485 matches
-
irakian). 2) Tarik Nasser S. Al Obaidi [alias (a) Tarik al'Ubaydi, (b) Tariq al'Ubaydi]. Adresa: Bagdad, Irak. Pașaport nr. 212331 (irakian). 3) Khalaf M. M. Al-Dulaymi (alias Khalaf Al Dulaimi). Data nașterii: 25 ianuarie 1932. Pașaport nr. H0044232 (irakian). 4) Adnan S. Hasan Ahmed [alias (a) Hasan Ahmed S. Adnan, (b) Ahmed Sultan]. Adresa: Amman, Iordania. 5) Munir Al Qubaysi [alias (a) Munir Al-Kubaysi, (b) Muneer Al-Kubaisi, (c) Munir Mamduh Awad, (d) Munir A. Awad]. Adresa: Siria. Naționalitate: irakiană
32004R1086-ro () [Corola-website/Law/293055_a_294384]
-
alias (a) Tarik al'Ubaydi, (b) Tariq al'Ubaydi]. Data nașterii: 1945. Locul nașterii: Bagdad, Irak. Adresa: Bagdad, Irak. Pașaport nr. 212331 (irakian). 9) Khalaf M. M. Al-Dulaymi (alias Khalaf Al Dulaimi). Data nașterii: 25 ianuarie 1932. Pașaport nr. H0044232 (irakian). 10) Adnan S. Hasan Ahmed [alias (a) Hasan Ahmed S. Adnan, (b) Ahmed Sultan]. Adresa: Amman, Iordania. 11) Munir Al Qubaysi [alias (a) Munir Al-Kubaysi, (b) Muneer Al-Kubaisi, (c) Munir Awad, (d) Munir A Mamduh Awad]. Data nașterii: 1966. Locul
32004R1086-ro () [Corola-website/Law/293055_a_294384]
-
înarmați, în așteptarea confruntării decisive. Orson Wells inventase această invazie extraterestră și o transmisese prin radio. Invazia era o minciună, dar frica era reală. Și frica nu s-a oprit aici: marțienii au devenit ruși, coreeni, vietnamezi, cubanezi, nicaragueni, afgani, irakieni, iranieni. Traducerea din limba spaniolă: David Schwartz
30 OCTOMBRIE. VIN MARȚIENII! (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296042_a_297371]
-
că ideile radicale islamice, ostile conducerii seculare, vor crește în influență în populația majoritar șiită din Irak. Dar era și dușmănie veche între Khomeini și Saddam: în 1964 Khomeini fusese exilat din Iran, și se stabilise în orașul sfânt șiit irakian An Najaf. În 1978, Saddam a fost de acord să-l exileze pe Khomeini (cea mai mare greșeală a sa). După revoluție, Khomeini vedea răsturnarea guvernului Saddam o chestiune de maximă importanță. Pe 22 septembrie 1980 Irak a declarat război
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
urmă să ierte datoria Irakului către Kuweit (aprox. 30 miliarde). Saddam mai cerea și diminuarea producției (Kuwaitul pompa încontinuu petrol din instalațiile sale, ținând prețul mic, dar Irakul vindea petrol scump pentru a-și plăti datoria). Pe 2 august 1990, irakienii au invadat Kuweitul. SUA a construit rapid o coaliție internațională sub egida ONU și a impus embargou asupra Irakului. Pe 16 ianuarie 1991 au început bombardamentele asupra Irakului, iar în februarie armata aliată i-a forțat pe irakieni să se
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
august 1990, irakienii au invadat Kuweitul. SUA a construit rapid o coaliție internațională sub egida ONU și a impus embargou asupra Irakului. Pe 16 ianuarie 1991 au început bombardamentele asupra Irakului, iar în februarie armata aliată i-a forțat pe irakieni să se retragă. După capturarea sa de către armata americană, căci dictatorul irakian se ascundea într-o groapă de lângă localitatea Ad-Dawr, din apropierea orașului său natal, Tikrit, Saddam a fost predat tribunalului penal irakian care l-a condamnat pe 5 noiembrie 2006
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
trebuia executat până în zori, înainte de inceperea unei sărbători musulmane. A fost spânzurat la ora 5, ora României. Călăii spun că Saddam a murit senin, cu Coranul în mână și înainte de a muri, ultimele sale cuvinte au fost un îndemn ca irakienii să fie uniți și să nu ia contactul cu iranienii. Trupul său a fost predat familiei, fiind îngropat după 24 ore de la execuție, după tradiția musulmană. A fost înmormântat în satul său natal Al-Awja, alături de fiii săi, uciși în războiul
Saddam Hussein () [Corola-website/Science/296813_a_298142]
-
în timpul crizei "Septembrie negru" din 1970, a izbucnit un conflict asemănător unui război civil între palestinienii din Frontul pentru Eliberarea Palestinei și trupele guvernamentale. În acest conflict, Siria a intervenit în favoarea palestinienilor. Irakul și Siria aveau de asemenea relații încordate, irakienii au refuzat la început să se alăture ofensivei. Libanul, care avea graniță comună cu Israelul, nu era așteptat să se alăture alianței arabe, datorită faptului că avea o armată mică și era în mod evident o țară deja instabilă. În
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
000 de oameni, 500 de tancuri și 700 de transportoare blindate. Sosirea diviziilor irakiene a fost o surpriză pentru Marele Stat Major Israelian, care se aștepta la o avertizare de cel puțin 24 de ore din partea serviciilor de spionaj. Intrarea irakienilor în luptă a fost o surpiză operațională, ei atacând în flancul sudic mai expus al armatelor blindate israeliene, oprindu-le acestora avansarea și silindu-le să se retragă pentru a preîntâmpina încercuirea. Contraatacul combinat siriano-irakiano-iordanian a împiedicat obținerea altor victorii
