423 matches
-
numărul rutenilor crescând, se slavizează și o parte din populația românească, astfel încât unele regiuni din dreapta Tisei ajung majoritar rutene. Populația a crescut mult în această epocă, iar suprafețele de teren s-au împărțit în loturi tot mai mici. În 1848 iobăgia a fost desființată definitiv, numărul mare al eliberaților din iobăgie și al imigranților târzii ducând la o divizare și mai mare a proprietăților funciare. O importantă populație evreiască, venind din Galiția, s-a stabilit în Maramureș, mai ales în orașe
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
românească, astfel încât unele regiuni din dreapta Tisei ajung majoritar rutene. Populația a crescut mult în această epocă, iar suprafețele de teren s-au împărțit în loturi tot mai mici. În 1848 iobăgia a fost desființată definitiv, numărul mare al eliberaților din iobăgie și al imigranților târzii ducând la o divizare și mai mare a proprietăților funciare. O importantă populație evreiască, venind din Galiția, s-a stabilit în Maramureș, mai ales în orașe, dar și în sate unde jucau un rol preponderent în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
dat o atenție deosebită la situația supușilor creștini care au lucrat pământul spahiilor numiți Rayas. "Codul de Rayas", a reformat legislația care reglementează taxele și impozitele pe care urmează să fie plătite de către Rayas, ridicarea statutului lor mai sus în iobăgie în măsura în care iobagii creștin ar migra spre teritoriile turcești și să beneficieze de pe urma reformelor Sultanul a jucat un rol important în protejarea evreilor din imperiul sau. În plus, Suleiman a adoptat o nouă legislație penală, prescrierea unui set de amenzi pentru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
astfel capăt comerțului global cu oameni. Marea Britanie a abolit sclavia în 1843. Cel de-al 13-lea amendament al Americii ce a urmat războiului civil a pus capăt sclaviei în 1865. În Brazilia sclavia a fost abolită în 1888. Similar, iobăgia a luat sfârșit în Rusia. Secolul XIX a fost remarcabil prin larga răspândire și formarea a noi fundații de așezari care în particular au fost creeate în America de Nord și Australia. În această perioadă 70 de milioane de europeni au părăsit
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
stapânirea Imperiului habsburgic. În anul 1823, un mare incendiu a distrus aproape jumatate din localitate. Anul revoluționar 1848 a fost marcat și la Marghita de puternice framântări sociale ale populației locale. Deși înfrântă, revoluția a avut urmări importante pentru Marghita. Iobăgia a fost desființată. Acest lucru a dus la transformări esențiale în viața economică și socială a localității. Crește numărul manufacturilor și se diversifică producția, iar târgurile se țin săptămânal. Ziua de vineri a fost stabilită atunci drept zi de piață
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
fost zguduită de mai multe mișcări sociale. Răscoala de la Bobâlna (1437-1438) Conduși de un nobil sărac maghiari, Antal Nagy Budai din Vechea, și cinci căpitani (trei țărani unguri, un țăran român și un "bürger" din Cluj (număr dat de proporțiile iobăgiei) și au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum. Cauza principală a răscoalei a constituit-o nerespectarea dreptului de strămutare de pe o moșie pe alta, a dreptului de moștenire a iobagului, și
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
La începutul acestui secol pe întinsul județului existau mai multe clase sociale: iobagi, țărani liberi, nobili, industriași, comercianți (organizați în bresle), intelectuali (învățători, preoți, medici, etc). Reformele sociale, ca urmare a revoluției de la 1848, au în vedere în principal ștergerea iobăgiei, urmată de câștigarea libertăților individuale pentru miile de locuitori ai județului, dar și restrângerea unor drepturi și privilegii de care dispunea nobilimea până în acel moment. Aceste măsuri au drept rezultat crearea categoriei țăranilor liberi stâpâni pe munca și pe beneficiile
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
de a trăi împreună într-un singur stat al său. Însăși semnificația denumirilor de "Pυмђν" (Rumân) și de "Pυмђνєαскъ" (rumânească) a evoluat în decursul timpului odată cu răspândirea conștiinței naționale, trecând de la evocarea unei îndepărtate origini romane (cere devenise sinonimă de iobăgie sau șerbie), la afirmarea unei identități proprii și a revendicărilor sociale și politice consecutive, a căror concretizare este statul român independent. În Evul Mediu, religia era, mai degrabă decât limba, principalul reper identitar al populațiilor. În Transilvania, pe atunci condusă
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
