799 matches
-
a apă de colonie franțuzească, dat cu briantină pe părul tuns perfect. Se zvonea că se ducea la frizer în fiecare dimineață să se aranjeze, dar ce nu se mai zvonea despre el, fie din partea femeilor înamorate, fie din partea bărbaților invidioși. Ba că era dotat ca un cal, ba că n-o avea nici cât a unui maidanez și de cele mai multe ori mădularul nici nu-i mai funcționa bine după atâta cântat, fum și băutură. Ba că schimba femeile ca pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
au mai avut chef de nimic.“ Lăsa toate răutățile să treacă și mergea înainte. În fiecare seară o altă sală arhiplină de urale și aplauze, de bucurie și muzică, de dans și petrecere, atât de reușită, că închideau gura oricărui invidios. Și-apoi iar stătea ore întregi dimineața la birou sau în pat în camera de pe Cobălcescu, printre tone de foi și caiete cu cântece. Ore întregi, prin fum de țigară, printre pahare de vin, uneori și o femeie goală, frumoasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
întreaga istorie și am publicat aceste documente abia 20 de ani mai târziu (Gheorghiu, 2009). 19 Sorin Antohi îmi atrage atenția asupra faptului că "producția exogenă a "Grupului" era nu doar rezultatul forțelor ostile, ci si al celor favorabile, sănătos invidioase, chiar neutre". (Sorin Antohi, idem, decembrie 2014) 20 Acest episod este prezentat pe scurt de Stelian Tănase pe blogul său din 25 octombrie 2013, http://www.stelian-tanase.ro/afacerea-virgil-tanase-la-paris-si-bucuresti (consultat la 1.12.2014). Aflu de aici că există o
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anterioară plecării când s-a spus că masa de prânz din prima zi de excursie e pe cont propriu), îmi cumpărasem doar niște biscuiți " Mă duc eu, d-le profesor". Mi-a dat o sumă de bani și ... sub privirile invidioase ale colegilor și admirative ale fetelor ... cu rucsacul în spate ca să am în ce aduce cașul ... am plecat țanțoș spre stâna cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
și trecătorii pe trotuare. În unele zile, cum ar fi lunea, era atâta murdărie în jurul blocului și pe străzile din preajmă, că până la „Știrile de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina cu pungile, sticlele de plastic și chiștoacele, se rezema în bastonul cu un cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
stradă. „Mă, ce de rachiu or să scoață ăștia!“, ziceau trecătorii. „Mă, ce de bani or să aibă ăștia, dacă ies cu coșuri la piață!“, profețeau neamurile. „Numai să poată ei să adune.“ Nu știu de ce, dar am resimțit cruciada invidioșilor ca pe o mare provocare. Era pentru prima oară când conștientizam faptul că viața e o permanentă provocare. Până seara, am cules în transă, neștiut de nimeni, cu graba de a nu mi se descoperi secretul, tot corcodușul, umplând mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îi lasă pe elevi să facă icoane. Fapt extrem de grav pe vremea educației atee. Speriată, directoarea instituției i-a făcut moșului inspecție. I-a văzut pe copii că pirogravează tablouașe: un cățel, un pisic, o zburătoare. - Face îngeri, a sugerat invidiosul. Cercul de pirogravură a fost desființat iar profesorului i s-a desfăcut contractul. Moș Tăutu nu înțelegea ce se întâmplase. I-a rămas în cap doar o idee fixă în legătură cu elevii care îl așteptau la atelier. În fiecare dimineață pleca
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
șefilor administrativi și politici sensibilizând-i față de problemele unității pe care o conduce. După această operație de cointeresare a celor de care depinde stabilitatea scaunului său, directorul s-a asigurat de fonduri, de mobilier și aparatură performantă, de protecție împotriva invidioșilor și a celor care râvnesc la înalta sa calitate de lider, și începe să culeagă roadele strădaniilor sale. Declarându-se adept convins al principiului că în economia de piață nimic nu este pe gratis, înțelege că angajarea personalului auxiliar, a