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
2012 de la Statistics Denmark, 89,6% din populația Danemarcei de peste 5.580.516 de persoane este de origine autohtonă. Din restul de 10,4% mulți au fost imigranți sau urmași ai unor imigranți recenți, din țările vecine, dar și turci, irakieni, somalezi, bosniaci, sud-asiatici sau persoane din Orientul Mijlociu. Din cei 10,4%, circa 200.000 (34%) au origine occidentală, și circa 390,000 (66%) nu sunt occidentali. Vârsta mediană este de 39,8 ani, cu raport bărbați-femei de 0,98. 98
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
de facto timp de 12 ani, aflându-se sub protecția zonei de excluziune aeriană și cer o autonomie juridică a teriotriului pe care sunt răspândiți. La 16 mai 2003 autoritățiile americane au abandonat planul de acordare a autorității guvernului civil irakian ales (la fel cum s-a întâmplat în Afganistan, vezi invazia Afganistanului) și au prezentat Națiunilor Unite o rezoluție, care oferea Statelor Unite și Marii Britanii puterea de a aplica sancțiuni economice în Irak, permițând țărilor alite să exploateze resursele de petrol
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
de către un consiliul ales direct de către popor, și de asemenea alegerea unui nou guvern, conform articolelor acestei noi constituții, până la sfârșitul lui 2005". Acestei ocupații i s-au opus forțe din interiorul Irakului. În primele luni de ocupație, duzine de irakieni s-au implicat în manifestații antiamericane, în părțiile șiite ale țării. Aiatolahul Sayed Mohammed Baqir al-Hakim, care s-a întors în Irak după decenii de exil la scurt timp după ocupație a declarat: "Pe noi nu ne sperie trupele britanice
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
câmpul de luptă de la începerea invaziei în luna aprilie 2004. În această lună invadatorii au înregistrat cel mai prost bilanț, remarcându-se o tendință clară a incriminării activitățiile rezistenței atât în Bagdad precum și restul orașelor importante ale țării. Ofensiva rebelilor irakieni a lovit în trupele americane și aliate, atât în centrele urbane cât și pe drumuri. De asemenea, au fost obstrucționate lucrările la construcția infrastucturii pentru furnizarea apei și curentului electric, întreprinse de contractanți străini, terminale petroliere din Golful Persic și
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
începând din 2005 luptele au luat din ce în ce mai mult un caracter sectar, în care diferite grupuri, unele de musulmani șiiți, altele de suniți se luptă între ele. Ca atare, cele mai multe atacuri nici nu sunt îndreptate contra trupelor americane, ci împotriva civililor irakieni. Lupta devine din ce în ce o luptă pentru puterea internă. Armata americană, care avea la început un rol de armată de ocupație, are din ce în ce mai mult un rol de forță de menținere a păcii și ordinii, împotriva unor bande înarmate
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
de petrol pentru transportul petrolului la rafinăriile din Bagdad. În plus, jaful generalizat a suspendat reactivarea producției în giganticul depozit de petrol de la Rumaila. Între grupurile care au revendicat atacurile contra ocupației de către coaliție și sabotajele se află Frontul Național Irakian al fidelilor lui Sadam, Partidul Șerpilor și Regresul. Ca mijloc de presiune pentru ca SUA și aliații lor să abandoneze teritoriul irakian, la 8 aprilie 2004 a început o campanie spontană de sechestrări a cetățenilor națiunilor invadatoare, soldată cu reținerea a
Ocuparea Irakului din 2003-2004 () [Corola-website/Science/297890_a_299219]
-
în aprilie și au ajuns la Bagdad și baza RAF de la Habbaniyah în mai. Armata irakiană a atacat baza Habbaniyah, dar a fost rapid înfrântă, iar Rashid Ali a fost nevoit să fugă din țară. Britanicii i-au forțat pe irakieni să declare război Axei în 1942. Forțele britanice au rămas în Irak pentru a proteja zăcămintele de petrol. Operațiunile anglo-indiene trebuie văzute în conjuctura mai largă a evenimentelor din regiunea care cuprindea și Siria și Persia (Iranul). Insula era divizată
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
alternativă . Arabii continuară să tragă focuri de arme spre cartierele evreiești Shapira, Florentin și spre strada Herzl din Tel Aviv. În februarie 1948 apărarea arabă la Yaffa cuprindea în principal membri ai așa - numitei Armate de Eliberare arabe conduși de irakianul Abdul Wahhab al Sheihk, apoi de căpitanul irakian Abdel Nadjm al Din și de localnicul Michail Al 'Issa ,la care se adăugau circa 50 de mujahiddun musulmani din foste unități SS din Bosnia sub comanda lui Hadj Murad și un
