528 matches
-
scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl intrigat, mâniat pe acești parveniți, cum păreau a fi proaspetele lor rude, spunea că fără o sumă considerabilă nici nu calcă pe acolo. Voia să-i frapeze să nu fie considerați ca fiind ruda cea săracă. Ne-a făcut ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțea și ea pângărită, se gândea că, desigur, Elena nu mai era de multă vreme fecioară și dormiseră una lângă alta în pat, nopți la rând fără ca măcar a bănui nici în cele mai absurde frânturi de gânduri asta. Era intrigată și speriată ca de un pericol iminent, ca și cum ar fi fost posibilă o contaminare... Acum rămăsese singură în camera joasă, se făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spășit la profesor, își lua pilula, venea acasă, îi savura efectul sub cupola de lumină de la birou și devenea din nou cel mai obișnuit om cu putință. Uneori Marcu rămânea surprins atunci când o vedea pe soția lui, șocată de cine știe ce, intrigată. Stările ei nervoase se legau de întâmplări absolut banale, o cumnată mai bună de gură care lansa cine știe ce zvon despre ei în familie, o lucrare de control de-a fetei, punctată incorect, copii care zgâriau vopseaua de pe ușa liftului, vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată Pe Nume Turcoaica. Ești responsabilă de recunoașterea crimelor tatălui tău, a răspuns Anti-Khavurma. Asya a părut Încurcată de duritarea afirmației, ușor enervată, Însă de asemenea intrigată. În lumina răspândită de computer, chipul ei era palid și nemișcat. Încercase Întotdeauna să detașeze pe cât de mult posibil trecutul ei de viitorul la care spera să ajungă. În speranța că, indiferent ce atrăgeau după ele amintirile timpurilor trecute, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unui răspuns. în schimb, aplecat peste motor, smulse cîteva fire metalice din alveolele lor și se apucă să le analizeze cu migală, să le cîntărească în palme și chiar să le compare dimensiunile. — Ce se întîmplă ? insistă Betty și mai intrigată. modul în care Ken înțelegea să repare mașina i se părea cel puțin ciudat. Gesturile lui nu i se păreau cele mai cores punzătoare, avu chiar impresia că bărbatul cu care călătorea nu mai ridicase niciodată o capotă în viața
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a făcut afară”, „bună ziua, iar o s-avem caniculă” etc.) nu ne-am împrietenit de fapt niciodată și nu i-am spus nici cum mă cheamă și nici unde locuiesc. Camarazii mei de la clubul de șah au rămas poate ceva mai intrigați constatînd absența mea prelungită... Pînă la urmă însă și-or fi spus ceea ce își spun oamenii de obicei în asemenea împrejurări : „ia te uită, a plecat din cartier și n-a venit să ne spună la revedere...” nu vreau însă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
teancuri de cărți și toată acea dezordine de volume din rafturi, dar își și ciuleau urechile ca și cum ar fi vrut să audă ceva, niște șoapte venind dinspre cărțile închise. auzeau ei ceva acolo ? auzeau ei ceva ce nu auzeam eu ? Intrigat, într-o bună zi chiar i-am pus această întrebare unui domn distins, de vreo cincizeci de ani, cu alură de sherlock Holmes, care se apleca mai mult decît ceilalți pentru a-și lipi aproape urechea de unele cărți. — nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mânuia ăl mai Înfumurat trabuc. Mi-a zis că avea vești bune și m-a sfidat frățește să le ghicesc. „A zis Locarno da?“, am șopocăit. „Încă nu, da dă cum le află, Îmi dă cale liberă. Dân cauza la intrigații dântodeauna, preșidinția la Cercu dă Box s-a dus pă apa sâmbetei, da-n locul ei mi-a datără un loc pă cai și mai mari În organigramă: Subsecretariatu dă Cultură. Demnitate, salariu, negocieri! Io suspicionam că, când plouă, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
subiect, nu se așteptase ca prințul Pangratty să fi abordat un astfel de subiect "metafizic" după cîteva pahare de coniac într-o asemenea împrejurare, și unde mai pui că nici măcar nu discuta cu o femeie, ca s-o dea gata, intrigat și încîntat, Bîlbîie îl întrebă: "dar dumneavoastră ați fost? Vreau să zic, ați fost închis vreodată?" După cîte știa, Pangratty avusese o viață aventuroasă, prin Africa, prin Germania, în vremea războiului, poate atunci în Germania... "Propriu-zis, închis în pușcărie, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care face jocuri pe PC în care e distrus mediul înconjurător, decât unii care se ocupă în spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) — Dar, apropo, întrebă Nora, pe jumătate intrigată, pe jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
destinației spre care îl târa Fran. — Cu excepția faptului că vin aici doar șase săptămâni pe an. Sean, ai ceva experiență într-ale actoriei? — Obișnuiam să mă duc la cercul de teatru pe când eram la școală, răspunse Sean, încă și mai intrigat. Și de când sunt aici am văzut destul teatru de amatori cu trupa din Woodbury Dene ca să-mi ajungă toată viața. — Bun. Uite ce vreau să faci. Îl trase după colț, pe străduța dinspre catedrală. — Ah, domnule Morton, salută Fran cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în întuneric m-am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru nici un alt semn de viață. Și deodată m-am gândit că tata, rămas singur în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. "Poate totuși a fost un accident", am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. "Accident? Hm". Și n-a mai vrut să discute