5,788 matches
-
în centru și ca teleghidat am mers și am depus plicul într-o casetă de bancă. Apoi liniștit m-am îndreptat spre casă. Mergeam pe stradă, pe jos, agale, într-o lume cvasinecunoscută parcă ireală, în care eram un intrus invizibil al unei alte lumi, satisfăcut că salvasem echilibrul universal fără totuși a ști cum, dar conștient de datoria împlinită. Ajuns acasă, așezându-mă la birou am aprins lampa și în razele scânteietoare ale luminii am văzut pe masă trei plicuri
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
integritatea teritorială. Din acest moment factorii politici români responsabili au devenit conștienți de pericolul fatal pe care îl reprezintă pentru România imperiul de la răsărit. Eminescu discută din ce în ce mai mult evoluțiile și tendințele Rusiei și încearcă să-i deslușească resorturile adînci și invizibile la prima vedere. Articolele poetului referitoare la chestiunea orientală și la imixtiunea Rusiei în această problemă ar merita studiate în toată complexitatea lor. Pentru a înțelege însă ce înseamnă în viziunea eminesciană o supremație moscovită în această regiune, voi discuta
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
ca aceste gheme de lăcuste să-și instaleze tabăra pe proprietatea lor, ca în acest moment, dar nu se ating de nimic, nici de copaci, nici de turme, nici de recoltele de la Miclăușeni, ținute la respect, desigur, de acel zid invizibil de credință și necunoaștere a lucrurilor rele, care se ridică în jurul celor două persoane. Dincolo de aceasta, nici o notă ocultă la Miclăușeni. Ești drept, ești bun. Oameni de bine care trăiesc aici, mor aici ca buni creștini, dar fără nici o pretenție
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Mihăieș Ce să mai scrii, despre ce să mai scrii când valorile în care crezi sunt atât de animalic atacate, când ideea cade retezată sub forța nimicitoare a mârșăviei? Chiar și cel mai sănătos organism poate fi înfrânt de germenii invizibili ai bolii. Astăzi, lumea în care trăim a dovedit că e mai bolnavă decât s-a bănuit. Nu e suficient să contruiești o lume rațională, să propui valori planetare și să institui un model planetar, pentru că în peșteri fiara din
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
lăsaseră să așteptăm. Într-o germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă. Acesta interveni numaidecât, adresându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta și revin de teamă ca textul publicat pe
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
schimbarea la față a vremii milenare, meteorologie respirînd tainic, ca într-un oftat prelung și vai! costisitor pentru pămînteni, deținătorii uscatului de toate felurile. Neîndoielnic, climei din urmă cu patru secole nu i s-a asemănat zilelor și nopților orologiului invizibil, gigant, care a pus stăpînire, de atunci încoace, pe cadența timpilor mai de început. Anul 1601, față-n față cu 2001, este anul în care Shakespeare scrie "Hamlet". Autorului-actor îi place nespus de mult să compare viața cu teatrul. Și
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
1977 lucrurile se complică (ficțional?), autorul îl întîlnește pe neurolog în acea cofetărie și are un fel de ieșire isteroidă față de acesta din urmă, care își savura liniștit propria prăjitură alături de o doamnă vîrstnică. "Păreau că pozează amîndoi unui fotograf invizibil [...] drept reclamă pentru calmul și buna înțelegere care domnesc în această cofetărie, pierdută undeva prin Europa." Ca atare, naratorul îi dă neurologului un ghiont "de i-a sărit lingurița din mînă" și îl salută "ca militarii, duminica, în centrul Clujului
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din "tandra brutalitate a crimei comise cu o armă albă, a perfectei capcane". Prozator al faptului neînsemnat pînă la a deveni invizibil, decupînd în momentul trecător plăcerea nostalgică, dar și structura de adîncime a raporturilor sociale și a hazardului ce intervine în cotidian și îl modifică, Philippe Delerm reabilitează "clipa cea repede" și o expune, dezvăluind-o ca "minunată" și crudă totodată
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
antipsalm, în sensul demiurgiei concurate de artă și nu fără o abundență de imagini ale unei solemnități dezumflate prin drăcovenii plastice: "poziția mea de om amărît: dumnezeu nu poate fi cunoscut decît de dumnezeu. căpătasem toți fețe bisericești și oase invizibile făcute din ferești. eram băgat cu capul într-o stea. cu ce cuvînt să-l numesc eu pe dumnezeu cînd toate cuvintele mele sînt pline de scuipat. de unde să iau cuvîntul curat/ iar dumnezeu mi-a zis: din toate să
