1,401 matches
-
spune de obicei În astfel de situații, nu? Eveline a tăcut, așteptând parcă s-o Întreb ceva. Ceea ce am și făcut după câteva clipe de gândire mai mult mimate: aveam foarte limpede În cap motivul pentru care povestirea ei mă intriga la culme. - De unde știi toate astea? Și, de fapt, cine ești tu cu adevărat? M-a privit scurt, apoi s-a ridicat În picioare ceremonioasă: - Să mai facem o dată cunoștință. A treia oară... Numele meu este Eveline Fontaine, fostă Bârsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bine spus, domnul Charles Redford, absolvent de chimie la Princenton, specialist În tehnologie militară de grad Înalt, fost ofițer superior În Legiunea Străină, autor de cărți și expert ONU În probleme de armament nuclear. Ți-am spus că fusesem foarte intrigat de faptul că nu apărea nicăieri În fișierul cu personalul Centrului. Greșeam profund. Era foarte acolo, atâta doar că, din superficialitate, comisesem o eroare de strategie a căutării. Mă dusesem Întins la numele care Începeau cu litera Z, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prima Întâlnire, pentru că nu-mi place să mă laud și nici să le creez obligații celor din jur. E stânjenitor. Aflasem, desigur, dar faptul nu mi-l făcea pe chimistul pseudonimizat mai simpatic. Gestul lui binevoitor mă surprinsese și mă intrigase, atât. - Știu și vă mulțumesc recunoscător, am răspuns cu mai puțină căldură În glas decât s-ar fi cuvenit, totuși. - N-aveți pentru ce, și mă exprim foarte exact când spun asta. Trebuie să vă mărturisesc că nu umanismul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În care nici n-avea cum să pătrundă, de altfel. E clar că a fost ascuns acolo după ce, În prealabil, i s-a făcut de petrecanie, nu trebuie să lucrezi la Interpol ca să-ți dai seama de asta. Ce mă intrigă pe mine este altceva: cum de eu n-am observat cadavrul, că, slavă Domnului, m-am trambalat destul prin Încăpere... - Când? - Poftim? - Când te-ai trambalat? Senzorii de alarmă mi-au intrat brusc În funcțiune la parametri maximi. Foc, foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fără conștiință. Cel puțin nu În imaginarul meu hrănit cu mitologia - recunosc, romantică, și ce-i cu asta? - savantului bun, nobil, dedicat până la uitarea de sine fericirii și propășirii umanității, nicidecum a distrugerii ei. Or, ăștia de-aici... Mă mai intriga și Eveline cu comorile ei, mă deruta și tristețea gânditoare și tăcută a lui Roger Howard și, În general, așteptarea Încordată a tuturor Îmi provoca o angoasă tulbure, pe care asasinarea japonezului o accentua doar, fără s-o și limpezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
programa de Învățământ. Orgoliul micilor genii pubere, care nu suportă nici cea mai neînsemnată Înfrângere... - Scuză-mă, te rog, sunt extrem de nervoasă, a spus Eveline după câteva momente de tăcere. Își revenise cu acea repeziciune incredibilă și derutantă care mă intriga de fiecare dată. Pot să continui? Întrebare evident retorică, la care am răspuns doar cu un gest de Încuviințare, formal și el. - Se observă ușor că nu poate fi vorba despre o corespondență simplistă de genul: primele numere naturale, primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vorbind așa cu ea, însă voiam să o prind cu garda jos. Și a mers. Pentru prima oară părea de-a dreptul năucită. Am citit-o bine. Avea obrazul prea gros ca să o deranjeze remarcile la adresa ei. în schimb, am intrigat-o. —Ei bine, ia să auzim, a spus. S-a aplecat înspre mine, cu ochii strălucind, ca și cum i-aș fi spus un banc. Am ridicat mâna, cu degetele răsfirate, și le-am punctat pe rând. —în primul rând nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
