941 matches
-
că istorismul (Historismus) a apărut către sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca o reacție la "raționalismul, pretins anistoric, al filozofiei iluministe". Acesta din urmă susținea că "tot ce-i omenesc este condiționat și determinat de niște principii raționale, în esență invariabile, iar aceasta mai ales într-un sens normativ"3. Dacă privim lucrurile într-un plan larg cultural, așa cum am făcut în capitolul introductiv, putem interpreta această dispută ca o replică vehementă pe care preromantismul, iar ulterior romantismul au dat-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îmbrăcând mai ales forma conștiinței naționale. Tot conștiinței istorice care aduce cu sine aerul romantic ce începe să se facă simțit încă în toiul iluminismului i se datorează cultivarea diversității, așezarea în prim-plan a valorilor individuale, în detrimentul unui model invariabil, atemporal și aspațial, de tipul celui promovat de raționalismul clasic (vezi I, 2A și 2B). În acest sens trebuie înțeleasă "valoarea tradiției", despre care vorbește Schnädelbach atunci când se referă la caracterul "esențialmente conservator" al istorismului 6. Să mai adăugăm că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
apare "ceea ce e supus schimbării", "ceea ce este cufundat în noaptea trecutului și nu mai există". Or, "ideea adevărată și necesară [...] nu e capabilă de nici o schimbare"127. Așadar, pentru a răspunde la întrebarea hegeliană, se cuvine să găsim ceea ce este invariabil și etern în spatele unei diversități variabile și efemere. Dar "înainte de a trece la amănunte" ne avertiza Hegel -, trebuie să avem "o imagine de ansamblu", pentru că "altfel nu vom vedea întregul din pricina lor, pădurea din pricina copacilor și filozofia din pricina filozofilor". Cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
bun început că Dilthey răspunde afirmativ la aceste întrebări, atribuindu-i filozofiei cel puțin în intenții atât o funcție formativă, de întemeiere, totalizare și sistematizare, cât și una normativă. De asemenea, el derivă aceste meniri ale filozofiei din trăsăturile esențiale, invariabile (Wesenszüge), pe care constată că le are orice tip de Weltanschauung. Se poate vedea că motivația necesității acestui demers, așa cum apare ea în Das Wesen der Philosophie, amintește de cea hegeliană. Aici mai adăugăm un argument în favoarea necesității unei metafilozofii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
justifică prin ele însele, desfășurându-se în limitele fluctuante ale parametrilor pe care și-i stabilesc singure în funcție de o temporalitate căreia nu i se pot sustrage -, în schimb, într-o teorie a sistemelor, așa cum este metafilozofia, se impune fixarea unor invariabile care să determine conceptul, să-i zicem generic, de "filozofie". Abia acesta ne va permite să adoptăm "un punct de vedere situat deasupra taberelor". Analizând structura științelor teoretice, Mircea Flonta apreciază că orice disciplină științifică (înțeleasă ca "un continuu compus
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
valabile" (s.n.)169. Ceea ce Comte căutase să separe în stadii distincte ale cunoașterii, reținând metafizica pe de o parte și pozitivismul pe de cealaltă parte, apare la Dilthey ca alcătuind doar laolaltă "esența filozofiei". Corelarată cu cele două coordonate formale invariabile, "coapartenența de conținut", să-i zicem consubstanțialitatea sistemelor relevă specificul filozofiei în raport cu "domeniile culturale cu care se înrudește îndeaproape". Tocmai prin aceea că "încearcă să rezolve enigma vieții și a lumii", filozofia se apropie de artă și religie, dar se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răsturnarea hermeneutică" produsă de Droysen în conceperea istoriei și, implicit, în științele spiritului: 1) distincția dintre faptele istorice și cunoștințele noastre despre ele, fiindcă istoria nu se constituie ca știință prin simpla armonizare a faptelor cu niște legi generale și invariabile, ca la pozitiviști, ci numai "în cadrul transcendental al cunoștinței despre ea"; 2) identificarea "subiectului transcendental al istoriei" cu un "subiect al eticii", fiindcă "spontaneitatea comprehensiunii istorice presupune pentru sfera acțiunii umane libertatea de voință sau eliberarea de cauzalitatea naturii" (însă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
I, nota 96), termenul de Zusammenhang ridică în primul rând probleme de traducere. El trebuie înțeles și interpretat contextual, întrucât în opera lui Dilthey conotațiile lui variază uneori de la un paragraf la altul sau chiar în cadrul aceleiași fraze. Traducerea lui invariabilă, printr-o unică semnificație, în mod rigid, poate avea ca rezultat fie o alterare a sensului la nivelul întregului enunț, fie, în cel mai bun caz, o formulare obscură și greoaie în limba în care este transpus textul german. Nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
