1,269 matches
-
riturile de exorcizare, Însă, vindecarea și divinația devin identice. Exorcistul stabilește un dialog cu spiritul malefic care a pus stăpânire pe cel bolnav. Pe parcursul acestui dialog, el identifică natura spiritului: acesta se face auzit prin graiul celui bolnav, dar cu intonații și voce diferite - după tipul acestor inflexiuni, exorcistul stabilește felul și puterea spiritului malefic. Apoi exorcistul Îl supune la un interogatoriu referitor la cauzele posesiunii, intențiile spiritului, puterile și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie exorcistului slăbiciunile sale și căile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Secretul problemei stă tocmai În Îmbinarea ambivalentă a ocării cu lauda, a urării de moarte cu urarea de bine și viață, În atmosfera de sărbătoare a focului, adică a arderii și regenerării. ș...ț Combinarea expresiei „Sia ammazzato!” cu o intonație voioasă, cu un salut prietenesc și afectuos, cu un compliment ori un elogiu echivalează perfect cu combinarea Încăierării de moarte și a actului facerii, așa cum se petrece În scena de pe ulicioară, descrisă mai sus (M. Bahtin, 1974, p. 274). Spațiul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
l'émotion artistique [...]. " Notre traduction.) 1389 V. Alexandra Indrieș, Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 140 : Ar fi abuziv să atribuim de fiecare dată semnului de pauză o functie semantica. În majoritatea cazurilor, acest grafem marchează doar schimbarea intonației, având o functie expresiva, nu creativă, iar utilizarea să este identică sau foarte apropiată celei consfințite de normele gramaticale. Îl serait abusif d'attribuer chaque fois au tiret une fonction sémantique. Dans la majorité des cas, ce graphème marque seulement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
deficitul este la fel de grav. De obicei, copiii încep să vorbească târziu sau se limitează la o comunicare minimă, iar deficiența se manifestă la nivelul comunicării verbale și non-verbale. Atunci când vorbesc, acești copii au o voce monotonă, de robot, și o intonație mai degrabă interogativă (ascendentă la sfârșitul frazei) decât afirmativă. Frecvent, apare ecolalia (tendința de a repeta ceea ce li se pune) și fenomenul de inversiune pronominală. De asemenea, autiștii nu pot formula enunțuri pragmatice și, de multe ori, interpretează informația auzită
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mari șanse de a folosi tipare lingvistice repetitive, stereotipe și personale (Eisenmajer et al., 1996). Deși copii cu sindrom Asperger au un vocabular mai bogat decât cei cu autism înalt funcțional, și ei întâmpină probleme în ceea ce privește formularea pragmatică, înțelegerea și intonația (Ramberg, Ehlers, Nyden, Johansson & Gillberg, 1996). Rezultatele cercetărilor. Există mai multe studii care ne permit să înțelegem de ce apar dificultăți în dezvoltarea limbajului și a jocului imaginativ. Deși copiii cu autism își însușesc sintaxa (înțeleg cum se formează frazele), prin
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
nu s-ar fi întâmplat, avea să ne citească, aducându-și lampa cu abajur turcoaz, câteva pagini din Daudet sau din Jules Verne, care însoțeau adesea lungile noastre seri de vară? Fără să ne-o mărturisim, îi pândeam primul cuvânt, intonația. În așteptarea noastră - așteptarea spectatorului în fața unui dansator pe sârmă - se îmbina o curiozitate destul de crudă cu o vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să observe prezența noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu însemna că trăia ruptă de lume sau că avea vreo prejudecată socială. Dimineața devreme, eram smulși uneori din somnul nostru de copii de un strigăt ce răsuna în mijlocul curții: - Hai după lapte! Printre vise, recunoșteam vocea și mai ales intonația inimitabilă a Avdotiei, lăptăreasa, care venea din satul vecin. Gospodinele coborau cu bidoanele lor către două enorme recipiente din aluminiu pe care țăranca aceea vânjoasă le căra de la o casă la alta. Într-o zi, trezit de chemarea ei, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vagă lucire metalică: portțigaretul lui Fiodor. Trebuia să se întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu-și schimba niciodată intonația. Escadrile întregi... - Dar unde zboară toate așa? a suspinat fata, deschizându-și larg ochii grei de somn. Charlotte i-a luat pe amândoi de după umăr. - Mergeți la culcare! Trebuie să fie manevrele armatei. Știți, frontiera e foarte aproape. Manevre sau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noastră s-a întrerupt. Ascultasem atât de distrat, încât ultimele cuvinte ale Charlottei - trebuie să fi fost o întrebare - mi-au scăpat. Încurcat, i-am scrutat chipul ridicat spre