intenționat am așteptat până am terminat-o, lingându-mi degetele, înainte să răspund. Voiam să văd dacă pare preocupată, în așteptarea răspunsului. Dar pe fața ei nu se citea nimic în afară de curiozitate. Am negat din cap. —Și eu eram destul de intrigată după moartea lui Lee, am spus. Acum că mă uit înapoi, cred că pur și simplu căutam să dau vina pe cineva sau voiam să pară mai complicat decât era. Păcat de Lee, să moară așa. Dar probabil că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Un bărbat cu o calotă neagră pe cap cânta un psalm: Începutul vieții există la sfârșit. În aceeași zi, la Solna, Tua întâlnise din întâmplare un băiat, Natanael. Îl văzuse odată la un ceai dansant la o cunoștință și fusese intrigată de faptul că era invitat la dans de toate fetele, dar el nu invita pe nimeni. Acum schimbase cu el câteva cuvinte, după care se duseseră într-un parc unde se așezaseră pe o bancă plină de grafitti. Fuseseră tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți că... Deodată, un zgomot necunoscut îl opri brusc. Părea că orăcăise o broască și în același timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din birou de jenă. Bășina de urs nu era de fapt altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu înțeleg și din acest motiv încontrări fioroase îndreptate împotriva acestei proiecții nesfârșite de lumină izvorâtă de nicăieri, datorită căreia a fost posibilă viața, îmi bântuie imaginația de dincolo de moarte. Cine e Dumnezeul ăsta potrivit căruia orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de vedere pe care Îl respect cît se poate de mult, eh, să nu fiu Înțeles greșit. Dacă e să fiu sincer, n-am prea mare experiență cu femeile. Mai curînd, cu nici una. Fermín Romero de Torres mă privi lung, intrigat dinaintea acestei manifestări de ascetism. — Eu credeam că În noaptea aceea, știi dumneata, cînd ai căzut... — Dacă totul ar durea cît doare o scatoalcă... Fermín păru să-mi citească gîndurile și zîmbi solidar. — Uite, să nu-ți pară rău, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am terminat, l-am chemat pe chelner ca să plătesc băuturile și i-am părăsit. Întâlnirea fusese ferită de orice fel de incidente. Nu se spusese nici o vorbă care să-mi dea de gândit și toate presupunerile mele rămăseseră neconfirmate. Eram intrigat. N-aș fi putut spune cum le merge. Aș fi dat nu știu ce ca să fiu o fantomă, să-i pot vedea în intimitatea atelierului și să-i aud despre ce vorbesc. N-aveam nici cel mai mărunt element care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ești gata să-ți jertfești principiile pentru o replică de efect, îmi răspunse el. — Și cu copilul ce s-a întâmplat? — O, s-a născut mort la vreo trei-patru luni după căsătoria lor. Asta mă aduse la problema care mă intriga cel mai mult. — Vrei să-mi spui de ce ți-ai bătut cât de cât capul cu Blanche Stroeve? Nu mi-a răspuns vreme atât de îndelungată încât mă pregăteam să repet întrebarea. De unde să știu? îmi zise el în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
voi avea logica și, În sfârșit, cuvintele. - Care va să zică, ce te oprește să o faci? - Ceva mă nedumerește. Crimele au fost săvârșite pentru un motiv contingent și imediat. Și totuși Își află rațiunea de a fi În ceva Îndepărtat. Asta mă intrigă: un același efect derivă din două cauze. Parcă Aristotel neagă una ca asta. Arrigo scutură din cap, zâmbind. - Admir Încrederea pe care o ai În Filosof. Dar ce spui despre maeștrii mai moderni de la Paris? Bacon, de pildă. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
au scăpat, accidental, făcându-l să se rostogolească pe două rânduri de scări, și l-au vizitat după aceea la infirmerie, rușinați și penitenți, toată săptămâna următoare. — Auzi, cine-s toate tipele astea? l-a Întrebat Kerry Într-o zi, intrigat de volumul corespondenței lui Amory. M-am uitat În ultimul timp la ștampilele de pe plicuri - Farmington și Dobbs și Westover și Dana Hall. Care-i ideea? Amory a rânjit. — Toate sunt din Orașele Gemene. Le-a numit pe rând: — Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întreg viitorul studentului nevinovat păruse năclăit de regrete și eșec, lucru agravat și de ingratitudinea adevăratului vinovat. Nevinovatul și-a pus până la urmă capăt zilelor și, mulți ani după aceea, adevărul a ieșit la lumină. Când o auzise, povestea Îl intrigase, dar Îl și Îngrijorase pe Amory. Abia acum Înțelegea morala ei: nu poți cumpăra libertatea prin sacrificiu. El este ca o funcție Înaltă În care ești ales, ca moștenirea puterii - pentru anumiți oameni, În anumite momente, este un lux esențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am simțit cum cei două