2,638 matches
-
inverse ale unor planete, iar mai nou insinueauză că până și gravitația ar putea să fie doar o iluzie. Or, în zona iluziilor, a logicii polivalente, a fanteziei ce se originează în sensibilitatea noastră gânditoare, intuitivă (complet altceva decât bigotismul irațional), poezia se află la ea acasă. Se zice că microscoapele realizate în viitorul apropiat vor putea aduce imagini din interiorul celulei. Bine ar fi dacă laboranții vor localiza acel macaz ce desparte drumurile, fie spre iubire, fie spre agresivitate, din moment ce
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
și clientelism - pentru a ne reaminti ce înseamnă generalizarea modului socialist de producție și distrugerea proprietății private. Și totuși, și totuși: intelectuali cu pretenții și reviste ce se cred de elită pompează cu o râvnă draconică învățăturile marxisto-leniniste. Ilogici și iraționali, noii preoți ai comunismului salvator sunt impermeabili la argument și disprețuitori față de probele indubitabile administrate în deceniile de măcel și ruină duse în numele „umanismului socialist.” Firește că mulți dintre ei sunt escroci cu patalama, care știu că ideologia de stânga
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
lamartiniană de glorificare a extincției a găsit la Heliade un ecou profund: pentru poetul român, adevărata existență începe dincolo de ultima clipă, iar fericirea nu o putem afla decît postum. Nu e vorba aici de religiozitate profundă, ci de o chemare irațională. În Dragele mele umbre, scrisă și publicată în simbolicul an 1830, poetul evoca, plin de speranță, umbrele familiale, convins că ele îl așteaptă la pragul dintre cele două lumi: „Umbre mult drage... Ah, puțin stați! Veniți adesea, mă cercetați: Ceasul
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
în vizită de sâmbătă în Damasc, Allaeddine Borujerdi, președinte al Comisiei de Afaceri externe a parlamentului iranian a declarat în cursul unei conferințe de presă la ambasada Iranului: "Sper că Statele Unite nu vor realiza o astfel de acține precipitată și irațională, dată fiind situația sensibilă din regiune", adăugând că " Problemele securității din regiune sunt intim legate, americanii nu pot amenința statele din zonă și să se aștepte ca interesele lor să nu fie amenințate". Oficialul iranian a prevenit, fără a face
Iranul previne: Dacă SUA vor comite o prostie... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55467_a_56792]
-
de ce a fost persecutată de germani, din moment ce ea însăși, deși evreică, aparținea înaltei aristocrații germane a spiritului! E un fenomen mult mai răspândit decât ne-am imagina, o stranie cecitate din partea unor personaje care n-au reușit să vadă profunzimile iraționale ale ideologiei naziste. Chiar și problematica „banalității răului” e privită de Tony Judt oarecum reductiv, motivată de faptul că ea a dat naștere unor neclarități în identificarea corectă a celor care au perpetuat crima. Secțiunea a doua a cărții, „The
Brave old world (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5555_a_6880]
-
expresie imnică, genul de hipnotizat a cărui atenție, absorbită fiind de o problemă, o prinde într-o formulare de tip sibilinic, care izbește obișnuințele de gîndire ale cititorului. În fond, apoteoza logicii e atinsă atunci cînd precizia exprimării frizează invocația irațională, și nimănui nu i-ar trece prin cap să se întrebe cum poate descrie o suprafață acoperită doar de culoarea albastră, cum nici unui om matur nu i-ar trece prin minte să se întrebe ce culoare are groapa care i-
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că o exorcizează atîrnînd-o la cordonul de sonerie, la ușa de intrare și apoi în alcov. Nimic, însă, aici din aura de straniu a unor maleficii asasine ori din fantasticul de iraționale suprapuneri, parazitînd nu o dată răscrucile deciziilor stringente. Prompt, de o imperioasă promptitudine, profesorul ceruse fără zăbavă mîna zănatec azvîrlită la gunoi; care, grijuliu recuperată, obiect de benefică taumaturgie, se găsi din nou în viul țesuturilor și al unei funcționări normale
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
vârsta și experiența, cât și de evoluția standardelor istorice, a modelelor și a „modelor”. În 1939, spre a da un exemplu, sub influența prestigiului „poeziei pure”, G.Călinescu definea lirica în felul următor: „un mod ceremonial, ineficient, de a comunica iraționalul...forma goală a activității iraționale”. În 1947, după ce, în Istoria lui, trecuse în revistă poezia românească din toate epocile și într-o perspectivă estetică mai relaxată, G.Călinescu găsea că poezia, departe de a fi lipsită de conținut, „își are
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
de evoluția standardelor istorice, a modelelor și a „modelor”. În 1939, spre a da un exemplu, sub influența prestigiului „poeziei pure”, G.Călinescu definea lirica în felul următor: „un mod ceremonial, ineficient, de a comunica iraționalul...forma goală a activității iraționale”. În 1947, după ce, în Istoria lui, trecuse în revistă poezia românească din toate epocile și într-o perspectivă estetică mai relaxată, G.Călinescu găsea că poezia, departe de a fi lipsită de conținut, „își are universul ei, așa cum un continent
