1,088 matches
-
un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sentoarcă...), prin mărci ale subiectivității, precum interogațiile retorice sau topica afectivă. Cea dea doua caracteristică este reliefată prin structurarea poeziei ca monolog liric ce urmărește fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura de noua realitate în care instanțe nevăzute au schimbat toată / povestea. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale postmodernismului este cel al intertextualității, constând în raportarea - implicită, aluzivă sau explicită, prin citare, parafrazare, metatext etc. - la un textsursă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Culpabilizându-se de părăsirea obârșiei, A. trăiește până la capăt drama rupturii, neîmpărtășind iluziile și refugiile compensatoare: „...adevărata mea fire era/ a dezrădăcinatului: rană eram,/ refuzul vindecării”. Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își apare drept o „mască a resemnării/ estetic fățuită”. Antiromantismul ei temperamental, potențat din ce în ce mai evident de brutalitatea vremurilor pe care le traversează, se asociază în chip firesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
București,1997); istoricii sociologiei au rămas însă la stadiul de intenție. Greutatea eșecului determină în mod firesc prăbușirea sa. Pentru critici, pentru cei care și-au propus expulzarea istoriei sociologiei din aria sociologiei, toate acestea sunt semnale clare, irefutabile, ale inutilității sau chiar ale imposibilității sale organice. Sunt poziții și mai radicale. Desființând sociologia ca ansamblu de doctrine corelate, diferită deci esențial de științe precum chimia sau economia, fiind fără continuitate, cu discontinuități care nu permit un fir călăuzitor și mascând
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Referitor la Clasificarea resurselor, am avut discuții foarte interesante cu specialiști de marcă francezi în cadrul Agenției bibliografice pentru învățământul superiorABES Montpellier. Cu mare atenție și multă răbdare ne-au explicat nouă, bursierilor români, prezenți într-un proiect TEMPUS Jep 9596-95, inutilitatea unor prea bogate clasificări, demonstrându-ne că o clasificare corectă trebuie să cuprindă doar patru cifre. A detalia clasificări de către un bibliotecar, înseamnă a pierde informația. Pentru persoanele care au făcut mai multe cercetări în baze de date știu foarte
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
fie de folos atât pentru învățați, cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în latină de Filastriu și de Epifanie în greacă: poate era mai bine să fie tradusă în latină opera acestuia decât să fie compusă una nouă. În scrisoarea următoare, Augustin acceptă cererea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tîrziu sau dacă bătaia și violența sînt consecințele unei moșteniri genetice comune părinților și copiilor". Aceste premise duc ușor la concluzia că violența trebuie întîmpinată cu violență. "Decenii de experimente nereușite cu diferite tipuri de programe de reabilitare au demonstrat inutilitatea practică a metodei de reabilitare în general și, în același timp, au discreditat foarte mult criminologia ca disciplină". Se spune că diferitele analize ale datelor efectuate de sociologi specializați au dovedit că "pedeapsa reduce comiterea de crime atît prin descurajare
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
în efortul său „de a-și computeriza destinul” sau „fantasmul”. A. respinge, așadar, sistematic eternele interdicții „nu e bine” sau „nu se poate” (Prima recuperare, A doua recuperare, în Poeme retorice interzise), chiar dacă uneori, depășit de opreliști, constată tocmai amarnica „inutilitate a efortului”: „Totul este inutil, iubito/ Citim în soarele care ne sâcâie,/ în lumina răsturnată a zăpezii/ în gerul care ne înțeapă buza...” (Inutil iubito). Convins că „în poezie nu există inspirație, ci doar căutare”, la a doua întâlnire cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
nenumărate pasaje care vorbesc despre rețineri, ezitări sau abandon în educație, în raporturile inter sau chiar intrapersonale. La doar douăzeci de ani, acest bărbat își pierde interesul pentru cunoaștere, instrucție, activitate profesională de orice fel; trăiește sentimente de incapacitate, de inutilitate, de culpabilitate, alege izolarea, refugiul în singurătate, cunoaște neîncrederea, inconsecvența, anxietatea, are probleme de identitate, atitudini problematizante, preocupări tanatofile... Termenii din domeniul psihologiei moderne vorbesc despre simptomatologia unui depresiv. În aceste condiții, raptusul suicidar care încheie nuvela, chiar dacă nu se
