2,961 matches
-
un bătrân. E același bătrân cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul atârnându-i peste piept. Pare crucificat. O mare liniște răspândește omul acela... Îl invidiez. Mă Întorc de la fereastră tulburat. Trec prin balta de lacrimi și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște proaste, conchise mama. Discuțiile lor se curmau de obicei cu o glumă și atât mama cât și fata își consumau ziua în cele mai diverse activități. Ina și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându se an de an foarte aproape de colegele lor aflate în fruntea eșalonului. Despre premianți circulau vorbe inexistente în dicționarul laudativ, spre exemplu că ar fi niște : tocilari, încuiați, bucheriști și câte altele, ori fetele se fereau de aceste etichetări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
desprind bandajul. Nu garantez că dispun de îndemânarea colegei mele..., îl avertiză ea, pentru a-i diminua apetitul de conversații sterile. - Ce să fac, voi suporta...! Contrar așteptărilor lui însă Ina lucră cu o abilitate și o delicatețe demne de invidiat de cea mai expertă asistentă, încât aproape nu simți că întregul pansament îi fusese înlocuit. Apoi, învelindu-l grijulie cu pătura, Ina adăugă: - În câteva zile veți fi externat, organismul dumneavoastră a lucrat bine... - Și doctorii au meritul lor. - Bineînțeles
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îl trase instinctiv pe Cristi de urechi până când acesta începu să se smiorcăie. Dar eu vreau la desene. — Ieși imediat afară. — Da... eu... Cristi fu purtat spre ușă și dus în altă cameră, unde fu lăsat în fața televizorului. Toți îl invidiau pe Cristi și nimeni nu putea să-l condamne că se uită la desene. Pe la nouă sosiră câțiva prieteni de-ai unchiului și întrebară cum e. Mătușa Aura vru să le spună ceva, dar o năpădiră lacrimile și se duse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a orcărui soț și soție, deși căsătoria urma să aibă loc peste numai două săptămâni. Totul - normal; totul - echilibrat, în raport cu problemele pe care un trai tihnit, modest și îmbietor la tot mai bine, făcea, din acest cuplu, o pereche de invidiat, pentru mulți din preajmă. Se iubeau, se respectau, fiecare străduindu-se să facă din viața celuilalt un izvor de permanente satisfacții, de autentice bucurii. Ambii au locuri sigure și stabile de muncă; ambii specaliști în domeniu; ambiirespectându-se reciproc, respectând și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
comunism, În zbor! (sic!) ; am auzit un cîntec original dintr-o comedie de Gogol, reluat Într-o dramă de Cehov ; șlagăre ale anilor 80, puse pe alte versuri, În musicaluri din 2005 ș.a.m.d. Și-atunci, cum să nu invidiezi avantajul pe care-l are compozitorul, față de ceilalți reprezentanți ai compar timentelor spectaculare?!... Am mai vorbit despre cele două volume de amintiri ale celui care a fost actorul Dumitru Furdui (mort la Paris, În Împrejurări neclare). Cartea lui se citește
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trebuit, ca om, să parcurg o distanță proporțională cu aceeași velocitate, cred că aș fi gâfâit de n-aș mai fi putut. Așa părea că efortul depus e floare la ureche. Debordam de energie și aveam o condiție fizică de invidiat. Tocmai când constatam eu încântat această stare de lucruri, hop că am ajuns la marginea patului. M-am uitat în jos și mi s-a părut că dinaintea mea se căsca o prăpastie. M-am retras instinctiv. Ce urma să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat: niciun apel telefonic, nicio căutare, nimic. Asta putea să mă lovească nițeluș în orgoliu, dar se vădea, în condițiile date, o stare de fapt destul de mulțumitoare. Pe de altă parte, deși invidiam gândăceii pentru lipsa lor de probleme, dinaintea mea se ridica un mare semn de întrebare. De fapt vălurea un noian de asemenea semne și n-aș spune că mă puteam orienta prea clar prin vălmășagul ăsta de incertitudini și variante