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
comunistă, i-au deschis ochii asupra realității: trăind sub pragul recunoașterii oficiale și aflînd gustul supraviețuirii în condiții de ascundere perpetuă, Stroescu s-a maturizat dureros și precoce, sub presiunea ostilității din jur. Atunci a intuit că, fără un reazem irațional menit a-i susține zilele, un reazem căruia îi putea spune oricum - șansă, noroc, providență, solidaritate sau, pur și simplu, stihie divină, - fără un asemenea reazem viața i-ar fi fost o cursă absurdă lipsită de fabulă însoțitoare. O agitație
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
confuzia dintre expresivitate și trivialitate. E uimitor să constați de câtă grosolănie devin capabili oameni altminteri subțiri. O grosolănie, nu doar de limbaj, ci și de idei. S-ar spune că pamfletul le tocește condeiul și mintea. E o specie irațională prin natură, care nu vrea să convingă, ci să condamne și, de ce nu, să ucidă. Se hrănește din dispreț și din ură. Polemica e, în schimb, democratică și liberală. Absolutismului pamfletar, ea îi opune un relativism înțelept. În comunism n-
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
teroare panică (I. Negulici) etc. Dicționarul indică o etimologie dublă a cuvântului românesc: din neogreacă și din franceză. În secolul al XX-lea, cuvântul a circulat aproape exclusiv ca substantiv feminin, adesea cu o notă ironic depreciativă, determinată de natura irațională a stării psihologice („spaimă subită și violentă, în general neîntemeiată și având de obicei caracter colectiv”, DLR). Conotația ironică, produsă și de abuzul hiperbolic în stilul jurnalistic, e bine reprezentată la Caragiale, în Temă și variațiuni („Din causa vântului violinte
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
sa capacitate de empatie cu dezastrul, nu poate fi totuși comparat cu vreun alt poet al timpului său. Este adevărat că Fondane scrie această poezie cu accente apocaliptice și profetice în anii 1930-1940, în momentul cel mai întunecat al dezlănțuirii iraționale a modernității occidentale, în ciuda raționalității sale atît de lăudate și exacerbate. Cu toate acestea, la mai mult de 70 de ani distanță, putem oare spune că nu ne mai privește această „atestare de existență” a unei poezii care se vrea
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
O populație alcătuită din indivizi plini de pretenții, în care ei n-au nicio îndatorire, dar își revendică toate drepturile. E țara lui „Să mi se dea!” și a lui „Jos Cutare!”, o țară a creierelor înfierbântate și a gesturilor iraționale, a calculelor prostești și a pașilor ce duc inevitabil spre prăpastie. Nu-mi propun să polemizez cu indivizii care, în zilele noastre, dintr-un amestec de resentiment, teribilism și nerușinare (pe cei cu „misiuni speciale”, cu haine ale căror cusături
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
recuzita încape într-o categorică disjuncție. Scriitura lui Mircea Dinescu își distribuie efectele cu promptitudinea și ponderea pe care le dă de obicei suveranitatea afectului. Însă suveranitatea nu implică neapărat și hegemonia: travaliul liric implică și mize inaccesibile unui imbold irațional, boicotând sistematic formalitățile și locurile comune ale poesisului.” (Grațiela Benga) Toate aceste considerații țin de o falsă știință a textului și sunt cu totul inadecvate la obiect. Poezia lui Mircea Dinescu era cândva un plâns melodios. De curând, ea s-
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
și esență sau fraze precum „gîndesc vizual, întîi văd lucrurile” și „în teatru trebuie să vezi povestea și nu să o asculți”, care plac atît de mult criticuluifan al teatrului vizual, rolul subconștientului și al enigmaticului stocat acolo, filmul interior, iraționalul care trebuie „să lucreze cît mai liber posibil” - acestea sînt componentele portretului interior al unui regizor care caută mereu actorulcomplice pentru a se lăsa bîntuiți, împreună, de năluca teatrului. Oltița Cîntec se însoțește în aventura sa prin universul artistic al
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
aberația apărînd în clipa în care biologii încearcă totuși să dea răspuns unor chestiuni ce nu țin de domeniul lor. La al doilea punct, autorii se opresc asupra ideilor dragi lui Dawkins. Mai întîi, ideea că credința e o amețeală irațională din care nu gustă decît spiritele debile, premisa biologului fiind că rațiunea e o facultate bună din a cărei exercitare rezultă știința, pe cînd sentimentul (credința) e o facultate rea care naște superstiția obtuză. Ce uită Dawkins e că opțiunea
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
asiste la o înmormînare. Ce anume se îngroapă? Tocmai posibilitatea de a trăi sunetul adevărat, ceea ce e de neînlocuit și de nescris.“ (p. 115) Viziunea e curat mistică, cu tente schopenhaueriene, pledoaria pentru lepădarea de sine îmbinînduse cu invocarea esenței iraționale a muzicii, iar respingerea intelectului culminînd într-un catharsis colectiv pe care îl trăiești fără ambiția de a explica altuia ce ai trăit. „Cînd ești saturat de noțiuni intelectuale, nici nu mai poți respira, nu mai poți percepe nimic.“ (p.
