1,083 matches
-
negației, R, 1991, 5-6; Florin Manolescu, Înainte de Ionesco, LCF, 1991, 27; Gheorghe Grigurcu, Sub semnul libertății, VR, 1991, 10; Dicț. scriit. rom., II, 599-602; Carmen Mușat, Când partea se întoarce la întreg, OC, 2003, 168; Mircea Iorgulescu, Memoriile unui depresiv intransigent, „22”, 2003, 685; Gheorghe Grigurcu, Mai mult decât un exercițiu al memoriei, RL, 2003, 50; Manolescu, Enciclopedia, 415. M.S.
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
în direcția recunoașterii unui nou statut juridic internațional în care primise un sprijin important din partea dublei monarhii. Gesturile de „amabilitate“ ale Vienei erau urmate de unele similare din partea României. Dacă în problema Dunării guvernul de la București avea să se manifeste intransigent, în schimb anii 1880-1883 aveau să înregistreze o anumită temperare a acțiunilor de sprijinire a românilor din provinciile aflate în componența Austro-Ungariei. Abilitatea acesteia avea să se observe mai ales în specularea nemulțumirilor produse de gesturile de inamiciție ale Rusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit în epocă și
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
obțină acceptarea caracterului ortodox al acestei formule nici la Roma de către papă (unde au fost susținuți totuși de compatriotul lor Dionisie cel Mic, cf. aici, p. ???), nici la Constantinopol de către împărat și de către rivalii lor, călugării din mănăstirea Acemetilor, calcedonieni intransigenți. Totuși, formula s-a bucurat din nou de succes atuci când a fost adoptată de noul împărat, Justinian (527-565), care considera drept obiectiv prioritar readucerea păcii și a unității religioase în imperiu și a desfășurat în acest sens o intensă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, marca sfârșitul oficial, se poate spune, al conflictelor și al luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne face să înțelegem că el nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”: într-adevăr, el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un presbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înființarea filialei basarabene a Astrei. Se implică, de asemenea, cu grupul de la „Societatea de mâine”, în medierea divergențelor dintre oamenii politici ardeleni, în combaterea „statusului romano-catolic”, în care distingea acțiunea revizionismului maghiar, precum și în lupta pentru unitatea religioasă a românilor. Intransigent în privința principiilor, respingând orice clientelism, G. a provocat animozități care duc în 1945 la epurarea sa de la Universitate și la internarea în lagărul de la Caracal. Eliberat, i se va interzice să mai publice. Va continua să scrie, „chemând” pe preaputernicii
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
prin lungi exemplificări de derapaj doctrinar. Tot S. Damian critică, în numărul 20/1954, „schița” Cordovanii, publicată de Ion Lăncrănjan în „Tânărul scriitor”, pe care o consideră trivial-naturalistă. Texte asemănătoare semnează Vera Călin, Ion Mihăileanu, Radu Popescu, întreținând o atmosferă intransigentă și înghețată, bântuită de ipocrizie și delațiune. Tehnica de supraveghere a manifestărilor literare prin critici aliniați, având menirea de a sancționa prompt „deviaționismul”, oricare ar fi fost natura acestuia, este complinită prin organizarea de „discuții”, „mese rotunde”, „dezbateri” pe teme
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
bibliotecă de 3 000 de volume și îi dăruise diurna de deputat. În ceea ce privește situarea politică, I. este, prin excelență, un naționalist democrat. Democratismul consecvent și incoruptibil l-a determinat în perioada interbelică să respingă hotărât naționalismul extremist, șovin, să combată intransigent mișcările de extremă dreapta, să înfiereze nazismul și să denunțe ca antinațională politica de orientare spre Germania hitleristă. Stârnind prin aceasta ura legionarilor, „dascălul neamului” a plătit cu viața curajul de a fi încercat să împiedice instaurarea barbariei în România
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
încât să îi „găzduiască” cele cinci pachete cu pui de care făcuse rost în delegație - Time out), consemnează transformări comportamentale (nea Voicu Năstac, ajuns, după momentul „crucial” al existenței, reprezentat de nunta fiului său, flăcăul tomnatic Luluțu, din prăduitor un intransigent paznic al livezii de caiși - După nuntă; fostul țăran Raru, stabilit la oraș, moștenitor al unei gospodării situate pe curba șoselei, deprinde regulile cererii și ale ofertei de piață, învățând că de pe urma oricărui incident nefericit se pot obține profituri nebănuite
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
