2,036 matches
-
deschid citindu-l și văzînd, de ce nu, un spectacol-bijuterie. Un fel de manifest pentru normalitate în artă, un apel pentru întoarcerea la esențe, la căutarea adevărată în teatru, în orice formă de spectacol. Cu patimă și smerenie, fără țîfne, fără ipocrizie, fără sminteală. Aceasta este și miza. O punere în scenă plină de ludic, de umor fin, fin, de o simplitate extraordinară care concentrează atenția și plăcerea privitorului exclusiv pe interpretare, pe sensul cuvîntului, pe compoziția muzicală, pe relația cuvînt-sunet, pe
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
în ideologizarea spațiului public, câtă vreme s-ar respecta câteva condiții de bază: 1) Presa, intelectualii își asumă în mod public apartenența la o ideologie sau alta, rămân constanți în apărarea valorilor de stânga sau de dreapta și ies din ipocrizia neutralității; 2) Nu alterează etica jurnalistică, în sensul respectării libertății de conștiință și de exprimare; 3) Ideologizarea de stânga sau de dreapta se ține departe de instituțiile publice. Presa și intelectualii au intrat într-o horă periculoasă. Rolul lor va
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Caragiale, afirmă că D-ale... e, În primul rînd , „un joc de măști al relațiilor extraconjugale”; care extraconjugale? Nimeni nu e căsătorit, În comedie! N-aș fi de acord nici cu inserarea citatului din N. Manolescu, după care „ prostia, lenea, ipocrizia, demagogia politică și viciul sunt Însușiri ale acestei lumi istorice” (prezentul demonstrîndu-ne că sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) n-aș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a.m.d. Numai că prozatorul, conștient de limitele sale, își asumă banalitatea firesc, dar și oarecum polemic, pentru a nu ieși din postura de om obișnuit în care se simte el cel mai bine. Morga ascunde păcate grele. De aceea, ipocrizia pare ținta predilectă a ironiilor, fiind semnalată ca un defect grav, mai cu seamă când în discuție intră cazul unor mari scriitori (precum Cărtărescu, de pildă). Scriitorul nu are voie să mintă. Povestirile lui Sorin Stoica sunt niște exerciții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lumii repede exact contrariul acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât. Părea o femeie ambițioasă și cu însușiri de învingătoare, dar asta - nu trebuie trecut sub tăcere - se năștea doar din trufia și din ipocrizia ei, ceea ce-i oferea o puternică încredere de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut niciodată nu-și ridica, fără nădejde și vlăguită de energie, întrebarea: „Și, oare, ce am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele coșciugului”, unui neam străvechi, blând și mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi ierta. Silit doar de conștiință, dezavuez modul de a trăi în minciună și ipocrizie, și nu mă regăsesc în el, chiar dacă fac parte din normalul existenței cotidiene. Referitor la indulgența de care am amintit, și nu mă joc cu cuvintele, mă întreb intrigat: Cât să mai tolerăm nedreptățile? Din toleranță în toleranță va ajunge
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nasul mic și drept. Câteodată, pentru a mă distra, doica îmi povestea despre miracolele Profeților, dar îi deplângeam spiritul rudimentar și prostia. Alteori, mă punea la curent cu noutățile, de exemplu, cu câteva zile în urmă mi-a spus cu ipocrizie: „Am văzut-o pe fiică-mea (adică târfa) cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul ei.“ Apoi, ca și cum ar fi știut, și ea, mă consolă. De multe ori se ducea să-mi caute leacuri la vecini. Îl vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Caragiale, afirmă că D-ale... e, În primul rînd , „un joc de măști al relațiilor extraconjugale”; care extraconjugale? Nimeni nu e căsătorit, În comedie! N-aș fi de acord nici cu inserarea citatului din N. Manolescu, după care „ prostia, lenea, ipocrizia, demagogia politică și viciul sunt Însușiri ale aces tei lumi istorice” ( prezentul demonstrîndu ne că sunt, În aceeași măsură, și Însușiri ale lumii noastre treimiiste!) ; naș fi de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
