733 matches
-
căror existență este imposibilă în absența câmpului): un proton poate lega mai mult de doi electroni, creându-se ioni negativi de hidrogen cu sarcină multiplă, relativ stabili. Sunt de așteptat și noi proprietăți ale moleculelor. În câmpuri superintense probabilitatea de ionizare a atomului este modificată în mod contraintuitiv, ducând la efectul de "stabilizare atomică": cu cât câmpul laser este mai intens, cu atât ionizarea este mai slabă. Acest efect, prezis teoretic în 1989, a generat un larg interes și a fost
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
sarcină multiplă, relativ stabili. Sunt de așteptat și noi proprietăți ale moleculelor. În câmpuri superintense probabilitatea de ionizare a atomului este modificată în mod contraintuitiv, ducând la efectul de "stabilizare atomică": cu cât câmpul laser este mai intens, cu atât ionizarea este mai slabă. Acest efect, prezis teoretic în 1989, a generat un larg interes și a fost verificat în experimente efectuate la AMOLF în anii care au urmat. A făcut parte din comitetele de organizare sau de program ale unor
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
particule alfa imens. Mărimile determinate experimental sunt perioada parțială de înjumătățire, T și energia cinetică a clusterului emis E. Este nevoie și de identificarea particulelor emise. Detectarea radiațiilor se bazează pe interacțiunile lor cu materia, ceea ce duce în principal, la ionizări. Folosind un telescop semiconductoar și o aparatură convențională electronică Rose și Jones au identificat ionii de C emiși de Ra. A fost necesară o durată a măsurătorii de cca șase luni pentru a obține 11 evenimente utile. Cu spectrometre magnetice
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
scăderea vitezei vântului în interior, cu 30-60% la distanțe de 30-60 metri și cu o relativă anulare a vântului puternic la 120-200 metri distanță. De asemenea, arboretul masiv influențează favorabil atât retenția de CO2 și eliberarea de oxigen, cât și ionizarea atmosferei. Vegetația mai are un rol pedogenetic important, regenerând și fertilizând solul. Pe lângă aportul de materie organică, rădăcinile arborilor contribuie la creșterea porozității acestuia, la mărirea capacității de sedimentare și filtrare a solului, precum și la creșterea biodiversității și a retenției
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
C este relativ mare pentru masa sa moleculară mică, și capacitatea termică, care este ridicată. Apa este o substanță amfoteră (numit și amfolit), ceea ce înseamnă că poate fi atât acid, cât și bază, adică produce ionii H și O prin ionizare (proces denumit și "autoprotoliză"). Denumirea acceptată de IUPAC pentru oxidul de hidrogen este "apă" sau "oxidan", sau echivalentele sale în alte limbi. Cea mai simplă denumire sistematică pentru apă este "(mon)oxid de dihidrogen". Aceasta este analoagă pentru unii compuși
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
baze și ca baze față de acizi se numesc substanțe amfotere sau amfoliți. Deci apa este un amfolit. Datorită acestei proprietăți, producerea reacției dintre două molecule de apă este posibilă, ea fiind reversibilă. Reacția de mai sus se numește "reacția de ionizare a apei", pentru că moleculele se transformă în ioni. Deoarece este o reacție reversibilă, avem constanta de echilibru formula 3 Apa este un acid și o bază foarte slabă, de aceea echilibrul reacției de ionizare este mult deplasat spre stânga. Cantitatea de
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
de mai sus se numește "reacția de ionizare a apei", pentru că moleculele se transformă în ioni. Deoarece este o reacție reversibilă, avem constanta de echilibru formula 3 Apa este un acid și o bază foarte slabă, de aceea echilibrul reacției de ionizare este mult deplasat spre stânga. Cantitatea de apă are valoare mare și se poate introduce în K, obținându-se astfel o constantă nouă, K, care se numește "produsul ionic al apei". formula 4 La o temperatură t=25 °C, formula 5. În
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
O aplicație practică foarte importantă a vârfurilor conductoare încărcate electric o constituie filtrul electrostatic, care are funcția de a purifica aerul din incinte închise sau de a reține particulele eliminate pe coșurilor fabricilor de ciment sau de altă natură. Prin ionizarea particulelor din jur, acestea sunt atrase spre vârfuri pe care se depun. Filtrul este curățat din când în când pentru a fi reutilizat. Metode experimentale de electrizare. Antichitatea cunoștea doar două metode de electrizare: electrizarea prin frecare, descrisă de Thales
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