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
unde erau mii de cuiburi și unde îngerii, sub formă de lumînări, urzeau lumină lăuntrică/ un tren de călimări/ l-am poftit pe actorul care-l juca pe rege să stăm amîndoi în grămada de bălegar filosofic/ sînt multe lucruri invizibile, mulți oameni, iar eu încă nu am învățat limba invizibilă/ mă așteaptă Uriel, îngerul căinței/ în această lume bună, cu sfinți, extaze, morți, sacrificii, timp, cu respirații sau rugăciuni,/ cu poeți, cu femei gravide. lume bună, minunată, de la Dumnezeu? (un
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
de lumînări, urzeau lumină lăuntrică/ un tren de călimări/ l-am poftit pe actorul care-l juca pe rege să stăm amîndoi în grămada de bălegar filosofic/ sînt multe lucruri invizibile, mulți oameni, iar eu încă nu am învățat limba invizibilă/ mă așteaptă Uriel, îngerul căinței/ în această lume bună, cu sfinți, extaze, morți, sacrificii, timp, cu respirații sau rugăciuni,/ cu poeți, cu femei gravide. lume bună, minunată, de la Dumnezeu? (un epilog). Parodiat fiind, absurdul e aici, am zice, un absurd
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
de croyance" C.P.: Mariajul acesta - tratarea documentară a unei ficțiuni - e greu să-l faci să fie fericit și cu asta m-am luptat cînd am făcut filmul: povestea e a lui Ovidiu, iar Naratorul e în spatele lui - un personaj invizibil care alege, ca autor ce este, și povestește cam tot ce vede și face Ovidiu & Co. Astfel mă apropii de răspunsul la întrebarea legată de crima din culise. Acest al patrulea personaj din dubiță e, dacă vreți, ca un înger
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
în genul lui David Lodge) feresc această proză de exagerările isteroide ale feminismului hard. Iată un scurt portret al lui Benoîte, din povestirea amintită: "O neverosimilă tînără femeie surprinsă din profil pe motocicleta ei, ce pare că atacă un inamic invizibil. Lungi plete, probabil blonde, îi țin loc de cască. Tînăra despică vîntul ronalpin agitînd un gigantic ac de pălărie. Din poncioul ei de piele aranjat cu artă - un croi amintind puțintel ținutele de scenă ale lui Johnny Halliday - se detașează
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
romanul în roman, autoreferențialitatea, procedeele ce țin de fantastic, umorul negru ș.a.m.d), mai rar a fost încercată o interpretare din perspectivă feministă, perfect justificabilă dacă ne gîndim doar la prestația excepționalei vrăjitoare Margareta, devenită la un moment dat invizibilă, într-o bună seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la tinerețe, iar acum pare să fi fost doar pudrat ca pentru bal mascat. Abia apoi văd și amănuntele, epoleții aurii, steaua ce țîșnește din gîtul drept în loc de cravată, mica claviatură a decorațiilor
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
poeții despre care scrie pentru a putea susține un discurs clar, limpede, coerent. Poeta scrie despre poezie cu poezie și are pretenția de a fi relevantă: "...Un vechi regret imposibil de "stârpit", același regret ca un vultur ciocănind în geamul invizibil de după coaste, ca o vrabie albă, încarcerată într-o colivie de fier, încercând să învețe a zbura... Regretul de a nu fi în stare să aflăm cum rezistă un scriitor"...etc. (p. 201) Marele nenoroc al cititorului este că poeta
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
economice". Și apreciază, tot păstrîndu-se pe postamentele puse de Kautsky, că de fapt, cauza economică nu este deloc același lucru cu interesul material. Pentru că, precizează, interesul material este un proces intelectual conștient și clar. Pe cînd cauza economică lucrează adesea invizibil, prin ocoluri sufletești foarte depărtate de lumina conștiinței și a rațiunii. Antisemitismul interbelic are drept cauză criza economică din 1929-1933. La aceasta, și tot din aceeași cauză, se adaugă invidia. "Naufragiații crizelor economice - nu numai meseriașii și comercianții, ci și
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
lăsa impresia că ea consimte, ba chiar că seduce, că soldații îi cedează ei. Concret, S. începe să se fardeze (cu farduri mai mult improvizate), să încerce ea însăși să fie atrăgătoare, după ce se străduise atît de mult să fie invizibilă, pentru ca soldații s-o lase în pace. Decizia e stupefiantă, iar celelalte femei inițial nu o înțeleg, pe urmă se tem că S. și-a pierdut mințile, pentru ca în cele din urmă s-o disprețuiască profund. Și în final S.