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
tacticilor de luptă similare: război de tranșee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale în masă ale infanteriei peste „țara nimănui” și utilizarea armelor chimice (precum gazul muștar) de către Irak împotriva trupelor iraniene și a civililor irakieni kurzi. La vremea respectivă, Consiliul de Securitate al ONU a declarat faptul că „au fost folosite arme chimice în lupte”. Totuși, în aceste declarații ale ONU nu se preciza faptul că doar Irak a folosit arme chimice, astfel încât „comunitatea internațională
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
folosite arme chimice în lupte”. Totuși, în aceste declarații ale ONU nu se preciza faptul că doar Irak a folosit arme chimice, astfel încât „comunitatea internațională" a păstrat tăcerea în timp ce Irak folosea arme de distrugere în masă împotriva iranienilor și a irakienilor kurzi.” Războaiele din sec. 16 și 17 dintre Imperiul Otoman și Persia au avut drept scop controlul asupra Mesopotamiei, regiune ce se întindea aproximativ pe teritoriul de azi al Irakului. În acest context, de maximă importanță pentru ambele părți aflate
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
în special orașele kurde din nord-vestul Iranului (iunie 1979), apoi au atacat Șăleḥăbăd în sud, unde au omorât mai multe persoane. De asemenea au avut loc numerase ciocniri în zona de frontieră între unități iraniene și irakiene. Principalul pretext al irakienilor era controlul asupra cursului Shatt al-Arab. Râul Shatt al-Arab este format prin confluența a trei râuri, Tigru, Eufrat și Kărun, în lungime de cca. 200 km, din care cca. 80 de km formează granița dintre cele două țări. Shatt al-Arab
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
revoluția iraniană să nu se extindă și în Irak a condus la persecuții asupra populației majoritar șiite din Irak. În primul rând, arestări urmate de execuții ale membrilor partidului șiit al-Da’wa, interzis de autorități. Liderul spiritual suprem al șiiților irakieni, marele Ayatollah Băqer al-Șadr, a fost arestat în aprilie 1980 și executat în secret. Zeci de mii de șiiți, cu origine iraniană, dar care erau stabiliți de secole în centrele religioase Karbala și Najaf, au fost expulzați din Irak, iar
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
îndârjită a trupelor Gărzilor Revoluționare Iraniene. Pe 24 octombrie, la mai bine de o lună de la invazie, cu prețul unor grele pierderi, trupele irakiene au reușit să ocupe orașul Khorramshahr. Asediat, orașul Abadan rezista cu succes însă. După 24 octombrie, irakienii au schimbat strategia, războiul devenind unul static, fără confruntări directe, limitându-se doar la apărarea teritoriului cucerit și bombardarea pozițiilor adverse. Atacul irakian, deși beneficiase oarecum de elementul surpriză s-a împotmolit după numai o lună, deși irakienii dispuneau de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
24 octombrie, irakienii au schimbat strategia, războiul devenind unul static, fără confruntări directe, limitându-se doar la apărarea teritoriului cucerit și bombardarea pozițiilor adverse. Atacul irakian, deși beneficiase oarecum de elementul surpriză s-a împotmolit după numai o lună, deși irakienii dispuneau de forțe superioare numeric și din punct de vedere al echipării, beneficiind și de forțe aeriene superioare. Aceasta s-a datorat pe de o parte dârzeniei opuse de forțele iraniene, compuse din gărzi revoluționare, trupe regulate, forțe de poliție
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Inițial, contra-atacul a fost un succes, dar ulterior forțele irakiene au încercuit diviziile iraniene, producându-le pierderi grele. Președintele Bani Șadr s-a opus de la bun început acestei ofensive, considerând că nu este încă momentul pentru un atac generalizat asupra irakienilor, în final trebuind să cedeze în fața clericilor din Consiliul Suprem de Apărare. Eșecul din prima fază a ofensivei iraniene a fost ulterior depășit, astfel încât în septembrie 1981, armata iraniană a lansat o serie de atacuri încununate de succes împotriva trupelor
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
în septembrie 1981, armata iraniană a lansat o serie de atacuri încununate de succes împotriva trupelor agresoare. Prima a împins armata irakiană pe malul de vest al râului Kărun, în timp ce a doua a ridicat asediul asupra orașului Kărun, asediat de irakieni aproape un an. Spre sfârșitul anului, Iranul a lansat încă două ofensive de mai mică importanță în apropiere de Susangird (29 noiembrie 1981) și în zona Qasr-e Shirin (12 decembrie 1981), reușind să elibereze încă o parte din teritoriul capturat
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]