despre asta. Eram din ce în ce mai intrigat. Dacă l-aș fi întrebat pe vreunul "de ce vă e teamă?", s-ar fi uitat cu siguranță la mine mirat: "Teamă? Nu înțeleg, de ca să-mi fie teamă?" Ar fi fost în zadar să insist, să-l trag de limbă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a dat politicos la o parte. M-am întors în coridor, pe covorul de culoarea muștarului, apropiindu-mă de ușa de la capătul lui. Bănuiam că Bătrânul fusese avertizat într-un fel oarecare de venirea mea inopinată și mă aștepta, probabil, intrigat ― sau nervos? ― pe fotoliul său de răchită. Mi-am aranjat părul, mi-am îndreptat haina, m-am concentrat, încercînd să-mi pun ordine și în gânduri. Francisc aștepta în spatele meu. Mi-am făcut cruce discret și, în timp ce capul îmi vuia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitîndu-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărîtîndu-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: "Ucide-l!" Câinele țâșni, ajunse din câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
alta cu plante înflorie; încă altele, pe rod. Un rod bogat și frumos, cu irizări ireale. Natura în straie de gală. Imagini asemănătoare vedem și în serele cu mure, cu smeură sau coacăz, negru sau roșu. La un moment dat, intrigat poate și de as- pectul viguros al fructelor de tot felul, l-am întrebat pe Henri: - Henri, ce fel de chimicale se folosesc în aceste sere? Omul s-a uitat lung la mine, mirat parcă, și mi-a răspuns: - Nu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
serios; din greșeală, unul dintre noi rotise o rozetă care închidea și deschidea accesul apei la conductele din casă. Muncitorii și-au cerut scuze pentru deranj, ne-au mulțumit pentru vigilență și au dat să plece. Când i-am întrebat, intrigați, cât ne costă, au dat mirați din cap, spunând că nu au făcut aproape nimic și că, oricum, este obligația lor să remedieze gratis orice defecțiune din gospodărie. Am primit chiar și cartea de vizită a firmei, pentru orice eventualitate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
există chiar și un nume pentru acele fete care, deși și-au pierdut de mult virginitatea, păstrează cu obstinație masca unor mignone nevinovate: "copile prefăcute" (burikko). O bună prietenă din Tokyo, care lucrează la una dintre ambasadele occidentale, ne povestea, intrigată, despre o astfel de burikko din personalul auxiliar al consulatului. Deși trecută de treizeci de ani (vârsta dincolo de care femeia niponă are șanse aproape nule de a contracta o căsătorie onorabilă), Yukako nu ezită să simuleze leșinuri la birou; în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
boruri late pe cap, să nu-l ardă soarele -, privea valurile spărgându-se în corole de spumă pe măsură ce se apropiau de plajă, le spunea ultimele noutăți cu un glas monoton și aproape indiferent, le simțea privirile urmărindu-l curioase, ușor intrigate, pe furiș, pe deasupra ochelarilor de soare sau de după marginile pălăriilor, nu Ioana Sandi, celelalte, Monica Elefteriade și Hildebranda Mihaela Dogan, care avea să se mărite curând cu un student columbian și să plece definitiv din țară, intrigate de prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prezența lui, trei femei tinere ce veniseră la mare și n-aveau chef să le tulbure în vreun fel prezența un mascul, dar nici n-o putea supăra pe Ioana Sandi, respingându-l cu brutalitate. Se uitau la el curioase, intrigate. N-o puteau înțelege pe Ioana Sandi care părea fericită, nu numai exaltată, ca de obicei, ci fericită, și totuși parcă lipsindu-i ceva despre care nu voia să vorbească, zicându-le în schimb că e un bărbat nemaipomenit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cel mic, Ledoulx făcu un semn valetului Julien. Acesta aruncă doar o privire, tresări, apoi reveni cu o expresie perplex fericită și, fiind cu totul incapabil să formuleze clar ceea ce văzuse, dar, în mod cert, îl încântase, ridică din umeri. Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din fericire, chiar reuși să-i prindă privirea și atunci o devoră pe îndelete, pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta cele mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uiți sub pat. Myrna sări de pe cearșaful umed, spunând: — Am încercat să te descriu prietenilor mei din grupul de terapie colectivă. Lucrând în camera aceasta, izolându-te de societate. Mintea aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la cantina comună, echipându-se În colțurile sălii de gimnastică luate În stăpânire de ei și trasând, inconștient În jurul lor o barieră formată din studenții mai puțin importanți, dar cu ambiții sociale, care să-i protejeze de elementele prietenoase ușor intrigate provenite din alte licee. Din clipa când și-a dat seama de situație, lui Amory au Început să-i displacă barierele sociale, considerându-le distincții artificiale născocite de cei puternici cu scopul de a-i susține pe cei mai slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
A privit-o fără nici un sentiment. După viile imagini mentale ce o Înfățișau și cu care se hrănea În prezent, portretul fotografic părea ciudat de ireal. S-a Întors În studio. — Ai o cutie de carton? — Nu, a răspuns Tom, intrigat. De ce-aș avea? A, cred că găsești una În camera lui Alec. În cele din urmă Amory a găsit ceea ce căuta și, Întorcându-se la masa de toaletă, a deschis un sertar plin cu scrisori, Însemnări, verigi dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]