sute de mililitri de bere erau absorbiți direct de zona dintre coapse, Înainte de a mi se răspândi În tot organismul. Povestirea lui Monkey avansa ca și cum ar fi simțit reacțiile mele. Trei sticle de șampanie! Ceva mă intriga. Vezi tu, Miyashita, erau trei sticle de șampanie Dom Pérignon din 1978! Nota de plată depășea o sută cincizeci de mii de yeni. Prea mult chiar și pentru o petrecere intimă, dar pentru o singură persoană era exagerat de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fie de o sută de ori mai perversă decât Kyōko. — Mai am o amantă, un pic mai diferită, mi-a spus el. — Ce fel de amantă? am Întrebat. — O fată neutră, fără o poveste deosebită, mi-a răspuns. M-au intrigat cuvintele lui și m-am gândit că această fată putea fi ceea ce căutam. Fata, pe nume Noriko, avea douăzeci și șapte de ani și lucra ca vânzătoare la un butic de Îmbrăcăminte. Se Întâlnise cu ea cam vreo jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spune că ceea ce-mi povestise Keiko Kataoka despre ea și despre vagabond m-ar fi făcut să-mi disprețuiesc munca, acele filmulețe de nimic. Doar că doream să mă Întâlnesc cu vagabondul și să aflu mai multe. Reiko mă intriga pur și simplu. De câte ori ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka devenea foarte rezervată, iar expresia feței Îi rămânea impasibilă. Nu știam dacă o ura pe Reiko sau nu, pentru că nu-mi povestise concret ce legătură avea ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și engleză, să-i contactez În caz de urgență. Iată cum am ajuns la Paris. Maestrul Îmi trimite chiar și acum bani În mod regulat, deși acum câștig și eu destul de bine. Reiko avea În figura ei ceva care mă intriga și mi-am dat seama că era vorba de buzele ei. Poate și din cauza rujului, buzele Îi luceau umede. Era cu totul diferită de Keiko Kataoka. Keiko Kataoka Îmi lăsa impresia că respingea orice atac, fizic sau verbal, asupra barierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ariile; cu Platon ne miram de incomensurabilitatea diagonalei pătratului prin diagonală și poate concepeam naiv dar poetic, vreo doctrină a reminiscenței, pentru explicarea contradicțiilor numărului irațional. Tot cu Platon contemplam cele 5 existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne intrigă desigur, fără a fi în stare să-i înțelegem sensul adânc. Le-am uitat toate acestea? Nu face nimic. Cultura este, după definiția nu mai știu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - așadar virtualitățile, predispozițiile. Ea e superioară instrucțiunii, și făcută din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prieteni ai lui Arie, în frunte cu Eusebiu de Nicomidia. Ei au acceptat hotărârile și deciziile de la Niceea doar pentru că majoritatea participanților erau împotriva lui Arie, dar așteptau cu nerăbdare ziua revanșei. În aceste condiții cea mai eficientă metodă era intriga. Profitând de indiferența celorlalți episcopi față de formula pozitivă, adoptată la Niceea, ei se vor concentra asupra grupului de teologi, care înțelegea greutatea și importanța hotărârilor. Prima victimă care va cădea va fi Eustatie al Antiohiei, pe care au reușit sa
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
el. Se limitau la niște bani, nu prea mulți, trimiși lunar în țară, din care să aibă bunicii ce-i da de mâncare și să-i asigure strictul necesar pentru școală și îmbrăcăminte, sector la care nu prea excela. Alma intrigată de observațiile Emmei, o căuta din priviri pe Maria care încă nu apăruse în curtea școlii. Poate sosise mai devreme și se afla în sala de curs. Nu era nici acolo. Mai erau câteva minute și trebuia să sune intrarea
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
sunt fată de la țară, cunosc bine această lume și nu am chef să le dau „apă la moară” sătencelor. - De acord cu tine. Mai ales că am observat fără să vreau cum soțul șefei tale te privește întrebător. Poate era intrigat să nu fi plecat subit de la petrecere fără să-ți iei la revedere mai ales de la colegii tăi. - Nu el este cel care să-mi facă mie programul și să-mi spună ce să fac. Să stea liniștit lângă soțioara
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]