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Corneluș, cu o față absolut ingenuă. Moșul era tare, indiferent dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt oricând gata să-ți facă rău, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ale vieții în general. Eu doar încerc să explic că în viață, mereu avem de ales și diferențele între oameni se văd tocmai după aceste alegeri. {i când unul reușește să joace un joc al prosperității sau fericirii, imediat este invidiat și vorbit pe la colțuri, sau că a avut noroc și multe altele. Bârfa cea de toate zilele. Până mai ieri și eu eram în clubul bârfitorilor și invidio șilor, dar am demisionat din acest job. Da și bârfa a devenit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
De mii de ani oamenii învață neîncetat să înțeleagă ce și cum merg treburile pe acest pământ, toți învățăm în acest pelerinaj numit viață și cei care vor să învețe, învață. Sunt oamenii puternici și prosperi pe care toți îi invidiază, îi urăsc și își consumă toată energia judecând evoluția sau caracterul lor și nu mai au timp să se ocupe de propria persoană în spiritul creșterii și evoluției proprii. Nimeni nu trebuie să învețe pentru noi, noi trebuie să învățăm
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ascensiune nu putea să stârnească În rândul semenilor mișcători ai Unicului Stâlp decât o creștere de nivel a acelui combustibil secret pe baza căruia omenirea funcționează de milenii bune, care alimentează mereu vâlvătaia de la care Încep toate sfârșiturile de lume - invidia. Dacă un individ care nu deplasase niciodată o scamă reușise atât de multe În viață, vă imaginați frustrarea celor care, Încă de la primii pași, se dedicaseră eforturilor, studiului, muncii, acumulării de grade, diplome și distincții, ajungând până la urmă niște neînsemnați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apărut și cenaclurile de spumă, în care fiecare scrie pentru ca ceilalți să-l citească și să-l laude. Libertatea clubului s-a dovedit până la urmă iluzorie, nedurând prea mult până când evadații de pixeli să se cunoască între ei, să se invidieze și să se urască de moarte. Un singur lucru îi solidarizează încă: viața de sânge și carne, cu îmbâcseala ei ca o ofensă la adresa internauților aventurieri. în acest punct al istoriei contemporane au apărut blogurile. Orice ins își poate face
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
două pahare, cei patru pun la cale lovituri, ucid cu sînge rece, sunt niște gangsteri adevărați cu aere de dandy. Există un conflict intestin între cei doi vechi prieteni, Max și Noodles, nu unul în care banii contează. Max își invidiază prietenul pentru ceva ce el nu are, o reală generozitate, ceva de gentleman, o sensibilitate aparte, un farmec bărbătesc, neconstrîns în nici o împrejurare. Toate personajele mizerabiliste ale ghettoului trec printr-o metamorfoză fascinantă în frumoșii ani nebuni, își trăiesc efemerul
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
misterul convorbirilor dintre Împărat și colonel, iar „rădașca“, destinată inițial să o spioneze pe asistenta doctorului Thomas, ajunsese să-i furnizeze informații de maximă importanță despre rolul pisicilor În traficul de droguri din zona Pacificului. Cu perspicacitatea sa recunoscută și invidiată de superiori, Înțelesese rapid că bietele animale erau folosite ca vehicul pentru săculeții cu heroină Îndesați cu forța pe gît. Asta Însemna că exportul de pisici, cu care se Îndeletnicea Între alții Bill Waks, folosea doar ca paravan. Ce se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se naște genial și moare tînără speranță. Ajunsese un biet profesor de provincie, În vreme ce eu alesesem cariera de inginer - nu reușisem mare lucru, dar măcar aveam din ce trăi. Pentru el eram oricum un veritabil model de reușită socială. Mă invidia deoarece fusesem primul din promoția noastră care căpătase blenoragie - dovada mai mult decît evidentă a faptului că „o făcusem“. Fusesem apoi primul care se Însurase, primul care Își Înșelase nevasta și primul care divorțase. Cred