3,561 matches
-
se vede, nu este cazul, la noi în pomul roditor se aruncă cu pietre. Un om politic tânăr de succes, vicepreședinte al celui mai mare partid din țară, cu rezultate notabile și în administrație, nu are cum să nu stârnească invidii și, din păcate, dușmănii. Mizeriile vehiculate prin intermediul televiziunii sunt incalificabile, menite s-o discrediteze pe Olguța Vasilescu și, prin ricoșeu, întregul PSD în frunte cu Victor Ponta, a cărui foarte probabilă victorie în alegerile prezidențiale le cauzează unora angoase cu
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81753_a_83078]
-
se vede, nu este cazul, la noi în pomul roditor se aruncă cu pietre. Un om politic tânăr de succes, vicepreședinte al celui mai mare partid din țară, cu rezultate notabile și în administrație, nu are cum să nu stârnească invidii și, din păcate, dușmănii. Mizeriile vehiculate prin intermediul televiziunii sunt incalificabile, menite s-o discrediteze pe Olguța Vasilescu și, prin ricoșeu, întregul PSD în frunte cu Victor Ponta, a cărui foarte probabilă victorie în alegerile prezidențiale le cauzează unora angoase cu
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81751_a_83076]
-
Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri care absorb destine. Care încearcă să uniformizeze, să minimalizeze, să aplatizeze. Care amestecă țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori, tăricel. De două ori, nu vecinii mei, ci tipi aflați în treacăt pe la ei, au zbierat cît i-au ținut
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
Personal, mă lasă rece dacă Roncea e legionar sau democrat, dacă e omul rușilor sau al patagonezilor, dacă e înalt sau scund. Constat doar că scrisul său bolovănos conține o enormă doză de grosolănie și minciună. Motivațiile îl privesc personal: invidia, neputința, îndoctrinarea ideologică. Rezultatul, însă, e o contribuție majoră la otrăvirea societății românești. Viața noastră arată cum arată și pentru că oameni precum Roncea ajung să participe la stabilirea agendei dezbaterilor publice. Nu are importanță că majoritatea articolelor sale sunt simple
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
poveștile de demult sunt la limita bancului. Rememorându-le azi autorul retrăiește întregul context al momentului în care le-a auzit inițial, inclusiv mimica povestitorului și naivitatea copiilor de atunci. În Ce i s-a întâmplat lui Lenin este descrisă invidia uimită a copilului de ieri față de șansa unui vecin de-al lor, care făcuse o vizită în URSS. Admirabil este, încă o dată, mecanismul amintirii. Autorul își amintește cum, elev fiind, citea dintr-un manual o nuvelă de Tolstoi, în care
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
impresia că sunt mereu urmăriți. Și nu e numai o impresie. "Păzitoarea" rusă "nu trebuie să ne scape din ochi". în succesiunea portretelor deja amintite, autoarea Jurnalului oferă date semnificative despre viața literară. Ea nu poate să nu remarce intrigile, invidiile, orgoliile, lupta pentru putere, chiar și aventurile erotice ale unor confrați. Totul se bazează în primul rând pe relații, nu pe valoare. Apoi, tracasările redacționale, discuțiile de la cenzură, concesiile la care era constrâns autorul, ca să-i poată apărea cartea. Firește
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
mereu câte o nemulțumire, "fiindcă nu știu de ce aceia care ne urăsc sunt mulți, și, din păcate, în posturi de răspundere." E.T.A., evident exagerează. Oare nu erau prea tineri la 30 de ani, spre a atrage atâtea "uri" și "invidii"? Se plâng de "zidul indiferenței" (deși unele cărți, spuneam, erau reeditate), se consideră antipatizați, prigoniți, înconjurați, pur și simplu de "niște fiare". Autoarea Jurnalului devine, cum vedem, apocaliptică, înclinând bine spre pesimism și mizantropie. O cronică negativă a lui Cornel
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
liniștit, s-a băgat publicitate la momentul potrivit. Sau nepotrivit. Depinde cum o iei. Dar s-a înțeles că... Îi face din nou cu ochiul, complice. Agnès se așază într-o poziție avantajoasă, ca s-o facă să moară de invidie pe Fatima. — Care-i problema, Lionel? Moare de plăcere să l tutuiască: toată lumea va înțelege cât sunt de apropiați. — Problema e că mâine am o invitată de care depinde viața mea și nu mai am condiții s-o primesc cum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fiindcă se intitulează Spre comunism, În zbor!” E-te, scîrț! Nu spun că, directorul instituției fiind fricos & obedient, m-a obligat s-o schimb?... Am pus Vangelis. Că ăsta nu dădea titluri oportuniste la compozițiile-i proprii... Ați Înțeles motivul invidiei? Păi dacă noi pe scenă spunem Partidului, nimeni nu se gîndește la primăvară; ei compuneau ceva despre primăvară și ca să se cînte & remunereze, Îi ziceau Partidului... Montînd, la Teatrul Valah, Ivan Turbincă (scenariul meu, după Creangă), mi-am amintit de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
copiii Încercau să mă tragă pe sfoară să Îmi ia jucariile, și de mult ori mai făceam schimb cu fetele: ele Îi dadeau haine de păpuși cusute la mână și eu din cele primite. Ei, și cu timpul am atras invidia celor din jur și din cauza asta m-au exclus din grupul lor, pentru că având și haine frumoase și mama tot timpul era obsedată de curățenie, spunea să mă Îmbrac cât mai curat, dacă mă murdăream acuma mergeam și mă schimbam
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
