1,290 matches
-
și țiganii față de avutul altuia. Orice om logic și inteligent, n-o să pornească niciodată la combaterea unei maladii axându-se pe combaterea efectului, ci va porni cu încrâncenare în principal la combaterea cauzei. Așa și în Norvegia, efectul a fost invadarea țării de parazitari, iar cauza a fost considerată că o reprezintă Partidul Laburist, care se pare că este acolo locomotiva multiculturalismului și deschiderii granițelor pentru alte popoare. Deci nu este de mirare că un norvegian, un urmaș al mândrilor vikingi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a insistat, totuși, ca Germania să-și rezerve un interes economic în această zonă, dar ambele părți au înțeles clar că România se află în sfera de influență sovietică, așa cum era vestul Poloniei în sfera de influență a Germaniei 131. Invadarea fulgerătoare a Franței de către Hitler și declarația de război întîrziată a Italiei către Paris i-au favorizat pe sovietici să pună stăpînire pe teritoriile românești promise. Pe 26 iunie 1940, sovieticii au cerut Bucureștiului restituirea Basarabiei și cedarea Bucovinei de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aceea, capitala Cehoslovaciei, Praga, a fost invadată de trupe din Uniunea Sovietică, Germania Democrată, Polonia, Ungaria și Bulgaria. Cu doar cîteva ore mai tîrziu, Ceaușescu vorbea în fața mulțimii de oameni adunați în fața sediului partidului din Piața Palatului Republicii 1271. Calificînd invadarea Cehoslovaciei ca pe "o mare greșeală", Ceaușescu a anunțat că se vor constitui imediat "detașamente patriotice înarmate de muncitori, țărani și intelectuali", pentru a apăra teritoriul românesc. "Poporul român nu va permite nimănui să violeze teritoriul patriei noastre."1272 Acesta
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o "slăbiciune" pentru România, în urma primirii furtunoase de care avusese parte în 1967, cînd vizitase Bucureștiul 1297. În februarie, Ceaușescu l-a instruit pe ambasadorul Bogdan să-l invite pe Nixon la București. Invitația nu era scrisă. De fapt, de la invadarea Cehoslovaciei, Bogdan implementase în relațiile cu Washingtonul un sistem de comunicare de tip "gîndește cu voce tare". Ambasadorul l-a invitat insistent pe Nixon să viziteze România înainte de a pleca la Moscova. În următoarele luni și-a reînnoit invitația 1298
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de întărire a încrederii, stabilite în Partea I, trebuiau anunțate manevrele militare cu un efectiv de peste 25.000 de oameni, care se desfășurau la mai puțin de 250 km de granița națională. Aceasta limita "manevra prin intervenție", folosită în cazul invadării Cehoslovaciei de către sovietici. Bucureștiul a preferat, de asemenea, să privească Legea finală ca pe un document militar, nu ca pe trei părți separate. Astfel, interdicțiile Părții I cu privire la amestecul în treburile interne ale altei țări excludeau sprijinirea disidenților sau reformelor
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mijloacele, inclusiv forța militară, pentru a asigura independența și integritatea zonei Golfului Persic 2039. Invazia sovietică și-a făcut simțită prezența și în România. Ceaușescu se temea că dacă Moscova nu se sfiește să se expună oprobriului întregii lumi prin invadarea Afganistanului, i-ar fi foarte ușor să zdrobească un stat comunist din Balcani. Deși era categoric împotriva invaziei, Ceaușescu nu voia să atragă prea mult atenția asupra părerilor lui. În consecință, România își exprima dezaprobarea în mod tacit. Bucureștiul a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ca argument faptul că independența politicii externe a României o îndreptățea să-și păstreze "Clauza națiunii celei mai favorizate". România făcuse cîțiva pași în întîmpinarea intereselor politicii externe americane. Bucureștiul avea o participare limitată în cadrul Pactului de la Varșovia, se opusese invadării Cehoslovaciei și Afganistanului de către Moscova și preferase să absenteze din Națiunile Unite decît să se alăture altor țări din blocul comunist în ceea ce privește adoptarea unor rezoluții antiamericane. Luînd ca exemplu cea de-a 39-a Adunare Generală, Schifter a făcut o
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
congresmeni considerau că România adoptă anumite atitudini în politica externă numai din rațiuni tactice. Unele din aceste postùri se concretizau în fapte: faptul că țările Pactului de la Varșovia nu practicau manevre pe teritoriul românesc, faptul că România nu participase la invadarea Cehoslovaciei și faptul că două nave maritime ale Statelor Unite aveau să intre, în curînd, în Marea Neagră, pentru a vizita portul românesc Constanța. România tocmai soluționase un caz de reîntregire a unei familii, la cererea lui Phil Crane. Cu toate că unii aveau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