profesional. Să ne-nțelegem : dacă-i profesional, pentru mine nu mai e zîmbet. ZÎmbetul musai să comunice o stare, o atitudine, o particularitate. Cei mai mulți Însă se prefac că zîmbesc, crezînd că nu se observă că, de fapt, e vorba de ipocrizie, stinghereală, timiditate, jigodism, libidinoșenie (poate ați cunoscut, ca mine, și oameni care rîd fals și incontinent!). Ce dor ne e, uneori, de un zîmbet sincer! Primesc de la Craiova două numere din excelenta revistă de cultură teatrală SpectActor. O citesc cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
c-o artă de o sumbră și antică măreție." Astăzi, asemenea "sfieli" aparțin de multișor trecutului, iar cuvintele absente din dicționar apar nestingherit în proză și în poezie, pătrunzînd sub forma citatelor și în critica literară. Căci ar fi curată ipocrizie să-i pretindem cronicarului unei cărți mai multă rezervă decît autorului ei, altfel spus o "trădare" a operei al cărei timbru și-a propus să-l capteze. I-ar imita atunci fără voie pe realizatorii de reportaje TV, care cenzurează
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în cotidian ceea ce lui
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
fără să fiu paranoiac răutatea absolută a oamenilor, este primul nivel, un nivel psihologic de o mare banalitate, în fond mizantropia este lucrul cel mai împărtășit în toată lumea la fel de răspândită cu celălat lucru extrem de stupid și de dezagrabil care este ipocrizia afectată, un fel de "totul este frumos, totul merge bine, frumoasa mea" și pe de altă parte există o opțiune estetică pentru că acesta este materialul tragediilor. Nu luați ceea ce voi spune că pe o comparație care ar fi de o
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
un catolic de ambianța, de cultură, de nostalgie și care nu contrazice pesimismul meu privind inbulzeala concretă. Dacă reluăm discursul teologic, dacă există răscumpărare, înseamnă că există lucruri imunde, răutate, orori. Dacă am fi într-un univers așa cum îl descrie ipocrizia universală adică toată lumea este frumoasă, toată lumea este bună, totul nu este decât compătimire, adică o imagine atât de contrară realității încât are o latură extrem de comică, nu am mai avea nevoie de Salvator. Janseniștii, și aș fi mai degrabă de
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea. Fără cerșetori, fără milogi, ar exista mai puțină frică de Dumnezeu. La intrarea lăcașelor de cult, În cimitire Cel de Sus ne supraveghează faptele. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care foșgăie zi și noapte șobolanii? De ce nu te Înspăimântă gunoaiele prin care mergi și cărora nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este o ipocrizie, un surogat. Încă o voce Kawabata a revenit În bârlogul comun, tocmai când trupul lui Împuținat de boală Îi pregătește sufletului desprinderea. Kawabata este nevoia ta de responsabilitate și de tandrețe. În viața ta, iubirea a pâlpâit de foarte puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și altele de genul acesta - și îi făcea lui Alan felații riguroase, chestie la care Naomi consimțea doar ocazional. Bineînțeles că Alan își exersa gândirea magică, încercând să influențeze cursul canonizării sale. Recunoscându-și greșelile, voia să evite acuzațiile de ipocrizie sau de egoism. Nici măcar în sinea lui nu putea lua o poziție față de adulter, pentru că i se părea o chestie mult prea incitantă. Sybil și asistentele erau de domeniul trecutului și, în ultima vreme, sexul cu Naomi se cam împuțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar putea complota ca să-l răstoarne. Așa că, a căutat tot timpul un pretext ca să-l omoare, însă nu a găsit niciunul. Într-o zi, regele Cao Pi l-a chemat pe Cao Zhi la el și i-a spus cu ipocrizie: "Toată lumea spune că știi să scrii poeme meșteșugite. Astăzi, mă gândesc să te pun la o încercare. Să văd dacă ai într-adevăr har literar sau degeaba ți s-a răspândit faima. Să-mi compui o poezie în timp ce faci șapte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un întreg secol din devenirea omenirii, secolul XX, într-un interval socio-politic numit, pe drept cuvânt , secolul totalitarismelor. Desființarea societății