a devenit capitala Livoniei Suedeze și cel mai mare oraș din întreg Imperiul Suedez. Luptele între Suedia și Polonia au continuat sporadic până la Armistițiul din Altmark de la 1629. În Letonia, perioada suedeză este considerată a fi fost una pozitivă; regimul iobăgiei a fost ușurat, s-a înființat o rețea de școli pentru țărani, și puterea baronilor regionali a fost redusă. În această vreme au avut loc și unele importante modificări culturale. Sub dominație suedeză și germană, Letonia vestică a adoptat luteranismul
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
dus la stalinismul din anii 1930 nu a fost niciodată în cele din urmă rezolvată: urmare logică, sau mai degrabă deviere (sau chiar trădare), de la idealurile și practicile bolșevicilor revoluționari? Înainte de 1917, Imperiul Rus avea un regim monarhic autocratic. Abolirea iobăgiei de către țarul Alexandru al II-lea în 1861 a dezvăluit primele fisuri în vechiul sistem feudal. Odată emancipați, iobagii au fost împinși spre orașe, unde erau transformați în forța de muncă a revoluției industriale. La începutul secolului al XX-lea
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
iobag (din ), este un țăran "legat" de pământul unui stăpân feudal, pe care se află, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta. Țăranul dependent se numea șerb (din ) în Transilvania, rumân în Țara Românească și vecin în Moldova. Iobăgia diferă de sclavie prin faptul că stăpânul nu avea drept de viață și de moarte asupra iobagilor, iar aceștia nu puteau fi vânduți separat de pământul pe care îl lucrau sau îl primeau în folosință. În mod tipic, atunci când șerbia
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
lucrau sau îl primeau în folosință. În mod tipic, atunci când șerbia avea preponderență, pământul însuși nu putea fi vândut deoarece era asociat cu puterea politică, în schimb el putea fi transferat prin război, dăruire, căsătorie sau prin alte moduri. Fundamentele iobăgiei au fost puse pe vremea ultimilor ani ai Imperiului Roman. Pe durata războaielor din timpul crizelor secolului al treilea, mulți fermieri mici și-au vândut sau și-au abandonat pământurile, iar proprietatea asupra terenurilor agricole a ajuns să fie concentrată
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
deteriorării economiei romane, "colonii" au început să nu mai fie capabili să plătească rentele și au ajuns legați de moșii prin debit. Edictul de la Milano (dat în 313, de către împăratul roman, Constantin cel Mare) a stabilit caracteristicile de bază ale iobăgiei. "Colonii" nu puteau să părăsească moșia sau să se căsătorească pe altă proprietate fără permisiunea stăpânului lor, iar copiii "colonilor" deveneau "coloni" la rândul lor. Pe de altă parte, stăpânul nu-și putea evacua "colonii" și nici nu le putea
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
mai mare parte a forței de muncă din agricultură de-a lungul întregii epoci feudale. În vestul european, apariția unor monarhi puternici, a orașelor și a unei vieți economice îmbunătățite, a slăbit sistemul senioral (feudal) în secolele XIII - XIV , iar iobăgia a devenit mai rară după Renaștere. Însă, în estul și centrul Europei, în țări precum Prusia, Austria, Polonia și Rusia, conducătorii au întărit șerbia în secolul al XII-lea, astfel încât proprietățile nobililor puteau produce mai multe grâne pentru noua piață
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
estul și centrul Europei, în țări precum Prusia, Austria, Polonia și Rusia, conducătorii au întărit șerbia în secolul al XII-lea, astfel încât proprietățile nobililor puteau produce mai multe grâne pentru noua piață profitabilă de export. În multe dintre aceste țări, iobăgia a fost abolită în timpul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. În Transilvania iobăgia a fost abolită la data de 6 iunie 1848 . Dar în Rusia s-au menținut practicile feudale până la data de 9 februarie 1861. În alte
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
șerbia în secolul al XII-lea, astfel încât proprietățile nobililor puteau produce mai multe grâne pentru noua piață profitabilă de export. În multe dintre aceste țări, iobăgia a fost abolită în timpul războaielor napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea. În Transilvania iobăgia a fost abolită la data de 6 iunie 1848 . Dar în Rusia s-au menținut practicile feudale până la data de 9 februarie 1861. În alte părți ale Europei, ca de exemplu în cea mai mare parte a Scandinaviei, instituțiile feudale
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
fost un semnal că fără reforme, țara nu-și va putea permite să joace un rol militar și politic pe măsura dimensiunii ei. De aceea bunicul lui Nicolae, țarul Alexandru al II-lea, a adoptat o lege de abolire a iobăgiei, dar din cauza opoziției majorității moșierilor, legea a devenit un compromis care era probabil nefavorabil țăranilor în majoritatea cazurilor, dar care a fost totuși profitabilă pentru stat. Acest fapt i-a dezamăgit enorm atât pe țărani, cât și mai ales pe