liceu din Iași, dar datorită absențelor, absențe pe care nu le pot motiva pentru că diriga mea nu acceptă scutirile pe care le duc, sunt la un pas de exmatriculare. Încă ceva ce mă deranjează la club... Suntem multe fete și invidia este foarte mare. Îmi doresc să termin liceul, să iau bac-ul și să intru la facultate la Comunicare și Relații cu Publicul sau dacă nu, la Psihologie. Dar, sincer, uneori Îmi este frică ca nu cumva să... știi... Ideea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de venin, stare care era, cu toată puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului față de adevărata valoare se manifestă, iar sufletele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului față de adevărata valoare se manifestă, iar sufletele în care aceasta își găsește locul își refuză singure dreptul la prestigiu și la onoare! Nu poți pretinde nimic înălțător de la starea de invidie, deoarece ea este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului față de adevărata valoare se manifestă, iar sufletele în care aceasta își găsește locul își refuză singure dreptul la prestigiu și la onoare! Nu poți pretinde nimic înălțător de la starea de invidie, deoarece ea este cea mai bună expresie a prostiei; iar prostia, cu toate că stă pe cea mai de jos poziție în ochii tuturor, zidurile puterii sale sunt de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai departe, scria: Ei bine, această invidie odioasă, ce culege mereu putreziciune în locul unde se semănase sămânță vie mai înainte, mi-a tăiat și mie aripile, înfrânând cu totul elanul ce mi-l luasem și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și egoiste văd, în orice fac, un beneficiu personal. Privind din nou la carnetul cu însemnări, am văzut că mai erau doar câteva rânduri până la final, dar n-am mai citit; era fără niciun rost. Pentru mine, totul era limpede: invidia curmase o viață și condamnase, fără cruțare, pe o alta. M-am întors de unde luasem carnetul, m-am aplecat și l-am așezat întocmai în poziția în care îl găsisem mai devreme. Apoi, trăgând adânc aer în piept, m-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trufaș, irascibil, impertinent, plictisitor și - chiar dacă nu las să se vadă asta - nu sufăr așteptarea. Fac întotdeauna greșeala de a mă hotărî greu, sunt foarte nestatornic și de-a dreptul stupid de invidios, uneori. Inteligența îmi provoacă cea mai mare invidie. Știu mult mai puține decât las impresia. Parcă decad pe zi ce trece și nu-mi explic de ce oare. Poate că mi se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în căutarea absolutului care i se refuză ostentativ, personajul are propria lui rețetă: întoarcerea către sine însuși, dublată de izolarea din cotidian, la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ele voi trăi și când mor le iau cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor.”. „Rochița nouă” - abnegația mamei, puterea de înțelegere a mamei, pedagogia mamei, mângâierea mamei; dar și despre invidie, despre acest păcat, care poate provoca multă supărare sufletului. „Tradițiile din familie” - educația religioasă se face întâi în familia cea bună de creștini. Aceasta se conformează tradiției despre care dogmatistul rus Vladimir Lossky spunea că „este viața Bisericii în Duhul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o cususe maică-sa. Cealaltă se apropie de ea prefăcându-se că vrea să se uite mai bine la rochie și chiar să încerce calitatea pânzei cu degetele. Ioana o lăsă, desigur. Nu putea să știe ce pusese la cale invidia vecinei. Alături de ele curgea un pârâu, apa căruia era puțină și foarte murdară, doar gâștele cu bobocii mai încercau să aleagă ceva bun din ea. Vecina se aplecă iute și își umplu mâinile cu mâl și cu viteza săgeții reuși
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mamei, așa cum presimțise. Lacrimile mamei o dureau atât de mult! Plângeau amândouă, ea și maică-sa, fără să zică ceva. Apoi, mama se opri prima din plâns și îi zise: - Lasă, nu mai plânge, Ioanică! Le-au biruit ciuda și invidia. Sunt niște copile. Adă la mama apă și o spălăm imediat, e vară și se va usca repede, apoi o călcăm și va fi ca nouă. Ești și tu vinovată, vezi ce se întâmplă când nu asculți de părinți? Ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
multe greutăți, dar reușeau să facă în așa mod, ca să crească și copiii și să-și gătească și casa, care arăta bine și frumoasă. Când văzură frații lui și cumnatele că ei se așezau bine în viață, se aprinseră de invidie. Credeau că bătrânul dascăl câștiga mulți bani, pe care îi dădea fratelui lor, și, motivând că și ei erau feciorii lui, începuseră să ceară parte din acei bani. Încercă bătrânul tată să-i liniștească, aducându-le dovezi că, de fapt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
despre faptele și caracterul nostru, despre familia noastră. Mă doare și sufăr mult din această cauză. Am încercat să îmi apăr onoarea și numele de ei, să le dovedesc că nu au dreptate, că ei o fac din ură și invidie. - Da, într-adevăr, ceea ce fac ei nu este demn de comportamentul unor creștini, dar nici tu nu te comporți asemeni unui creștin. Oare n-a fost clevetit Mântuitorul nostru Iisus Hristos? Dar cum S-a comportat El? „Ca o oaie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
urmă. 15 decembrie 2009, Sydney Ștefi își ține ziua de naștere. Mitică Popescu, soțul ei, a murit de câțiva ani, ea a rămas în cercul lor de prieteni, unde este tratată "ca o regină", spune Silvia, nu fără urmă de invidie. "Mitică a știut să o respecte pe Ștefi, a făcut-o mai deșteaptă, mai frumoasă și mai bună decât este". Dar recunoaște tot ea că Ștefi s-a dedicat complet carierei de medic a lui Mitică, nu i-a cerut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]