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
treacăt, conceptul de ideologie. Pare că avem de-a face cu o "condamnare" a acestuia, prin punerea sa la zid alături de alți termeni a căror "intensitate" a fost exacerbată de raționalismul iluminist de care filosoful american încearcă să se rupă. Inutilitatea de care vorbește Rorty atunci când se referă la noțiuni proprii raționalismului iluminist și pe care le raportează la aspectele societății contemporane așa cum sunt cele de "adevăr", "obiectivitate" sau "raționalitate" pare să se regăsească și în cazul conceptului de ideologie, care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care vrem să-i integrăm în etnocentricul "noi" să nu fie convinși de instituțiile, aranjamentele sau practicile noastre sociale și politice. Or, o astfel de situație lasă, din punctul meu de vedere, ușa larg deschisă ideologiei, astfel că inclusiv eventuala "inutilitate" a conceptului pe care Rorty o poate invoca trebuie repusă în discuție. De primul argument se leagă cel de-al doilea, care poate fi numit "argumentul interesului comunitar". Plecând de la ideea expusă de Rorty, potrivit căreia "adevărul" înțeles în sens
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
această idee este subliniată și de cel de-al treilea argument pe care îl aduc în discuție și pe care îl putem numi "argumentul utopiei". În evidențierea sa plec de la constatarea că, în timp ce ideologiei îi este atribuit un statut de "inutilitate" (deși am văzut că utilitatea ideologiei e prezentă implicit și în conturarea discuției libere, și în legitimarea interesului unei comunități de a ajunge la ceea ce crede că este bine pentru ea, ca rezultat al acestei discuții), conceptul de utopie este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
înlocui, grație permanentei confruntări a noului cu vechiul, "binele actual", lucru despre care nu avem altfel de certitudini decât cele pe care ni le pot oferi, însă pe termen scurt, datele proprii ingineriei sociale graduale. Dacă Rorty reproșează ideologiei o "inutilitate" cauzată de semnificația sa negativă acceptând însă în mod implicit prezența ideologiei ca modalitate de legitimare a interesului comunitar și, în baza acestuia, a credinței despre ceea ce este "bine" pentru membrii ei la fel de bine se poate reproșa utopiei, fie aceasta
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să demonstrez că este una reprezentativă pentru această concepție, e de presupus că "rortyenii" ar putea invoca dezinteresul gânditorului american față de problema ideologiei și, prin urmare, inexistența unei concepții pragmatiste cu privire la aceste concept. Într-adevăr, en passant, Rorty amintește de "inutilitatea" noțiunii de ideologie (Richard Rorty, "Contingența unei comunități liberale", în Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998, p. 115, nota 15) și de dificultatea de a da "un sens interesant cuvântului "ideologie" să-l facă să însemne mai mult
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acolo unde putea s-o constate, indiferent unde părea aceasta și sub ce steag se situa.”1 Obiectivitatea, altfel spus, conștiința morală reprezintă însușirea primordială a unui critic de gust. Fără aceasta, exercițiul analitic devine un nonsens, cantonând iremediabil în inutilitate mai mult decât păgubitoare. „Transparența” maioresciană, în sensul de capacitate funciară a criticului de a primi și accepta toate modalitățile exprimării estetice și de a le recepta adecvat, poate fi detectată pretutindeni în opera finită a lui Vladimir Streinu. Atenția
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cărui binecuvântare a franchismului citește un tipic gest de trădare și colaboraționism. Roman de dragoste, roman politic, dar și roman al procesului de creație și al creatorului pândit imperceptibil de moarte. Moarte anticipată de singurătatea înstrăinatului Ricardo Reis sinonimă cu inutilitatea și eșecul. Metabolizate prin lungul său monolog, surogat și totodată anticipare a intențiilor de comunicare, bineînțeles nerealizate. Saramago plonjează odată cu Ricardo Reis într-un magic vis narativ, în care domină constanta muzicalitate a stilului și sugestiva abilitate a autorului de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se confrunta cu adevărul ei și al celorlalți. După 18 ani de detenție, libertatea ce i s-a acordat, în urma cererii de grațiere, n-o mai interesează. Drept care, în preziua eliberării, Hanna se sinucide în celulă. Ispășire, deplină