mine. Auzeam în urechi melodia frazei pe care tocmai o rostise. Intonația ei m-a ajutat să-i reconstitui sensul. Da, era intonația luată de un povestitor când spune: „Nu, dar asta ați mai auzit-o probabil deja. N-am să vă plictisesc cu poveștile mele demodate...” și speră tainic ca ascultătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ale Charlottei - trebuie să fi fost o întrebare - mi-au scăpat. Încurcat, i-am scrutat chipul ridicat spre mine. Auzeam în urechi melodia frazei pe care tocmai o rostise. Intonația ei m-a ajutat să-i reconstitui sensul. Da, era intonația luată de un povestitor când spune: „Nu, dar asta ați mai auzit-o probabil deja. N-am să vă plictisesc cu poveștile mele demodate...” și speră tainic ca ascultătorii lui să înceapă să-l încurajeze, afirmând că nu cunosc povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că avea să o revadă în curând. Într-o zi, mi-a vorbit despre viol... Vocea ei liniștită avea un accent care părea să spună: „Bineînțeles: știi deja despre ce este vorba... Nu mai e un secret pentru tine”. Confirmam intonația aceea printr-un șir de mici „da, da”-uri de o nepăsare vioaie. Mi-era foarte teamă că, după povestea asta, sculându-mă de jos, am să văd o altă Charlotte, un alt chip, purtând expresia de neșters a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dus în Siberia, jumătate sau poate o treime din călătorie am făcut-o pe jos. Era ca de aici până la Paris. Vezi, nici măcar n-aș avea nevoie de avioanele voastre... A zâmbit din nou, privindu-mă în ochi. Dar, în ciuda intonației voioase, am ghicit în vocea ei o undă de amărăciune profundă. Încurcat, am luat o țigară, am ieșit pe balcon... Acolo, peste întunericul înghețat al stepei, mi s-a părut că înțeleg, în sfârșit, ce însemna Franța pentru ea. IV
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca și când te-ai deștepta din somn. (merge-nspre fereastă) Să șez în pace nu pot! Acuma o fi la director!... Cum s-o fie purtând el? O cum aș vrea să-l văz. Are multă finețe el, maniere la vorbă, la intonație. Dă-i Doamne bine! (merge la cămin) Bietul băiat, era așa de plin de ger... să-i fac o ceașcă de cafea. Lemnele nu-s bune, ard prea iute... de n-o veni în grabă iar se răcește în casă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar avea cuvintele Dorei asupra eului care trăiește al lui David, acestea sînt privite aici din perspectiva mai matură a eului său narator. Cu ajutorul unui citat mai lung din romanul epistolar a lui Richardson, Clarissa Harlowe, voi arăta acum că intonația caracteristică și sunetul vorbirii unui personaj ficțional pot fi exprimate prin intermediul stilului indirect liber nu doar mai precis decît în vorbirea indirectă, ci și mai clar decît în vorbirea directă. În a doua scrisoare către prietena ei, Miss Howe, Clarissa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
specific aici extraordinar de ilustrativ prin folosirea caracterelor italice pentru cuvinte separate și expresii în original, într-o încercare de a face vizibilă, sau mai degrabă audibilă accentuarea emfatică de către cea care vorbește, Arabella. În timp ce Clarissa transcrie atît de precis intonația entuziasmată a Arabellei, ea o și comentează. Devine clar faptul că entuziasmul surorii ei, Arabella, nu este împărtășit de Clarissa. Reducerea vorbirii Arabellei la izbucniri stereotipice, prin folosirea stilului indirect liber, produce aceeași impresie. În consecință, acest pasaj din Clarissa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în secțiunea 7.1.5. În ambele exemple, vorbirea personajelor ficționale este reprodusă în stilul indirect liber și maniera vorbirii este caracterizată la Jane Austen în principal prin alegerea cuvintelor, în timp ce în opera lui Richardson prin alegerea cuvintelor și a intonației. În ambele cazuri, alegerea stilului indirect liber indică în continuare o anumită detașare din partea emițătorului față de vorbitorii reali. Pasajul din Clarissa Harlowe este foarte grăitor în acest context, deoarece Clarissa explică ea însăși imediat după aceasta că principala ei preocupare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pasaj împreună cu cel din Mansfield Park, citat în secțiunea 7.1.5, nu pare nejustificat să tragem concluzia că stilul indirect liber, ca tehnică de redare a vorbirii, oferă o posibilitate foarte subtilă de caracterizare și de comentare indirectă a intonației acestei vorbiri. De asemenea, se poate ajunge la concluzia că în această privință nu pare să existe vreo diferență între forma de narațiune la persoana a treia și cea la persoana întîi. Situația este cumva diferită atunci cînd stilul indirect