81. Formele conceptuale fac acest lucru abia în a doua instanță, prelucrând și ordonând datele oferite de experiență. Iar dacă vorbim despre un seelischer Strukturzusammenhang drept condiție de posibilitate cu funcție constitutivă în procesul cunoașterii, nu vizăm nicicum un apriorism invariabil, ci unul relativ, permanent adaptabil la Tatsachen (stările de fapt), deoarece "examinăm imanența ordinii în materia experienței noastre sensibile", după cum am văzut că spune Dilthey. Pe marginea acelorași idei M. Riedel glosează în felul următor: "Conceperea obiectuală formează un sistem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
abstractizării" ulterioare. Operată din capul locului, o asemenea delimitare, ce poate surveni numai a posteriori, n-ar face decât să contrazică ideea de Lebenserfahrung pe care mizează autorul. Pe deasupra, ar exista riscul ca o cunoaștere supusă unei astfel de grile invariabile să deformeze într-un fel sau altul realitatea, ceea ce ar fi din nou în dezacord cu intențiile și metodele filozofului german. Corelațiile sufletești explică Dilthey formează un întreg, fiindcă "fiecare trăire singulară este raportată la o totalitate" constituită istoric, în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre absolut, despre acea corelație universală a cărei descoperire ne-ar oferi un răspuns deplin și definitiv la întrebarea privitoare la enigma lumii putem avea doar reprezentări"147 (vezi și II, 2Be). Am arătat că pe lângă cele două caracteristici fundamentale, invariabile, care țin doar de forma filozofiei (universalitatea și cunoașterea universal valabilă), Dilthey găsește și o "coapartenență de conținut" (inhaltliche Zusammengehörigkeit) a sistemelor filozofice. Această consubstanțialitate a lor este reprezentată de lupta cu misterul, de raportarea la problema universală, în tentativa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
funcții de întemeiere, de totalizare, de sistematizare și unificare în domeniul cunoașterii -, ea devine o adevărată "constituție a științei", cum o numește Dilthey (vezi III, 4). Funcțiile enumerate mai sus, cărora i se adaugă funcția normativă, derivă din trăsăturile esențiale, invariabile (Wesenszüge) ale filozofiei trăsături ce pot fi regăsite sub o formă sau alta în fiecare tip de Weltanschauungen (vezi II, 2Be). Așadar, atunci când filozofia este văzută ca teorie a cunoașterii, perspectiva lui Dilthey nu diferă substanțial de cea husserliană (Al.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ale cauzei, evidențiate și în unele din hotărârile instanțelor judecătorești, sunt: scopul imediat al consimțământului îl reprezintă prestația corelativa, la contractele sinalagmatice; intenția de liberalitate la actele cu titlu gratuit; remiterea bunului la contractele reale, care este un element abstract invariabil; și respectiv scopul mediat (consta în reprezentarea mobilului concret care determina consimțământul parții). Tocmai mobilul mediat, concret, determinat, este o componenta a voinței juridice, jurisprudența incluzându-l în structura noțiunii de cauza. Condițiile de validitate ale cauzei sunt următoarele: a
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
a prejudiciului cauzat prin întârzierea în executarea obligațiilor bănești având drept trăsătură principală caracterul forfetar și automat al daunelor-interese. Originalitatea regimului instituit de art. 1088 C.civ. era relevată sub mai multe aspecte. Astfel, daunele-interese ce se cuvineau creditorului erau invariabile, uniforme indiferent de valoarea prejudiciului real suferit de creditor, cuantificate de legiuitor, în absența stipulației părților, întotdeauna la nivelul ratei dobânzii legale. Desuet, învechit și criticabil în ceea ce privește acoperirea limitată a prejudiciului cauzat prin întârziere, principiul reparației forfetare trebuia apreciat însă
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
ceea ce este greșit într-un fel, din punctul de vedere al rolurilor sexuale. Dar inima continuă să bată... Într-un film american foarte cunoscut se vorbește despre SIDA, droguri și, de multe ori, despre aluzia sexuală din partea profesorului. În mod invariabil, avocații îi întreabă pe tineri: „Te-a atins?“ „Da!“ „Și tu i ai spus nu? Spune, ai zis nu?“ „Da, am zis nu.“ „Atunci mergem cu procesul înainte și vom câștiga!“ Ei, dar lucrurile nu sunt atât de simple ca
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