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și mai ales pe membrii radicali ai intelighenției, care pledau cauza țărănimii. Pe acest fond al dezamăgirii provocate de refuzul lui Alexandru de a adopta o formă de guvernare reprezentativă și de nemulțumire provocată de o lege de abolire a iobăgiei nefavorabilă majorității populației, unii membrii ai intelighenției au concluzionat că o reformă justă ca și o veritabilă modernizare a țării nu poate avea loc decât răsturnând regimul țarist; dintre acești blazați s-au recrutat viitorii revoluționari. Ultimii doi țari care
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
și 1771, a ucis aproximativ o zecime din populația Cehiei, adică 250.000 de oameni, și a radicalizat zonele rurale, ducând la răscoale țărănești. După căderea Sfântului Imperiu Roman, Boemia a devenit parte din Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Iobăgia a fost abolită complet abia în 1848. După revoluțiile din 1848, împăratul Franz Josef I al Austriei a instituit o monarhie absolutistă, în încercarea de a echilibra interesele etnice aflate în conflict în interiorul imperiului. Circa 1,4 milioane de soldați
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
singura șansă a locuitorilor de la sate să părăsească munca pământului era înscrierea pe listele "orgnabor" - recrutarea de personal pentru proiectele de investiții industriale. Această situație l-a făcut pe Gorbaciov să se întrebe: "care era diferența dintre această viață și iobăgie?". În ciuda originii modeste și a greutăților din tinerețe, Gorbaciov a fost un elev fruntaș în timpul școlii, arătând un interes special pentru istorie și matematică. După absolvirea cursurilor școlii din sat, Gorbaciov și-a ajutat tatăl la strângerea recoltei din acel
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
Teoria care justifica colectivizarea era aceea că se vor înlocui fermele mici, nemecanizate și ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multă eficiență. Colectivizarea a însemnat schimbări sociale dramatice, de o amploare nemaivăzută de la abolirea iobăgiei din 1861 și alienarea țărănimii față de controlul asupra pământului și a producției agricole. Colectivizarea a însemnat și o cădere dramatică a standardului de viață a numeroși țărani (dar nu a tuturor, cei mai săraci țărani au simțit o creștere a
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
prusaci i-a învins pe francezi în bătălia de la Leipzig. Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii din 1853-1856 de către Imperiul Otoman, sprijinit de Anglia și Franța. Țarul Alexandru al II-lea a desființat printr-un decret imperial din 1861 iobăgia din Rusia. Rusia a continuat războaiele antiturcești și, după războiul ruso-româno-turc din 1877 - 1878, a forțat Imperiul Otoman să recunoască independența României, Serbiei și Muntenegrului și să acorde autonomie Bulgariei. Revoltele țărănești și înăbușirea tendințelor revoluționare ale intelectualilor cu vederi
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
împotriva celor percepuți de ei ca dușmani, în particular, împotriva statului polon și reprezentanților acestuia. La jumătatea secolului al XVII-lea, a fost înființat un cvasistat militar căzăcesc de către cazacii de la Nipru, locuit și de țăranii ruteni care fugeau de iobăgie. Polonia nu controla foarte bine acest teritoriu, dar cazacii erau o forță utilă în luptele împotriva turcilor și, în unele momente, cele două state erau aliate în campanii militare. Totuși, continuarea iobăgirii țăranilor de către nobilimea polonă și, mai important, suprimarea
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
așa, era în mod clar cu mult mai dezvoltată decât jumătatea maghiară, profund rurală și agrară. Înapoierea față de Germania, resimțită încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, se datora printre altele eliberării întârziate a iobagilor (în Imperiul Austriac, iobăgia a fost abolită în 1848) și adoptării târzii a libertății economice (eliminarea sistemului breslelor a avut loc în 1859, aproximativ 50 de ani mai târziu decât în Prusia). Pe lângă acestea, dezvoltarea economică a fost împiedicată și de un sistem protector
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
participând alături de Rusia și Prusia la împărțirea Poloniei, iar în 1774 câștigă Bucovina. În 1780, moare Maria Tereza, Iosef rămânând singur la conducere. Acesta întreprinde reforme în domeniul educației și sănătății, succesul asigurându-i titlul de monarh iluminat. Este lichidată iobăgia, sunt reformate armata, guvernarea, legislația. Puterea bisericii este limitată, asigurându-se astfel toleranța religioasă. Din nefericire, supus la presiuni, în 1790, cu puțin timp înainte de a muri, Iosif al II-lea revocă majoritatea reformelor sale radicale. Iosif este succedat de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]