atomilor unei substanțe să fie rupți de legăturile lor și să treacă pe cealaltă. Nu este prea ușor de stabilit mecanismul intim care are loc la frecare, deoarece este greu de crezut că o simplă activitate mecanică ar duce la ionizare. Este posibil să avem de-a face cu o ionizare termică produsă de căldura ce se degajă prin frecare. Nu trebuie neglijat și rolul substanțelor ce intră în joc: unele au afinitate mai mare pentru electroni, altele au o afinitate
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
să treacă pe cealaltă. Nu este prea ușor de stabilit mecanismul intim care are loc la frecare, deoarece este greu de crezut că o simplă activitate mecanică ar duce la ionizare. Este posibil să avem de-a face cu o ionizare termică produsă de căldura ce se degajă prin frecare. Nu trebuie neglijat și rolul substanțelor ce intră în joc: unele au afinitate mai mare pentru electroni, altele au o afinitate mai mică. Este evident că cele din prima categorie vor
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
unui balon, constatând că nu se observă o scădere a acestei radiații parazite. În 1912 Victor Franz Hess a arătat că intensitatea radiației crește cu altitudinea, rezultatele sale fiind confirmate și de Werner Kolhorster care a observat o intensitate a ionizării parazite la 9.000 m de zece ori mai mare decât cea de la nivelul mării. Originea extraterestră a noilor radiații, care erau mai pătrunzătoare decât radiațiile gamma, a fost admisă unanim abia în 1926. Au fost denumite „radiații cosmice” și
Radiație cosmică () [Corola-website/Science/303208_a_304537]
-
volatilă. Au orbite puternic excentrice și în general periheliul lor se află între orbitele planetelor interioare iar afeliul, la mare distanță dincolo de planeta pitică Pluto. Când o cometă intră în sistemul solar interior, apropierea sa de Soare cauzează sublimarea și ionizarea suprafeței sale înghețate, creându-se astfel o coamă, urmată de o coadă lungă de gaz și praf care este adesea vizibilă cu ochiul liber. Cometele de perioadă scurtă au perioada orbitală mai scurtă de două sute de ani, iar cele de
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
de 10 părți pe notație. TEGA a fist construit de Universitatea Arizona și Universitatea Texas din Dallas. La 29 mai 2008, testele electrice au indicat un scurtcircuit intermitent în TEGA, mai precis la unul din cele două filamente responsabile cu ionizarea compușilor volatili. NAȘĂ a ocolit problemă configurând filamentul de rezervă că filament principal și viceversa. La 11 iunie primul din cele opt cuptoare a fost umplut cu un eșantion de sol după câteva încercări de a trece proba prin ecranul
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]
-
University of British Columbia", Neil Bartlett a descoperit că gazul numit "hexafluorură de platină" (PtF) este un puternic oxidant ce poate oxida oxigenul gazos (O) pentru a forma "dioxigenilul hexafluoroplatinat"(O[PtF]) Deoarece O și xenonul au același potențial de ionizare, Bartlett a realizat că hexafluorura de platină este, de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de 23 martie 1962, acesta a amestecat cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil cunoscut vreodată, "hexafluoroplatinatul de xenon
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
raze ultraviolete, care aprinde stratul de fosfor din partea din față a ecranului. Xenonul mai este utilizat ca "starter de gaz" în lămpile de mare presiune cu sodiu. Acesta are cea mai mică conductivitate termală și cel mai mic potențial de ionizare dintre toate gazele nobile neradioactive. Ca gaz nobil, xenonul nu reacționează în timpul iluminării cu substanțele aflate în lampă. Conductivitatea termală mică minimalizează pierderile de căldură din lampă pe durata stării operaționale, iar potențialul mic de ionizare are drept consecință un
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
mai mic potențial de ionizare dintre toate gazele nobile neradioactive. Ca gaz nobil, xenonul nu reacționează în timpul iluminării cu substanțele aflate în lampă. Conductivitatea termală mică minimalizează pierderile de căldură din lampă pe durata stării operaționale, iar potențialul mic de ionizare are drept consecință un nivel scăzut pentru în starea rece, ceea ce permite lămpii să fie pornită mai ușor. În 1962, un grup de cercetători științifici de la "Laboratoarele Bell" au descoperit acțiunea pozitivă a xenonului în lasere , iar, mai târziu, au
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