beneficiat de Clauză, Administrația americană justifica reînnoirea anuală a acesteia prin independența politicii externe a României. În prima jumătate a deceniului '80, în ciuda încălcării drepturilor omului din România, cei ce pledau pentru prelungirea Clauzei au evidențiat faptul că Bucureștiul dezaprobase invadarea Cehoslovaciei de către sovietici, criticase politica adoptată de Moscova în Afganistan, opunea rezistență în cadrul Pactului de la Varșovia și participase la Jocurile Olimpice de Vară de la Los Angeles, sfidînd boicotul Moscovei. Chiar și la sfîrșit, pierderea Clauzei de către România a fost influențată de
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prețioasă mână de ajutor i-a dat țarului Ungaria, care a respins cu fermitate, prin prim-ministrul Kálmán Tisza, recunoașterea independenței României. Deja ministrul de externe maghiar încheiase un acord secret cu rușii prin care recunoșteau alipirea Basarabiei, "precum și viitoarea invadare a României de către forțele țariste"129. Mai mult de atât, o forță de gherilă ungară, de 1200 de ostași (conduși de Szekler Gábor Urgan și de colonelul Gábor Medhyanszki), fusese pregătită în secret, în Ardeal, pentru "a întrerupe aprovizionarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
urma urmelor, acesta este termenul cel mai potrivit și corect, deoarece așa se și comportau aceste trupe și comandanții lor în capitală și peste tot în țară, pentru aceasta, în esență, începuse țarul războiul cu turcii, ca pretext doar pentru invadarea României. La venirea lui în București avea deja acest gând și, în buzunar, decretul de alipire a țării noastre la imperiul rusesc. De aceea greva domnitorului Carol I la Calafat. Acest colaboraționism și cameleonism perfid, care l-au îmbogățit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ungaria să treacă la acțiune împotriva Transilvaniei"232. Abia intrase în Basarabia și Bucovina, și, pe 25 iunie 1940, Molotov atenționa pe ambasadorul Italiei că Moscova sprijină invazia bulgaro-ungară în Ardeal și Dobrogea. Oficialități maghiare și bulgare felicitau extaziate isprava invadării Basarabiei și Bucovinei. Iugoslavia era tatonată să păstreze distanță față de evenimente. Între timp, teroarea dezlănțuită în Basarabia și Bucovina demarase devastator. În jur de 300 000-400 000 de basarabeni au luat calea refugiului peste Prut. Proprietățile au fost expropriate și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
model britanic și sovietic, adevărate culturi ale informațiilor. În ce le privește, Statele Unite ale Americii combină abordarea ofensivă cu cea defensivă. Un exemplu de demers ofensiv a fost introducerea în Europa, prin planul Marshall, a unui adevărat "cal troian" și invadarea ulterioară a continentului european cu produse americane. Logica sau demersul defensiv constă, mai ales, în protecția sistematică a intereselor lor comerciale în cadrul negocierilor internaționale. Ele au acceptat înființarea, în 1995, a Organizației Mondiale a Comerțului, însărcinată cu reglarea diferendelor comerciale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
israelieni este, de fapt, o lecție pesimistă: dată fiind amploarea tragediei trăite de evrei, aceștia nu mai pot conta decât pe arme. Israelul, devenit puternic, având, în ochii lumii, una dintre cele mai sofisticate armate din Orientul Mijlociu (cel puțin până la invadarea Libanului, în vara lui 2006, și relativul eșec în fața Hezbollah-ului), vorbea și acționa ca o victimă, ca și cum ar fi fost mereu în defensivă. Abia Yitzhak Rabin, alt prim-ministru, născut, spre deosebire de predecesorii săi, în Israel, a reușit să reorienteze această
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este numai un exemplu printre altele, subliniind decalajul dintre realitatea exterminării și a consecințelor ei și utilizările ei contemporane 15. Deturnări similare se observă și împotriva Israelului ca stat din partea detractorilor lui. Metafore naziste fuseseră deja folosite în presă după invadarea Libanului în 1982. Iar acest tip de manipulare continuă să impregneze o anumită retorică antiisraeliană, mai ales în ultimii ani în Iran, o țară care s-a remarcat în chip sinistru în 2006, când a organizat un concurs de caricaturi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numeroși evrei au invocat genocidul pentru a-și explica susținerea necondiționată față de statul evreilor. Când, în 1973, guvernul francez îi susține pe arabi, când publicul francez nu se raliază cauzei israeliene și, în 1982, presa critică această țară cu ocazia invadării Libanului și a masacrelor de la Sabra și Shatila, comparând-o cu Germania nazistă, evreii invocă suferințele lor din trecut pentru a demonstra că Israelul nu poate fi decât ireproșabil. Apărarea lui în orice împrejurare și apologia misiunii și virtuților lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pierzându-și statutul de victimă conferit de Holocaust, nu mai este protejat. Noua victimă este deodată palestinianul, identificat, în mediile creștine implicate în cauza palestiniană, cu un Iisus în suferință. În cursa pentru victimitate, rolurile sunt interschimbabile în funcție de desfășurarea evenimentelor. Invadarea Libanului în iulie 2006 a atribuit, pentru un moment, rolul de victimă arabilor și palestinienilor, făcând din israelieni călăi ai unei populații civile, în timp ce Hezbollah-ul se erija în rezistent și salvator al poporului libanez. Inconstanța opiniei publice și perceperea maniheistă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