obțină recunoașterea caracterului ortodox al acestei formule nici la Roma, de către papă (unde au fost susținuți totuși de compatriotul lor Dionisie cel Mic, cf. p. 000), nici la Constantinopol, de către împărat și de către rivalii lor, călugării din mănăstirea Acemetilor, calcedonieni intransigenți. Totuși, formula s-a bucurat din nou de succes atunci cînd a fost adoptată de noul împărat, Iustinian (527-565), care considera drept prioritară reinstituirea păcii și a unității religioase în imperiu și a desfășurat o intensă activitate teologică în acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, se poate spune că marca sfîrșitul oficial al conflictelor și luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne arată că autorul nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”; el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un prezbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ochiul indulgent și plin de candoare care ne conduce în poveste. Pe acesta îl vedem uneori în text ca o adolescentă slăbuță și sălbatică fascinată de rigoarea monahală adusă în casă de Josefina (Ardeau pădurile pe Tîmpa), liceană prietenă cu intransigentul Peter, vagabond însetat de cărți (Sieglinda), studentă îndrăgostită de bărbatul nepotrivit (Minunații cai verzi), soția-scriitoare zăpăcită în ziua premierei (Seara premierei), Domnița, femeia dezinhibată, inteligentă și spirituală ajunsă la sanatoriu cu soțul ei și fără scăpare. O altă recurență este
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
la fel de stricte, mesele de duminică de la Valeria, adevărate "tratamente de nutriție", nelipsite însă de povestirile ei pline de vervă, de musafiri stranii, de tabieturi bizare etc. Povestirile au o emoționantă candoare romantică, deși visătorilor le stau alături neclintiți cei lucizi, intransigenți și puri. Și chiar și greșind în fața rațiunii, ceea ce-i ridică, romantic, din cotidian este siguranța care îi duce pînă la capăt. Asta pare a fi și miza în Minunații cai verzi unde se încearcă o victorie a iraționalului în fața
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
membri din toate ținuturile locuite de români, J. a combătut provincialismele și a militat, în același timp, pentru impunerea normelor limbii române literare moderne, singurele capabile să asigure unitatea limbii. În criticile lor, junimiștii acordau o deosebită atenție limbii, fiind intransigenți față de orice exces neologic și recomandând graiurile populare drept sursă de îmbogățire a expresivității. În general, junimiștii se remarcau în scrierile lor prin corectitudinea, proprietatea și sobrietatea exprimării. Supunând unei examinări severe literatura vremii, critica junimistă a îndrumat-o spre
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
Reflecții, p. 133-135. „Aș dori să-l văd pe acest tânăr condeier peste ani”, scria profesorul Alexandru Mânăstireanu care la peste 90 de ani ai săi realiza substanțiale acte de cultură, scriind memorialistică, sperând în schimbarea în bine a opticii „intransigentului”... După cum rezultă și din Reflecții, cartea care media pentru colaborare între tineri și vârstnici și pe tărâmul creației literare a fost publicată, ea a avut ecoul așteptat, nu știm dacă tânărul universitar a citit-o, dar problema s-a soluționat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
cu implicații culturale și politice evidente; cu siguranță Însă că În formulările lui ele căpătau un accent diferit 2. Guénon e considerat „cel mai important și mai semnificativ reprezentant contemporan al ezoterismului” (OVMC, p 67), tocmai pentru că e un „critic intransigent și erudit” (ibidem, p. 70) al majorității (corupte) a revalorificării ezoterismelor, teozofiilor și diferitelor tehnici oculte elaborate În Europa ca umbră a iluminismului și a căror vogă e „greu de Înțeles astăzi, Întrucât ele nu sunt decât un cocktail pretențios
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Este un risipitor. Voind să slujească adevărul, el acceptă compromisul. Eșecul lui este existențial, dar nici o cauză nu îl poate explica până la capăt. Prietenul său, doctorul Sârbu, este personajul socratic al cărții, un doctor Munteanu mai puțin orgolios și mai intransigent moral. Viciul lui este viciul reflecției. Constanța, tânăra pe care o părăsește Munteanu pentru a se recăsători profitabil cu fiica unui demnitar comunist, reprezintă eșecul prin ricoșeu. Este tipul femeii buimace, femeia „cu două mâini stângi”, de o anumită profunzime
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