civile, manipularea informației, dominația totală a puterii politice asupra întregului ansamblu social, creează premizele instalării unui sistem al minciunii și ipocriziei generale, o înăbușire a tendințelor creatoare ale individului, condamnat la apatie și indiferență, până la pierderea propriei identități: „ Lumea sistemului totalitar este o lume nevrotică, o lume absurdă, o lume a morții. Nu poți fi împiedicat însă de a te gândi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și încercări ale omenirii, un imperialism deghizat prin „revoluția mondială a proletariatului”,deci o formă de globalizare. Este un experiment diabolic conceput în laboratoare oculte și aplicat unei jumătăți din populația lumii, pe mai multe continente, cu o cruzime și ipocrizie fără limite, sfidând adeseori imaginația și puterea rațiunii umane. Prin amploarea pe care a cunoscut-o, durata lui de existență, precum și nenumăratele abuzuri, atrocități și crime comise cu sânge rece, putem aprecia pe bună dreptate că a surclasat nazismul. Cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
97% dintre copii sunt lăsați cu bună știință, să admire discursul primitiv al Andreei Marin, maneliștii nocivi ai lui Teo sau agitația vulgară a lui Dan Negru. Lor nu li se oferă alternativă de model, fiind împinși - de indolența și ipocrizia unei puteri bolnave (care a anulat ideea obținerii virtuții prin educație) - spre autodistrugere. Ce se va întâmpla cu ei ca adulți? Vreți să vă răspund sincer? OK! Probabil că vor intra în politică!” Într-un alt articol semnat de Adrian
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar, cinismul ca resursă esențială a acelor comportamente care susțin perpetuarea regimului despotic [...]. O’ Brien, ideologul-călău: «Naziștii germani și comuniștii ruși se apropie mult de noi prin metodă, dar ei nu au avut niciodată curajul de a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-ca regim totalitar-poate fi explicată prin faptul că teroarea și minciunea „de stat”nu puteau să dureze la nesfârșit. Adevărul nu putea fi ascuns și camuflat sub o falsă imagine prea multă vreme. Pe măsură ce tot mai mulți oameni au conștientizat ipocrizia sistemului și a ideologiei dar și defectele majore ale acestora, credibilitatea comunismului s-a redus simțitor: Fragilitatea comunismului constă în faptul că este cimentat prin minciună și de aceea dorința de adevăr are efecte distrugătoare asupra lui. Lupta împotriva comunismului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să fie dat afară din cauza unui test de voce.” Cinstea, atât de demodată parcă astăzi, nu mai are aceeași apreciere și valoare ca în trecut, nici măcar nu mai e ridicată la rangul pe care-l avea în timpul comunismului paralizat de ipocrizie. Această virtute cardinală, care stă la baza corectitudinii din întreaga societate, a fost contracarată asiduu de sloganul zilei: „dacă ești cinstit mori de foame”. Cu alte cuvinte, rămâi sărac. Va trebui ca pe viitor și această mentalitate să se schimbe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
proletarii manuali o organizare socială care nu l-a ajutat să se dezvolte sufletește decât ca să-l facă să sufere mai mult.” Iar d-l Octavian Paler, citat puțin mai înainte spunea: „Civilizația doar «modernizează» bruta din noi, o învață ipocrizia și bunele maniere, pe când cultura o ucide. Apoi civilizația se poate mulțumi să-l transforme pe analfabet în semidoct, pe când, în cultură, semidocții sunt chiar mai periculoși decât analfabeții.” Într-adevăr, societatea și mai ales unele celule ale acesteia: familia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și-a căutat în «insula» Pieței Universității și în manifestațiile ce s-au petrecut aici vreme de două luni singura formă de expresie la care mai putea spera. Piața a fost o insulă de puritate revoluționară într-o insulă de ipocrizie, minciună și murdărie a dorinței de restaurație. Desigur, mai ales după ce studenții s-au retras, Piața s-a degradat. Puterea a scontat pe acest lucru, întârziind negocierile, care ar fi însemnat o recunoaștere. Și dacă n-a avut răbdare până la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]