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se scurgea cu încetineală și nerăbdarea devenea tot mai mare pe măsură ce se apropia sorocul. Cu inima palpitându-i de bucurie, citea scrisoarea iubitei de mai multe ori pentru a-i savura conținutul, într-un loc ferit de ochii curioși și invidioși ai colegilor. Scrisorile Mărioarei le păstra ca pe niște prețioase bijuterii, învelite într-o hârtie de ziar, așezate pe fundul cufărului. Desele mutări și neatenția au făcut ca valorosul pachet, cu toate răvașele Mărioarei, să se piardă. Și cât de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ei nu se prea respectă. Intelectualitatea nu știe să facă un corp comun atunci când e vorba de probleme esențiale, de interes comunitar. Intelectualitatea românească este ruptă, ca și politica românească, într-o mie de grupulețe și de găști, fiecare este invidioasă sau supărată sau iritată de cealaltă, e un mic război de gherilă minor, în fond, care face orice tip de solidaritate imposibil. Într-o țară în care intelectualii nu sunt respectați, elitele sunt disprețuite, intelectualii și elitele se ofilesc. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
plăcute despre colaborare, am mai publicat, în ani consecutivi, încă două cărți de autor și câteva ediții cu prefețe semnate de mine. E o dovadă că nu poți fi filosof în satul tău, când la pândă stau fie frustrații, fie invidioșii resentimentari și răzbunători ai complexelor lor. 7) Ce faceți într-o zi când nu scrieți? Nu există zi în care să nu stau câteva ceasuri la masa de scris. Când nu scriu, citesc și iar citesc. Sunt persoane care scriu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Varlaam -, adversarul anchetator brutal, violent, fanatic (ce va ajunge, în viziunea utopică a autorului, vânzător de loz în plic) și anonimul supraveghetor care își alcătuiește denunțurile către autorități sub forma unor scrisori (în materie de literaturizare a imbecilității suspicioase și invidioase, acestea constituie tot ce s-a scris mai expresiv în literatura română). Vocile nopții (1980) strămută căutarea adevărului social și individual din mediul intelectual în mediul muncitoresc: tânărul Ștefan Pintea părăsește facultatea pentru a lua viața de la început, ca muncitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
coûte que coûte și vaille que vaille, astfel erau cajvanienii p-atunci./.../ Treceau și Dunărea, în înot spre USA, dacă era cazul, după ce se antrenau, cu pneuri, pe eleșteul din fundul grădinii./.../ Găsești un căjvănar și în fundul mării, glăsuiau altădată invidioșii+ puturoșii din satele vecine. (Op. cit., 11, sublinierea îmi aparține). Observația lui Master X Soluția nu era tocmai originală (o găseau în cărțile de istorie) iar stratagema antrenării în zona de proximitate ne poate aduce aminte de soluția aleasă de Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându-l la descendența
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și a adus fapte care ilustrează părerile mele. A apărut o dare de seamă în Times, și azi am văzut că "L'independence roumaine" mă tratează de "le savant professeur de Iassy"! Sunt răzbunat acum de toți gogomanii, idioții și invidioșii care mi s'au pus în cale" (după Gorovei, 1930, pp. 113-114). L'independence roumaine îi spune, într-adevăr, le savant professeur, dar de Iassy este adăugirea lui Gruber. Iată care este textul din ziarul respectiv: " M. Eduard Gruber, professeur
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
trei zile. Cum se explică acest succes fără precedent? Cum se face că mecanismele de apărare depășesc în popularitate toate celelalte concepte fundamentale ale psihanalizei? Chiar și inconștientul, concept foarte la modă în ultimii ani, ar avea de ce să fie invidios! Răspunsurile - numeroase și complementare - la aceste întrebări vor fi analizate detaliat în prima parte a acestei lucrări. Să subliniem totuși rolul important pe care îl joacă mecanismele de apărare în funcționarea normală și patologică a psihicului, precum și complexitatea și diversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În anumite cazuri, sentimentele sociale înlocuiesc „înclinațiile spre rivalitatea generată de invidia față de frați și surori” (Freud, 1908a/1974). Această rivalitate poate duce la o altă trăsătură de caracter: simțul dreptății. Constatând că el nu poate fi cel privilegiat, fostul invidios cere ca nimeni să nu se bucure de favoruri speciale (Freud, 1921/1981). Astfel, altruismul este văzut de Freud ca o formațiune reacțională, întrucât se înregistrează o transformare a egoismului în altruism și a cruzimii în compasiune (1915/1981). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Curricula akademic și isocratic" 4.1. Școlile „veacului de aur”tc "4.1. Școlile „veacului de aur”" Dar marile școli din „veacul de aur al lui Pericle”, secolul al IV-lea î.Hr.? Să fi funcționat ele fără curricula riguroase, explicite? Invidioși parcă pe giganticul prestigiu al lui Platon (427-348 î.Hr.) în filosofie, unii istorici ai pedagogiei îi refuză meritul de a fi considerat întemeietorul tradiției clasice a educației eline. Alții, precum Henri-Irénée Marrou 1, consideră că acest merit Platon l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
