cu nominativul nearticulat: Andrei! Maria!, tată!, copii!, cetățeni etc. sau cu genitiv-dativul plural: domnilor!, doamnelor!, cazuri lipsite de o intonație specifică. 5. Elemente sintactice. Topica introduce o marcă în plus în conturarea identității vocativului; substantivele în vocativ au
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică a cazului vocativ între celelalte cazuri. Marcă redundantă pentru formele distincte prin dezinențe specifice (omule!, copile!, surioaro!), intonația anulează omonimiile cu nominativul nearticulat: Andrei! Maria!, tată!, copii!, cetățeni etc. sau cu genitiv-dativul plural: domnilor!, doamnelor!, cazuri lipsite de o intonație specifică. 5. Elemente sintactice. Topica introduce o marcă în plus în conturarea identității vocativului; substantivele în vocativ au topică liberă; prin aceasta, vocativul se distinge de nominativ, când nu are dezinențe specifice: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai, Cu brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.Eminescu, I, p. 129) Opoziția de caz a substantivelor compusetc "Opozi]ia de caz a substantivelor compuse
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii nominale, opoziția cazuală se realizează complet, în interiorul sincretismului determinare-număr-caz și în legătură cu genul substantivelor, prin convergența a cinci modalități: dezinența, morfemele determinării, prepoziția-morfem pe, articolul și intonația. Substantive masculine Singular N.: un/-l: un copil/copilul Ac.: (pe) un/-l: (pe) un copil/copilul G.: (al) unui/-lui: (al) unui copil/copilului D.: unui/-lui: unui copil/copilului V.: -e!/-ule!/-Ø!: copile!/copilule!/copil! Plural N.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la) sau semnalează (prepozițiile care impun diferite cazuri, interjecția), accidental (determinând forme paralele) sau redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul unui predicat (sintetic sau analitic). Când predicația se realizează prin intonație predicativă, substantivul constituie, singur sau ca centru al unor sintagme nominale, enunțuri nominale exclamative, fără a realiza el însuși o anumită funcție sintactică. Substantivul realizează enunțuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul unui predicat (sintetic sau analitic). Când predicația se realizează prin intonație predicativă, substantivul constituie, singur sau ca centru al unor sintagme nominale, enunțuri nominale exclamative, fără a realiza el însuși o anumită funcție sintactică. Substantivul realizează enunțuri nominale exclamative, singur (sau împreună cu diferiți termeni însoțitori, cu care nu intră în relații
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului. Observații: Vocativul este omonim cu nominativ-acuzativul în anumite structuri sintactice (când între substantiv și adjectivul care-l precede se interpune un alt determinant): draga mea colegă!, dragii mei prieteni! Identitatea de vocativ a componenților sintagmei nominale este dată de intonație și pauză. Unele adjective impun sintagmei nominale nedeterminate exprimarea genitivului și dativului prin prepoziții-morfem: G.: a: „Visurile a numeroși tineri sunt mereu spulberate.” D.: la: „Au dat de lucru la prea puțini tineri.” CATEGORIA GRAMATICALĂ A INTENSITĂȚIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în paradigma comparației (= intensității) adjectivului latinesc: anterior, posterior, exterior, interior, inferior, superior, major, minor, maxim, minim, optim, suprem etc. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" Constituent principal al sintagmei nominale, adjectivul intră, ca și substantivul, în cele două tipuri de enunțuri, cu intonație predicațională de natură suprasegmentală și cu predicația realizată prin intermediul unui predicat. Predicația se realizează prin mijloace de natură suprasegmentală, când adjectivul realizează, în solidaritate cu substantivul, enunțuri nominale exclamative. Aceste enunțuri se pot înscrie, printr-o relație de incidență, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]