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Vocile noastre și-au cîștigat autonomia, sau cel puțin cîteva grade de libertate în trib. Au căpătat valoare de semnătură. Dar natura sa intimă nu s-a schimbat. Vocea este corp, suflu, viață, culoare. Existență imediată. Prin timbrul ei, prin intonație și tonalitate, vocea indică, nu simbolizează. Scrierea detașează și distanțează. Locutorul se retrage din mesajul său scris și este cu totul absent din ceea ce, odată scris, se tipărește. Operatorul obiectivității raționale este, în sine, obiectivitate neutră. În schimb, vocea atacă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
faptic, a exemplelor, ca și digresiunile abundente, cu intenții explicative, care până la urmă abat atenția de la firul logic, Îngreuind Înțelegerea materialului și consumând timp. Trecerea de la o idee principală la alta să fie distinctă și clară, marcată prin ton și intonație, prin Întrebuințarea unor cuvinte de legătură adecvate (ca, de exemplu, „În primul rând”, „În al doilea caz”, „În altă ordine de idei”, „pe urmă”, „apoi”, „mai departe”, „Înainte de toate”, „În sfârșit” etc.). Schițarea pe tablă a planului expunerii, pe măsura
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
comunicative aparte. În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii (comunică date primare despre locutori: tânăr-bătrân, alintat-hotărât, energic-epuizat etc.), particularitățile de pronunție (oferă date despre mediul de proveniență: urban-rural, zonă geografică, gradul de instrucție etc.), intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonația, pauza etc. Canalul folosit este cel auditiv. Același mesaj, identic codificat verbal, în funcție de implicarea paraverbalului, își modifică semnificația, devine practic altceva. Apare fenomenul de supracodificare, la care elevii, vom vedea, sunt sensibili în mod particular. Încercați, după modelul de mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
transmit, în proporții hotărâtoare, prin CPV și CNV: 55% nonverbal, 38% paraverbal și doar 7% verbal. Un mic „experiment” vă poate convinge: Transmiteți clasei o informație atitudinalăă Atenție! Mă supăr!! Ă în două modalități: doar prin cuvânt (liniar ca tonalitate, intonație, mimică, într-un cuvânt, ca un robot vorbitor) și apoi în formulă mixtă: cuvânt hotărât, ton ridicat, sprâncene „de amenințare-avertizare”. Veți sesiza imediat diferența în reacția clasei. • Dacă în situația conținuturilor explicite, CNV are un rol diminuat, de regulă, explicativ
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu sînt decise de aparatul intelectual sau de „echipamentul” cultural, atunci intră În joc „sensibilitatea”: „Cuvîntul spus indică Întotdeauna numai aproximativ un anumit gînd, fiind aruncat În conversație ca simplă schiță, pe care o completează gestul, mimica și cu deosebire intonația” (Vladimir Streinu). Iubirea și ura „Iubirea! Este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce pînă la el!” (Michelangelo) „Iubirea” este singura care poate să realizeze armonia Între „cuget” și „inimă”, pregătindu-ne astfel sufletul pentru disponibilitatea de a ne dărui
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de existență la care oamenii au putut ajunge, la un moment dat. Μ Niciodată nu va putea exista, se știe, o traducere perfectă a unui vers, deoarece acesta are nu numai o parte scrisă, ci și una orală, dată de intonație, de accent, pe care traducătorul nu o poate reda (atât muzicalitatea care Însoțește emoția În versul reușit, cât și intensitatea interioară a expresiei verbale sunt realități poetice și sufletești care nu pot fi disociate de aspectele de intonație și de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dată de intonație, de accent, pe care traducătorul nu o poate reda (atât muzicalitatea care Însoțește emoția În versul reușit, cât și intensitatea interioară a expresiei verbale sunt realități poetice și sufletești care nu pot fi disociate de aspectele de intonație și de accentele de limbaj). Μ Pare mai greu de crezut, dar poate exista o onoare chiar și În păcat: este vorba de acei oameni care rămân credincioși păcatului pe care l-au comis, recunoscându-l și acceptând pedeapsa, pe
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
erotica, morala și responsabilitatea umană, comuniunea cu natura, dar și autointerogarea asupra scrisului, prin eboșe de artă poetică). Ulterior se ivesc modulații diferite ale aceluiași tip de discurs poetic, însoțite de inovații tematice ori de recuzită, de lexic și de intonație. De pildă, în Facerea cortului (1971) se percepe un ermetism neguros, cu sugestii de arhaitate mitică (apocrifă, prebiblică, imaginată plauzibil), în vreme ce în volumul Aproape Omul (1975), un ciclu intitulat Alixăndrii învederează utilizarea, într-un mod foarte personal, a anecdoticii istorice
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]