din sistem, formula 18, este de asemenea cunoscută, atunci populația "absolută" a purtătoarelor din fiecare subbandă poate fi determinată folosind următoarea expresie: Ca o aproximare, se poate presupune că toate purtătoarele din sistem sunt furnizate de dopaj. Dacă dopantul are o ionizare neglijabilă, atunci formula 18 este aproximativ egală cu densitatea de dopaj. Ratele de împrăștiere sunt adaptate în funcție de proiectarea adecvată a grosimilor stratului din superstructură, ceea ce determină funcțiile de undă (aferente unui electron) ale subbenzilor. Rata de împrăștiere dintre două subbenzi depinde
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
cu acest orbital ocupat incomplet de un singur electron (1s), este elementul care dă cel mai mare număr de combinații, în timp ce heliul, care prezintă cea mai stabilă configurație electronică (1s) și are, din această cauză, cel mai ridicat potențial de ionizare dintre toate elementele, este cel mai inert element chimic cunoscut. Reactivitatea gazelor rare crește cu numărul atomic, Z. Până în prezent nu s-au putut obține combinații stabile ale primelor trei gaze rare. A putut fi pusă însă în evidență existența
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
masă 222, are un timp de înjumătățire de numai 3,8 zile. Din această cauză, chimia radonului este puțin studiată, deși este de așteptat ca acest element să fie cel mai activ dintre gazele rare. Gazele rare au potențial de ionizare mare (de-a lungul fiecărei perioade, se atinge potențialul maxim de ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
Din această cauză, chimia radonului este puțin studiată, deși este de așteptat ca acest element să fie cel mai activ dintre gazele rare. Gazele rare au potențial de ionizare mare (de-a lungul fiecărei perioade, se atinge potențialul maxim de ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
ionizare la gazul rar respectiv). Acesta scade însă cu numărul atomic și la xenon are o valoare mai mică decât cel al unor elemente ușoare, cum sunt hidrogenul, azotul, oxigenul, fluorul și clorul, care toate dau ușor combinații. Potențialul de ionizare al radonului, apropiat de cel al mercurului, este mai scăzut decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute, kriptonul și xenonul se leagă covalent de atomi de halogen sau
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
aer expirat este îndepărtată cu ajutorul unui condensator nafion sau cu ajutorul sistemului gaz cromatografic , care separă fiecare componentă în parte sub formă de gaz cu helium în calitate de eluent . Gazele din aerul expirat izolate prin separare sunt depistate cu ajutorul unui detector de ionizare . Dioxidul de carbon este identificat prin durata caracteristică de retenție și este transferat în sistemul de spectometrie de masă . • Analiza prin spectometria de masă Pentru analiza dioxidului de carbon izolat se ionizează moleculele de gaz , sunt adunate într- o rază
Ro_431 () [Corola-website/Science/291190_a_292519]
-
accelerate într- un câmp electric , deviate și desfăcute într- un câmp magnetic și apoi sunt înregistrate cantitativ . Acești cinci pași au loc în așa- numitul analizator al spectometrului de masă , care poate fi împărțit în domeniile sursă , țeavă și colector . Ionizarea , colectarea într- un fascicul de raze și accelerarea au loc în sursă , devierea magnetică are loc în țeavă , iar în colector sunt numărate componentele izotopilor . • Introducerea probei Pentru introducerea dioxidului de carbon în analizator sunt disponibile mai multe sisteme . Pentru
Ro_431 () [Corola-website/Science/291190_a_292519]
-
aer expirat este îndepărtată cu ajutorul unui condensator nafion sau cu ajutorul sistemului gaz cromatografic , care separă fiecare componentă în parte sub formă de gaz cu helium în calitate de eluent . Gazele din aerul expirat izolate prin separare sunt depistate cu ajutorul unui detector de ionizare . Dioxidul de carbon este identificat prin durata caracteristică de retenție și este transferat în sistemul de spectometrie de masă . • Analiza prin spectometria de masă Pentru analiza dioxidului de carbon izolat se ionizează moleculele de gaz , sunt adunate într- o rază
Ro_431 () [Corola-website/Science/291190_a_292519]
-
accelerate într- un câmp electric , deviate și desfăcute într- un câmp magnetic și apoi sunt înregistrate cantitativ . Acești cinci pași au loc în așa- numitul analizator al spectometrului de masă , care poate fi împărțit în domeniile sursă , țeavă și colector . Ionizarea , colectarea într- un fascicul de raze și accelerarea au loc în sursă , devierea magnetică are loc în țeavă , iar în colector sunt numărate componentele izotopilor . • Introducerea probei Pentru introducerea dioxidului de carbon în analizator sunt disponibile mai multe sisteme . Pentru
Ro_431 () [Corola-website/Science/291190_a_292519]