deficitară este agravată în cazul vârstnicului de modificările degenerative vasculare [1]. Pacientul cu emfizem pulmonar mai prezintă temperatură corporală scăzută, puls filiform și edeme la membrele inferioare din cauza insuficienței cardiace provocate de scăderea întoarcerii venoase. Edemul pulmonar este provocat prin invadarea alveolelor pulmonare și a spațiilor interalveolare de către plasma sangvină, în cazul creșterii permeabilității pereților capilarelor alveolare (prin factori infecțioși sau toxici), în cazul creșterii presiunii în circulația pulmonară datorită unei insuficiențe cardiace stângi, sau secundar unei nefrite cronice, insuficiențe
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
sisteme multiple de telecomunicații, comerț și finanțe. III. VAMPIRII PĂMÎNTULUI În ultima vreme, pierderile din Irak au mai diminuat. Candidatul republican John McCain anunța chiar o apropiată victorie (!?). După Bush, cel care a mințit o lume întreagă referitor la motivele invadării Irakului și ar mai fi stat în Mesopotamia încă 100 de ani, lucrurile merg mai bine, armata americană începînd un calendar de retragere. Cineva a numărat aproape 1000 de minciuni despre Irak, rostite public de către fostul președinte american și șase
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
încorporat, garant al continuității narcisiaco-obiectuale și al sentimentului omnipotenței infantile. Ancorarea este cu atât mai necesară cu cât referirea la această continuitate îi scoate în evidență punctele slabe: fie fragilitate a construcției narcisiace precoce ce amenință adolescentul cu prăbușirea, fie invadare printr-o legătură prea exclusivă cu obiectul iubirii oedipiene ce amenință adolescentul cu o pierdere socotită iremediabilă. Astfel se elaborează o relație de dependență excesivă. CELE TREI ASPECTE ALE DEPRESIEI ÎN ADOLESCENȚĂ: ABORDARE TEORETICĂ Este iluzoriu și puțin artificial să
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
suicidar survine adesea într-un context anxios și pare, uneori, să corespundă unei veritabile efracții traumatice care este însoțită de un șoc nervos sau de o destructurare temporară a conștiinței (Ladame și colab., 1995; vezi: sindrom pre-suicidar, capitolul 8). Această invadare anxioasă exprimă vulnerabilitatea psihică a unui subiect care, pentru a păstra precaritatea sentimentului său de identitate, are nevoie mereu să se sprijine pe obiecte exterioare securizante. Din această situație rezultă o incapacitate de a suporta pierderile sau separările și o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ca utilitate și toleranță a setului de valori specifice condiției moderne. Dacă schimbarea are sens de progres, aproape că nu interesează din perspectiva pragmatică, deși inovarea contextelor nu poate fi smulsă dintre fixațiile conceptului de progres. Problema distingerii diferențelor prin invadarea de către nou a conținuturilor unui context rămâne o operație logică nebuloasă sau insuficient de precisă. Aceasta ar echivala cu întoarcerea la metafizică pentru a eșua în tradiție, deoarece viziunea teleologică ar fi cadrul legitimator al schimbării. Or, schimbarea setului de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Genet, Maximă supraveghere. Supraveghetorul se constituie astfel într-un spectator care urmărește și interpretează informațiile „din spatele ușilor”, poziție inferioară, desigur, dar bun punct de observație, pentru care interiorul, cu personajele sale, sfârșește întotdeauna prin a căpăta aspectul unei scene. Această invadare a spațiului privat de către puteri exterioare necesită, din punct de vedere teatral, o atenție specială acordată culiselor, echivalent scenic al pragului. În cinematograf, culisele nu există (remarca, de mare acuitate, îi aparține lui André Bazin), în vreme ce în teatru, da. Astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lui Luria este extrem de complexă 85. Se cunosc, În general, unele din elementele ei, cum ar fi retragerea lui Dumnezeu (tsimtsum, „contragere”) În sine, pentru a face loc creației (tehiru), sau „spargerea vaselor” (shevirat ha-kelim) -, adică Întreruperea continuității dumnezeiești și invadarea „canalelor” spirituale de către materie, care duce la apariția Răului: qelipot, așchii sau „coji” ale canalelor spirituale căzute În vidul spațial. Din acest tablou inițial se dezvoltă o Întreagă doctrină pe care gnosticii nu și-au imaginat-o vreodată. Lumea, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și sensul ultim al istoriei, Voegelin accentuează negativitatea radicală a acelui „gnosticism” care devine În epoca modernă tot mai important și tot mai neliniștitor 31. „Revoluția gnostică” are loc În etape. Una dintre ele a fost Reforma, văzută drept o invadare Încununată de succes a instituțiilor occidentale de către mișcările gnostice 32. Cel mai bun exemplu de invadare Îl constituie puritanii englezi, care Închideau gura oricărui opozant citîndu-i cuvintele lui Ioan: „Noi sîntem de la Dumnezeu, și oricine Îl cunoaște pe Dumnezeu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]