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
de fapt dialoguri, dramatizare. Pedro Camacho este în același timp actor, este un factotum al acestei industrii, un fel de om-computer (deși nu sîntem încă în epoca informaticii), iar acest om-computer suferă la un moment dat o defecțiune, o fisură invizibilă care dărîmă tot edificiul. Poveștile încep să-și încurce personajele, se instalează o stare de dezordine, publicul reacționează negativ și toată afacerea eșuează. Pe măsură ce această dezordine se insinuează progresiv în spațiul poveștilor inventate de condeier, ordinea cea mai firească se
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
metri cubi de proză imundă, după ce-și strică ochii și stomacul îngurgitând tot ce-a fost mai infam în bolnava lume comunistă, află că energia lor s-a scurs pe apa Sâmbetei! Supraomeneasca zbatere are efectul înlăturării unei scame invizibile de pe o haină peticită, murdară și rămasă prea strâmtă pentru proprietar. Pe lângă acest păcat originar, există păcatele acumulate pe parcurs. Nici n-a început bine să funcționeze Consiliul, că unul dintre membrii săi a și fost suspendat! Oricât de mare
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
o sensibilitate introvertită la maximum? Mai putem vorbi în romanele dvs. de un autor camuflat, așa cum era James Joyce, de pildă? J.B.: Cred, la fel ca Flaubert, că romancierul trebuie să fie în operă ca Dumnezeu în univers, omniprezent dar invizibil. Flaubert a reușit să fie mai invizibil ca mine. Romanul trebuie să curpindă cât mai mult cu putință. Dacă tema mea îmi cere să recurg la elemente non-narative, de ce nu - dar va exista întotdeauna o forță modelatoare narativă care să
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
vorbi în romanele dvs. de un autor camuflat, așa cum era James Joyce, de pildă? J.B.: Cred, la fel ca Flaubert, că romancierul trebuie să fie în operă ca Dumnezeu în univers, omniprezent dar invizibil. Flaubert a reușit să fie mai invizibil ca mine. Romanul trebuie să curpindă cât mai mult cu putință. Dacă tema mea îmi cere să recurg la elemente non-narative, de ce nu - dar va exista întotdeauna o forță modelatoare narativă care să închege elementele non-narative. L.V.: Sunteți, cred, un
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
cei pe care știam că eu îi tăiasem de pe listă nu puteau să fi obținut "deplina unanimitate"". Sau o altă "opoziție", pe cît de cruntă pe atît de imaginară: "Ne așezăm și reîncepe obsesia mea tiranică, rușinoasă, de psihopat; sînt invizibil, am la mine "dublu-express"-ul de 7,3x74 R, arma mea de urși și mistreți. Crucea lunetei se așează ușor pe fața lui plină de pete, între ochi. Nu! Moarte prea rapidă. Mai bine trag întîi în ea, să-l
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
mimica victimei, există și o mimică a torționarului; și în cazul lui, există tot două posibilități: el fie participă prin cruzime citită pe chip la ceea ce oficiază, fie chipul său rămâne impasibil, ca o pagină albă, scrisă, eventual, cu cerneală invizibilă. "Tatuaje" violente sunt încrustate, uneori, pe trupul victimelor. Piepturi scrijelite (cu forma crucii), capete rase, cu inscripții ori cu litere care stigmatizează, însemnări cu fierul roșu pe frunte, arsuri de diferite forme în pielea victimei (dar gândite anume spre a
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
lumii, cum se manifesta geniul în viața de zi cu zi etc. Din acest punct de vedere, obiecția lui Rosenbaum cade: relația dintre cei doi e consubstanțială cu creația lor, doar că una e mai vizibilă decât cealaltă. Iar cea invizibilă o clarifică pe cea vizibilă. Relația dintre ele nu e întotdeauna directă, spectatorului fiindu-i lăsată liberatatea de a face racorduri. Eu, de pildă, am legat recitarea poemului Daddy de faptul că Plath s-a sinucis abandonându-și copiii (fapt
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]