Însă că uneori mă și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă n-ar fi avut noroc cu Bătrînul ar fi ajuns mai mult ca sigur ca toți ceilalți de teapa lui? Ziua să întindă mîna la colțul străzii, iar noaptea să tîlhărească și să dea în cap. De ce să-i invidiezi pe alții doar pentru că ție nu ți-a ieșit? De ce să-ți fie ciudă că înte unii s-au mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să se automotiveze, să pună osul pentru a reclădi țara asta lăsată în ruină de regimul de tristă amintire. Am dovedit că sîntem o națiune care își înțelege menirea, care are la bază o tradiție milenară și o cultură de invidiat care o ajută să iasă din căcat în momentele de cumpănă ale istoriei. Numai datorită acestei stări ancestrale, a fost posibil să se întîmple atîtea minuni în ultima vreme la nivelul fiecărui cetățean. De cînd a scăpat de jugul dictaturii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum viața se scurge din trupul acestui derbedeu bătrân cu care a Împărțit cinci ani de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze lângă el așteptându-și sfârșitul. Kawabata Își mișcă mâinile și Încearcă să zâmbească. Un val de bucurie și speranță Îl năpădește pe Antoniu. Dar dacă... În curând va veni luna mai și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și curiozitate, doi năpăstuiți ai soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor . Nu au identitate, sunt o istorie vie de deziluzii și infirmități sufletești, nu au speranțe și nici nu sunt capabili să invidieze sau să urască. Antoniu mijește ochii până când panglica albă lăsată pe cer de avion, s-a estompat, s-a topit. Sufletul Îi este greu. A revenit după atâția ani la scris, dar creierul și mâna Încă nu merg cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schematizat și caricatură nu există nimic. Ceea ce caut eu aici este un fel de eliberare imposibilă. N-are importanță. Am să mă joc mai departe cu el, am să-l chestionez și, până la urmă, poate o să-mi spună ceva. Te invidiez, am spus. Ai o anumită technique de a scoate la iveală mai mult decât se vede în realitate. — Și tu o ai, zise Alexander. Se numește moralitate. S-a cam ruginit, iubite frate, am râs, din lipsă de exercițiu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
probleme care își cereau dreptul la a-mi acapara sufletul. Domnișoara Hernshaw, care ne purta tuturor de grijă ca o mamă, intră aducând ceai pentru toți. Trecând pe lângă domnișoara Seelhaft atinse cu brațul, ca din întâmplare, umărul prietenei ei. Le invidiam. M-am dus acasă cu metroul. Sentimentul de a mă fi integrat din nou în viața obișnuită a Londrei mi se părea ciudat. Era deja o săptămână de când mă duceam zilnic la birou și mă întorceam în Hereford Square la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
având pe chip o expresie ștearsă ce aducea a zâmbet, ca o pisică, dar nu se amesteca în conversație. Și Alexander era destul de reținut, învăluind-o pe Georgie într-o privire blândă, tristă, dar cufundat în propriile sale emoții. Îl invidiam pentru capacitatea lui neîndoielnică de a avea sentimente. Eu eram gol pe dinăuntru. Când mi-am revenit m-am simțit ca o impostoare, spuse Georgie, și mi-am spus că toate femeile din saloanele astea sunt aici pentru că sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a integrității ei: era tare ca dovleacul când era vorba de principii morale, de o superbă încăpățânare, pentru care nu puteam decât s-o invidiez și s-o ador. Niciodată nu ridica tonul în timpul unei dispute. Îți dai seama ce impresie mi-a făcut chestia asta la vârsta de șaptesprezece ani, proaspăt ieșit de sub obrocul Societății de Dezbateri Jack & Sophie Portnoy? Cine mai auzise până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că lucrează de mama focului Într-un colț, În timp ce funcționarul de la mesagerie se aținea În preajma ușii, adunând pe o coală de hârtie coloane de cifre. — Linia este destul de bună, domnule, spuse Lukici și se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]