519 matches
-
se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Procesez informațiile. — Și de ce au plecat cei de dinainte ? E o casă foarte frumoasă. — Soții Geiger le-au făcut o ofertă pe care n-au putut s-o refuze. Colțurile gurii i se mișcă, semn că... se amuză? — Ce ? zic intrigată. Ce s-a întâmplat ? — Păi... Lasă mopul jos. A fost destul de comic. Casa a fost folosită ca locație pentru un film BBC de epocă. La două săptămâni după ce a fost difuzat filmul, Trish și Eddie au apărut la ușă, fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-ai nici o grijă, am fost foarte subtilă, adaugă pentru a mă liniști, n-o să știe niciodată. — SÎnt sigură că ai dreptate, reușesc să Îngaim. N-o să ghicească nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zîmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Eu Întotdeauna i-aș lua partea. Părerea mea, spune Artemis, e că dacă batonul de ciocolată Panther nu merge bine pe piață, ar trebui să renunțăm definitiv la el. E evident că e un copil problemă. Mă uit la ea intrigată. Nu pot să scoată de pe piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el cînd se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicîndu-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? SÎnt atît de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai strălucit weekend din viața mea. Lucru la care contribuie și momentul În care vine poșta și primesc o vedere de la ai mei, de la Le Spa Meridien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lîngă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez cîțiva pași și rămîn cu ochii la ușă, intrigată. Ce naiba fac ? Nu știu de ce, dar nu cred deloc povestea aia că ar face sex. Dar ce altceva ar putea să fie ? Ce ar putea să... OK... Termină. Nu e treaba ta. Dacă Lissy nu are chef să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o idee foarte bună. Și am să vin și eu să te văd. Am să stau În rîndul Întîi și... — Nu În rîndul Întîi. O să mă stresezi. — Atunci pe rîndul din mijloc. Sau În spate. Unde vrei tu. O privesc intrigată. Lissy, n-am știut niciodată că știi să dansezi chiar la nivelul ăsta... — Păi tocmai asta e, că nu știu să dansez, zice imediat. SÎnt groaznică. Dar mă distrez pe cinste. Vrei o cafea ? În drum spre bucătărie, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. SÎnt doar Încîntată ! Îi zîmbesc cît de radios pot, după care aștept pînă cînd se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte. Un nimic. (Făcându-și mereu de lucru cu ușa, ușor intrigat că nu se închide.) Numai că uite că se poate. BĂTRÎNUL CU BASTON: Și o să stea și ploaia până la urmă. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, o să stea. Precis o să stea. (BĂTRÎNUL CU BASTON zace în scaunul său pe jumătate ațipit, BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-au tremurat mâinile de frig și cuțitul a început să tremure în mâna mea... Am răsturnat o sută de cartofi pe jos... S-au rostogolit așa departe... CASIERUL (Intrigat.): Cum, ce spui? Ce tot spui acolo? (Către ȘEFUL GĂRII.) A înnebunit! Fata ta și-a pierdut mințile, gata, gata... ȘEFUL GĂRII (La fel, surprins de cuvintele fetei.): Ce spui tu? Ce spui, fetițo? Unde s-a lăsat frigul? IOANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i de cașcaval. O gaură mare, cu margini negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe cei care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
avusese un șoc atunci când văzuse filmul, aproape că leșinase, se îngălbenise la față, arăta ca o lămâie îmbrăcată în sacou, cămașă și blugi decolorați, iar Lucia îl luase de mână și îl dusese pe hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se răsuci în broască. Ia uite, e fantă acolo, nu e fantă aici, își spuse, așa ceva este inadmisibil. Ușa se crăpă câțiva centimetri. Clovnul... Clovnul era un clovn, cum să descrii un clovn?, toți clovnii sunt la fel. Și părea intrigat. - Nu mai bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea dânsului nu trebuie să fie tulburată de zgomote colaterale, domnule. Intră. Aici trebuia să fie holul meu, bombăni, susprins că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq Își Întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — mă bucur că igalaq a sfârșit totuși prin a avea copii, sparse Xiao Yu tăcerea, privind-o pe Chena cu un aer intrigat. — Nu tocmai, spuse Chena zâmbind. igalaq a crescut mai mulți copii rămași orfani, printre care și pe mama mea. Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de alocații. l-am Întrebat pe Sailasi ce reprezenta În definitiv insigna pe care o purta În piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — rangers. — Cum adică rangers ? am Întrebat intrigată să aud un cuvânt englez În Québec, și mai ales din gura unui inuit. mi-a făcut semn spre Jennifer, s-o Întreb pe ea, și mi-a Întors spatele. — E miliția inuită, m-a lămurit Jennifer. Din cauza număru- lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq își întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — Mă bucur că igalaq a sfârșit totuși prin a avea copii, sparse Xiao Yu tăcerea, privind-o pe Chena cu un aer intrigat. — Nu tocmai, spuse Chena zâmbind. Igalaq a crescut mai mulți copii rămași orfani, printre care și pe mama mea. Asta pentru că a moștenit ceva avere de la tatăl ei, pe care a cheltuit-o ajutându-i pe ai săi. — Nu numai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de alocații. L-am întrebat pe Sailasi ce reprezenta în definitiv insigna pe care o purta în piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — Rangers. — Cum adică rangers ? am întrebat intrigată să aud un cuvânt englez în Québec, și mai ales din gura unui inuit. mi-a făcut semn spre Jennifer, s-o întreb pe ea, și mi-a întors spatele. — E miliția inuită, m-a lămurit Jennifer. Din cauza numărului redus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unui răspuns. în schimb, aplecat peste motor, smulse cîteva fire metalice din alveolele lor și se apucă să le analizeze cu migală, să le cîntărească în palme și chiar să le compare dimensiunile. — Ce se întîmplă ? insistă Betty și mai intrigată. modul în care Ken înțelegea să repare mașina i se părea cel puțin ciudat. Gesturile lui nu i se păreau cele mai cores punzătoare, avu chiar impresia că bărbatul cu care călătorea nu mai ridicase niciodată o capotă în viața
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a făcut afară”, „bună ziua, iar o s-avem caniculă” etc.) nu ne-am împrietenit de fapt niciodată și nu i-am spus nici cum mă cheamă și nici unde locuiesc. Camarazii mei de la clubul de șah au rămas poate ceva mai intrigați constatînd absența mea prelungită... Pînă la urmă însă și-or fi spus ceea ce își spun oamenii de obicei în asemenea împrejurări : „ia te uită, a plecat din cartier și n-a venit să ne spună la revedere...” nu vreau însă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
teancuri de cărți și toată acea dezordine de volume din rafturi, dar își și ciuleau urechile ca și cum ar fi vrut să audă ceva, niște șoapte venind dinspre cărțile închise. auzeau ei ceva acolo ? auzeau ei ceva ce nu auzeam eu ? Intrigat, într-o bună zi chiar i-am pus această întrebare unui domn distins, de vreo cincizeci de ani, cu alură de sherlock Holmes, care se apleca mai mult decît ceilalți pentru a-și lipi aproape urechea de unele cărți. — nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
iei (i priveau. M-am apropiat de doi b(rba(i (i am (ntrebat ce f(cuse aceast( femeie..." Imediat dup( acest debut al conversa(iei, Liebow va discuta (ndelung la o cafenea cu unul dintre ace(ți interlocutori care, intrigat, l-a (ntrebat dac( nu cumva și el este poli(ist. Cercet(torul i-a spus cine este (i care este motivul prezen(ei sale acolo. Apoi se (ntoarce (i-(i redacteaz( notele de teren, (n speran(a de a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
dinaintea plecării pentru totdeauna într-o țară îndepărtată. A doua zi intră în clasă cu mâna îndoliată și se așeză în bancă cu pelerina pe el, în așteptarea numai a institutorului. - A murit mama mea, explică el colegului de bancă, intrigat. - A murit mama ta? se miră acela ca de un eveniment onorabil. - Da. - Lui Sima i-a murit mama lui! strigă pițigăiat colegulcătre clasă. Copiii se strânseră în jurul lui Felix, privindu-l cu mare curiozitate. - Și acuma nu mai vii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată de Pascalopol, și ședea oricând la îndemîna ei, agitând un pachețel cu mâna. Felix alergă intrigat și descoperi că fata avea în mână un pachet de ciocolată fină. - Rupe din el... nu tot... nu tot!Apoi Otilia începu să ronțăie cealaltă jumătate și porni iar cu trăsura. Otilia amesteca o seriozitate rece, blazată cu cele mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înlesnit. Când, în curând, Pascalopol veni să-l vestească pe moș Costache că avocatul pregătise hârtiile și că trebuia să se pună la dispoziția lui, Costache, în loc să răspundă, arătă cu capul îndărătnic spre Otilica. - Ce s-a întîmplat? întrebă moșierul, intrigat. - S-a întîmplat, zise Otilia,că eu nu vreau să mai pierdețivremea pentru mine. Nu vreau să-mi schimb starea civilă. - Dar, domnișoară Otilia, ce facem noi este în interesul dumitale. - Nu vreau nici un fel de sacrificiu. Mă simt bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]