că pe scena să fie reprezentat doar un colț al unei camere, în decursul acțiunii vom vedea în același cadru, întregul colț și tot ce se petrece acolo. În ceea ce privește distanță de receptare, de la spectator la scenă, aceasta este determinată și invariabila 9. Lucrurile se schimbă în cazul filmului, unde, în cadrul aceleiași scene, distanța dintre spectator și scenă variază, schimbându-se, în același timp, dimensiunea scenei din cadru. Astfel, imaginea de ansamblu a scenei întregi poate fi desfăcuta în detalii. "Regizorul filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci imanenta ființei sale: reflectarea conștiinței"57. Singurul lucru de care nu se îndoiește Cioran este durerea, o invariabila într-o lume sortită din start eșecului. Lipsa de credință îl ispitește mai mult decat entuziasmarea în fața puținelor dovezi pe care le oferă religia, pe care nu o acceptă, pentru că nu a descoperit-o prin efort propriu. Spune Nicolae Țurcan
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
p.114. 83 Idem, op.citata, p•115. 57 unele abateri constau în folosirea unor elemente din varietăți diferite ale limbii: regionale (de exemplu, persoana a II-a, sg., a mai mult ca perfectului în -sei „mâncasei"; d) populare (folosirea invariabila a pronumelui "care", eventual cu reluarea prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
p.114. 83 Idem, op.citata, p•115. 57 unele abateri constau în folosirea unor elemente din varietăți diferite ale limbii: regionale (de exemplu, persoana a II-a, sg., a mai mult ca perfectului în -sei „mâncasei"; d) populare (folosirea invariabila a pronumelui "care", eventual cu reluarea prin pronume personal: „fata care ne-am întâlnit cu ea"); e) familiare (demonstrativele "ăsta", "ăla"t etc.); f) elemente livrești sau oficiale în comunicarea familiara (construcții ca "bucuros de a fi mers", etc.); g
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
suprapunerea textelor blecheriene, se pot decela acele imagini ,,obsedante", involuntare, care pot reliefa mitul personal al autorului. Care este rolul acestor proiecții nesfârșite în irealitatea imediată ? Majoritatea criticilor care au analizat textele blecheriene au oferit un răspuns constrâns de statut invariabil al personajului blecherian, acela de bolnav iremediabil, captiv într-un trup indezirabil, obsedat în permanență de dorința kierkegaardiană a eului de a fi alt eu, altul decât ceea ce i-a fost dat să fie. În spatele acestei dorințe de a ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale cărei consecințe implică cele mai mici detalii ale dogmatizării textelor. Prezentăm mai jos rezumatul exegezei simbolice: I. Dumnezeu reprezintă senul misterios al vieții, prima persoană a Treimii. Dar el nu este viața temporală caracterizată prin permanente molificări, ci "substanța invariabilă", sau, ca să evităm acest termen care ne duce prea mult cu gîndul la o existență materială el este "esența" vieții, dar nu esența logică sau psihică, ceea ce ar însemna că este o parte a existenței manifeste. El este esența misterioasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eternității nu este deloc prelungirea la infinit a timpului aparent, timpul care se scurge la nesfîrșit din trecut spre viitor. Singura imagine care corespunde eternității este "prezența imuabilă", care este o altă imagine inimaginabilă ce exprimă misterul și evidența lui invariabilă. După moartea trupului și a psihicului, după eclipsa universului individual, sufletul nu părăsește trupul, deoarece nu este închis în acesta; el nu continuă să trăiască în timp, întrucît nu a avut niciodată un început temporal. Dar el nici nu dispare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este vorba, așa cum s-a și făcut, despre explicitarea mitului și de traducerea acestuia în concepte psihologice cu ajutorul unor definiții exacte. Fiind de dorit pentru orice om, sănătatea psihică este capacitatea de a modifica rațional variabilul și de a accepta invariabilul. Cel care ar putea schimba sau accepta rațional în toate împrejurările situațiile restrictive nu ar ajunge niciodată într-o stare de insatisfacție ieșită din comun. Măsura justă, bunul-simț (contrar celui obișnuit, convențional) și măsura justă a valorificărilor raționale îl apără
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și consum al bogățiilor), cît și concepția abstractă, care privilegiază un comportament sau principiu al non-risipei. 1.4.4.5. Principiul general al acțiunii raționale În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității ca pe un dat invariabil al naturii umane, ca o realitate cotidiană și banală, constatată prin experiență. Aceasta trimite la o presupoziție, la un apriorism nonistoric sau trans-istoric. Economiștii clasici, utilizînd această abordare, au produs remarcabila doctrină liberală. Începînd cu F. Quesnay și A. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61. Vom face apel la câteva din cele mai reprezentative. Raymond Trousson precizează că secolul al XIX-lea și secolul XX au făcut, din ceea ce era odată un "mit de situație", un "mit de erou" [p.35
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]