acestei iubiri nefericite cuprinde o bună parte din roman. Matilda este primul caracter puternic al cărții, greu de definit ca tip de sensibilitate feminină. Nu seamănă cu nici una din femeile din cărțile anterioare ale lui P. Acelea erau buimace și intransigente, iar lumina era semnul frumuseții lor interioare. Matilda este o ființă abisală, imprevizibilă, jucărie a unei forțe obscure. Faptul că ea are sânge rusesc ar explica, printr-o prejudecată literară, complicația psihologiei, căderile și înălțările ei. Prozatorul nu vrea să
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
financiar, toate sunt potențate de furia negatoare a celui deziluzionat, cuprins de un elan al distrugerii și autodistrugerii. Forța personajului, care refuză minciuna salvatoare și tot ceea ce urzea o existență fericit-mediocră, stă în a afirma adevărul, anticipând, măcar tipologic, naturile intransigente moral din teatrul lui Camil Petrescu. Metamorfoza interioară a personajelor este însă prea rapidă, aproape subită, inconsistentă dramaturgic, de unde un aer construit, demonstrativ al piesei și un gust al absurdului prea căutat. Aceleași excese, vizibile cu deosebire în finalurile dramatic-spectaculoase
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
s-a angajat Încă din 1880, să ia inițiativa pentru proclamarea regatului, că guvernul României nu putea Începe demersurile oficiale pentru că, În cazul unui refuz, și-ar fi periclitat poziția În țară. De fiecare dată, Însă, Hoyös neagă și rămâne intransigent, aducând mereu În discuție „problema Dunării” <ref id="85">85 Ibidem, f. 14. </ref>. Este posibil ca, după acest dialog, I. C. Brătianu să se fi prezentat la Carol cu o nouă cerere de a se devansa data proclamării. Atunci, Își
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
scrisoarea deschisă către Nicolae Ceaușescu și jurnalul perioadei în care scriitorul a fost prigonit și a făcut greva foamei în vederea obținerii expatrierii. Publicistica propriu-zisă, din anii ’90, este de atitudine politică și civică, de atitudine morală mai ales, combativă și intransigentă, în majoritate polemică, nu rareori pamfletară, violentă chiar, însă în limitele urbanității. Vădit este că T. se singularizează prin faptul că intervențiile lui au aerul legitimității și autenticității depline, nu lasă impresia înregimentării gregare sau a unei ralieri oportuniste la
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
să fie autoritari, înțelegând că educația înseamnă „a nu impune, a nu condiționa, a nu limita"; a doua atitudine este cea a „reprimării", manifestată prin: raporturi dure între părinți și copii, pedepse aplicate la încălcarea legii (regulii), aplicarea acelui „NU intransigent și sistematic". Pentru depășirea acestor atitudini, e necesară aplicarea unui sistem preventiv ce constă în educarea prin bunătate. Copilul este ajutat cu blândețe să observe aceeași lege (regulă) folosind mijloacele cele mai eficiente și adaptate acestui scop. 1. În primul
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
refulate, care În cazul agresivității ostile conduc la violență. Aceasta se poate manifesta la adolescent În cadrul intrasau extrafamilial și poate fi exacerbată prin acțiunea reverberantă asupra dinamicii familiale. Tensiunile excesive În familie pot favoriza manifestări violente În adolescență prin atitudini intransigente de refuz al autonomiei și separării adolescentului, care reacționează prin mecanisme inadecvate. Inferioritatea, nesiguranța și incapacitatea liderului familiei descurajează și desecurizează adolescentul care se simte obligat de a prelua sarcinile dificile ale familiei și poate reacționa printr-o violență activă
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
totul rezumându-se la acordarea de sprijin moral creștinilor răsculați din Balcani și, eventual, procurarea de arme pentru insurgenți <ref id="29">29 Fr. Kellogg, Drumul României spre independență, Iași, 2002, p. 205. </ref>. Pe măsură ce Imperiul Otoman era tot mai intransigent În raporturile cu insurgenții și chiar cu Puterile europene, se contura cu o mai mare claritate perspectiva implicării Rusiei În conflict. O asemenea acțiune ar fi avut consecințe incalculabile: traversarea de către trupele rusești a teritoriului românesc sau transformarea acestuia În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
independenței, notând că „limbajul său Împotriva Turciei este tot atât de violent ca acela al unui revoluționar. Mirajele Coroanei României - opina În continuare diplomatul francez - Îi Întunecă judecata” <ref id="32"> 32 IRD, vol. II, partea I-a, p. 250-251. </ref>. Poziția intransigentă a Porții și eșecul Conferinței de la Constantinopol, la care se adaugă dezinteresul Cabinetelor europene față de soluționarea revendicărilor românești, l-au determinat pe Carol I să ia În considerație necesitatea Încheierii cât mai grabnice a unei convenții militare cu Rusia. Marele
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]