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
sunt un bun motiv. Și ei știu că nu înseamnă nimic. Nimeni nu mai înseamnă nimic. E nevoie de timp pentru a fi din nou ceva. Câini răniți și mai răi. Dar între timp familia a murit. Compusă din persoane iraționale. Din copii dezechilibrați care se pișă-n pat și cărora le e foame la două noaptea. Ăsta e momentul cheie. Când v-ați ucis și continuați să trăiți, victime și asasini în aceeași găoace de bucătărie. Momentul în care ai
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
scriitorul spaniol menține totuși o legătură cu realitatea, și aceasta constituie o trăsătură specifică literaturii spaniole în general și ismelor spaniole în special, de la dadaism, la suprarealism, până la creaționism și ultraism. În opera avangardistă a lui RAMÓN, formele irealiste sau iraționale, zborul imaginativ și fantezia fără frontiere, refuzul normalității, până la alunecarea în absurd nu exclud prezența unei realități concrete, obiectuale și cotidiene, cu lucrurile ei mărunte, kitsch sau pitorești, care este întotdeauna contemplată dintr-o perspectivă insolită. Proza de factură suprarealistă
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
și Paracelsus încoace filosofie ocultă, toată această participare a omului la misterele lumii prin intermediul imaginației își are ca premiză gândirea magică a „omului primitiv”, încrederea lui că dincolo de rațiune și de simțuri rămâne un spațiu neclintit și absolut, un mister irațional prin care circulă demonii și zeii. Este tărâmul pe care nu îl vede decât un oculus imaginationis, de care vorbește Robert Fludd, tărâmul imperceptibil, dar atât de copleșitor al fantasmelor și al transcendenței. De o parte e lumea rațiunii și
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
un oculus imaginationis, de care vorbește Robert Fludd, tărâmul imperceptibil, dar atât de copleșitor al fantasmelor și al transcendenței. De o parte e lumea rațiunii și a ideilor văzute ca măsură a tuturor lucrurilor, de cealaltă parte o fenomenologie a iraționalului, un tărâm al misterelor pe care îl vizitează doar poeții și profeții. Amândouă lumi determină destinul omului, de a fi „despărțitor” ad imaginem Dei al luminii de întuneric, precum și vocația lui de „slujitor” al celor două. Căci verbul ebr. a
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
a misterului cu ajutorul metaforei. Este definiția dată cândva de Ficino, cu referire la o componentă a filosofiei oculte, astrologia: „totul aici e metaforă, nu rațiune sau știință”4. Paradoxal, toată această gândire de dincolo de rațiune, care făcea apel la existentul irațional al umanității, peiorativ numit de unii superstiție, magie sau maladii ale spiritului, rămâne sora vitregă a filosofiei instituționalizate (să-i spunem cultă, ca o reamintire a celei oculte), cele două discipline având același tată, pe filosoful Aristotel. Numai că una
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
etc. A venit apoi o vreme când, grație renumelui unui Pseudo-Aristotel, tot acest tezaur de sapiențialitate frauduloasă a ieșit la lumină, ajungând chiar obiect de studiu în universități cu renume, precum cele din Padova, Cracovia, Oxford, infuzând astfel o dimensiune irațională în venele istoriei omului rațional. Plotin, elev la școala din Alexandria a lui Ammonius Saccas, împărțită și aceasta după moda lyceum-ului „în două secțiuni: exoterică și esoterică”10, a lăsat în Eneada 4 (4, 40) întâia teorie despre magie din
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
poetul german credea că „geniul este o anumită formă de degenerare pură care declanșează creativitatea” - și cu toate astea și-a pus verbul sub flamuri naziste, printr-un paradox al spiritului care socotește normalul ca fiind abnormul. Așadar, o ființă irațională, așa cum este inclusiv poetul care se hrănește intuitiv din straturile prelogice ale existenței, cele care „adăpostesc dionisiacul și prin aceasta și puterea de creație.” (Ioana Orleanu) Iubirile sale nu sunt mai puțin ardente decât opera, iar femeile au jucat un
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]