conștientizare a inutilității ei pentru lumea de-afară și mai ales în viața lui Michael; cel ce nu pregetase să facă totul pentru reîntoarcerea ei, deși necruțător în lucida lui dezamăgire: "ședeam lângă Hanna și miroseam o femeie bătrână". Ceea ce ni se pare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rezultat evident În timp), conduita afectivă exagerată etc. Și această atitudine are efecte negative asupra dezvoltării și evoluției școlare și sociale a copilului: excluderea din activitățile stimulative și reducerea oportunităților de interacțiune cu ceilalți elevi din clasă, apariția sentimentului de inutilitate și incapacitate În rezolvarea sarcinilor școlare, faptul că se conturează convingerea că acești copii au un statut deosebit față de ceilalți, automulțumirea, dependența față de adult În activitățile de pregătire a temelor sau În rezolvarea sarcinilor individuale etc.; - atitudinea obiectivă și echilibrată
[Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
modalități de abordare a universului ficțional sau de a le aduce în prim plan pe cele considerate, până în acel moment, marginale. Sunt ceea ce francezii numesc géneration désenchantée, o generație care și-a pierdut idealurile sau le trăiește având concomitent conștiința inutilității lor, a faptului că aceste idealuri sunt doar cuvinte cărora li se pierde semnificatul. Viziunea aceasta se reflectă în spațiul literar fie prin prezentarea lumii sub semnul absurdității care o domină, fie prin refacerea întregului spațiu cultural la nivel parodic
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
termenul ar putea să o sugereze. Adoptată, la noi, inițial de Tudor Vianu 6, care o privește, mai degrabă, ca pe un context general, generația devine apoi model de structurare în cronologia literară. De aici și discuțiile despre utilitatea sau inutilitatea noului termen. Astfel Al. Piru își construiește istoria literară pe ideea aceasta a generațiilor care se succed 7. Evidențiază, de asemenea, necesitatea existenței unui ideal comun, membrii generației având aceeași "vârstă spirituală", chiar dacă unii adoptă precoce "spiritul nou", iar alții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bazată pe o serie de criterii pe care membrii grupării și le asumă. Preferăm să păstrăm termenul generație, luându-ne libertatea de a-l folosi în sens larg, pentru că dincolo de controversele pe care le-a generat, dincolo de afirmarea utilității sau inutilității sale în analiza fenomenului literar, are, așa cum precizam, câteva nuanțe semantice care-l avantajează: subliniază faptul că scriitorii aparțin unei alte etape de creație, că reprezintă o înnoire a literaturii, că autorii reflectă un spirit al timpului care duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
celui de-al Doilea Război Mondial - justifică aceste imagini, ele însă rămân și în lirica ulterioară ca semn al unui spațiu coșmaresc în care poetul este prins). Gradația, acumularea de detalii, sunt prezente și aici pentru a întâri ideea de inutilitate, de umilință: "Noi dragostea, noi pietrele, noi focul (...)// Noi pietrele durerii unanime (...)// ...noi lacrimile, vezi, și nebunia/ pe lângă-aceste lucruri în genunchi" (Lucruri în genunchi). Structurile nominale, eliptice accentuează senzația de claustrare, de închidere în limitele unui orizont al tragicului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
descris e al paiațelor care au supraviețuit, personaje fantomatice care nu-și găsesc locul. Lumea se transformă într-un teatru, oamenii nu sunt decât măști fade, societatea este una a decăderii, iar ironia amară ia naștere tocmai din conștientizarea acestei inutilități ("Ridicoli Don Chișoți prin vechi saloane/ privim năuntru grave draperii:/ umbrele gem goale pe sub masă/ latră câinii ultimei isterii", Trotuarul din memorie). Atât tabloul descris, cât și vocabularul utilizat pentru conturarea lui transmit aceeași senzație de lume în putrefacție, existența
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
urbană, nimic sacru, solemn nu mai există, "Prin gălbenușul ce venea pe canal/ căutam embrionul Soarelui, al galaxiei, cu vârful de la floretă". E aceeași imposibilitate de revigorare a lumii, același joc al cavalerismului asumat și desuet. E aici ceva din inutilitatea vechilor cavaleri, un donquijotism poetic conștientizat și poate tocmai de aceea preluat cu tot ce înseamnă el, ridicol și tragic. Totodată e unul dintre textele în care intenția picturală este mult mai evidentă, dar e un desen al unui peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]