devenit un tânăr lup de presă. Cum e încântat de ghiolbani dezamăgitori. Ciudă pe mine. Cum pot scrie. A avut și el idealuri din astea, dar i-au trecut. Pentru ăștia de la ziarul lui n-are nici o semnificație cultura. Sunt invidioși că am forța să plătesc un preț pentru a fi liber. În fond, ce dracu’ înseamnă toată abjecția asta pe care o acceptăm cu seninătate?! Concursurile de la cămin. Să faci, cum povestea Pif, laba pe felia de pâine. Cine termină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
venit și-au zis că ce, ăsta care nu ne dă bună ziua să-și bată joc de noi?! Mie mi-a plăcut cartea, m-am crăcănat de râs, dar 99% din sat n-au înțeles! Ce, crezi că eram noi invidioși pe tine? - Păi, nici nu prea aveați pe ce! Când a plecat Studentu de la mine, am văzut-o pe tanti Lenuța care se întorcea de la sapă. Am întrebat-o dacă a citit ce am scris despre Costoiu. N-a citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
viermii de mătase!). Și, închipuie-ți, P. Neamț e la 95 de kilometri de mine. Prietenii mei din Neamț nu mai sînt ca înainte, chiar la spuneam că apariția curîndă a cărților și toate celelalte lucruri ne-au făcut suspicioși, invidioși, măgari la urma urmei! [...] Îmi vorbești de copiii tăi, nu știam că ai copii, faptul acesta nu e orice! Știi, eu nu vreau să am copii, deși-i iubesc enorm. Mă voi despărți de toate femeile care vor dori să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am fost?! Am primit o scrisoare "senzațională" de la... Florin Mugur, pe care-l cunosc vag, din vedere. Îți citez doar începutul și finalul acestei scrisori care-mi face bine mai ales pentru că e neașteptată: "Dragă A.D., Am citit cu admirație invidioasă manuscrisul volumului dumitale (...) (care, pentru mine, ca vechi amator de poezie, a fost o revelație: UN POET!)... Domnule, dacă nu mă înșel eu (și în această privință mă înșel rar era să spun: nu mă înșel niciodată) dumneata, ca poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
singura care le-ar fi putut împiedica, și care nu mai exista, căci se amestecase cu puterea suverană; Episcopii renunțaseră să mai fie Episcopi, pentru a fi mari la curte; și nu numai că se separaseră între ei, devenind emuli invidioși și plini de zavistie; dar între Conducătorul lor, Pontiful roman și Biserica universală au ales uniunea individuală cu Suveranul; și au renunțat, astfel, la existența proprie și prin acest fapt au devenit sclavi ai oamenilor îmbrăcați în veștminte fine, iar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Central. Puritanismul ăsta exagerat, exacerbat, venea de la Cabinetul 2, adică de la Elena Ceaușescu, omul care veghea la puritatea ideologică a literaturii. Părerea mea, o deducție absolut personală, este că puritanismul ei provenea din faptul că era o femeie urâtă, acră, invidioasă, uscată și probabil frigidă. Elena Ceaușescu nu suporta femeile tinere și frumoase. Nu suporta să vadă femei cu decolteu. Se știe că întrerupea, printr-un telefon, spectacole de televiziune în care dansatoarele afișau porțiuni anatomice ceva mai decoltate. Pe atunci
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la excluderea din UTM. Pe 25 aprilie am fost exmatriculat din facultate. În holul facultății, la afișier a apărut o listă cu câteva nume: sub al meu, figura cel al Corinei, implicată în chip aberant (nu fără „ajutorul” unor colege invidioase și rele) în toată această afacere doar din cauza lacrimilor de compasiune colegială care îi luciseră în ochi când Gh. Udr. fusese somat să părăsească sala „Dinamo”! Cum numele ei de familie era tot Cristea, mulți au înțeles că am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]