733 matches
-
Răspunderea suferă aici o ruptură de nivel, pentru că libertatea, confruntată cu sursa ei, este trăită în consecințele ei infinite, care nu se mai înscriu în planul unei vieți și într-o limită umană, ci în suprauman. Totul se mută în "irealitate" sau într-o realitate în care datele problemei se modifică fundamental: cel care întreabă nu are chip, iar eu, care voi fi chemat să răspund, am ieșit din limitele vieții în care obișnuiam să fiu întrebat și să răspund. Cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urma încearcă să rezume condiția personajelor semnificative ale literaturii române. Sunt cuprinse cele ale prozei și teatrului, mai puțin ale poeziei epice, deloc cele ale prozei fantastice, basmului etc. Care nu operează cu ființe reale, ci își asumă din start irealitatea personajelor: pajuri și cu zmei, extratereștri și eroi pur simbolici. Câteva excepții am îngăduit totuși acolo unde asemenea eroi au consistența unor oameni vii. O istorie a vieții personajelor literare românești, în datele ei cele mai palpabile, se confundă cu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
viziune a ultimelor ceasuri, de dinaintea „prematurei” mele morți. Bărbatul care scria aceste rânduri tocmai Împlinise 46 de ani. Există o evoluție a vocii și a tonului În jurnalul lui Drieu, care marchează o deplasare dinspre zona realului spre cea a irealității. Prizonier al unei aglomerări de evenimente care Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
copilărie să accepte viața "fără iluzie", ca pe o "scurtă traiectorie dintre cele două neante definitive". Și asta deoarece comportamentul personajului nu suferă alterări spectaculoase sub influența unor împrejurări exterioare: apariția bolii nu constituie "intriga" cărții ca și Întâmplări în irealitatea imediată, schimbând ce e de schimbat, Bizu se înscrie în categoria prozei de idei și de viziune, fără miză propriu-zis "epică". Altfel spus, "logica" romanului lovinescian este deductivă și finalistă, nu inductivă și cauzalistă (cum e "logica" literaturii de tip
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu pun prea mare preț pe virginitatea lor. Oricum, exagerând puritatea fecioarei sacrificate pe altarul vanității lui de bărbat, Bizu își face procese de conștiință și începe să uite amănuntele legate de întâlnirea lor, acoperită treptat "de un abur de irealitate". Nedelicat, el o evită pe femeia aceasta pură, iar când o vede din nou, se teme de exuberanța ei, în care presimte parcă "zornăitul lanțurilor viitoare". Bucuroasă, tot fata are și acum inițiativa, îi ia din nou capul în mâini
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
parcă dinadins tot de imaginația sa de voyeur ("o compunea și o descompunea pe retina sa, înaltă, mlădie, dominatoare"). La rândul ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a-i întreține interesul erotic, de vreme ce îmbracă "rochia de tul albastru, cu brațele goale până la cot", pe care o purtase la prima lor întâlnire
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întrebuințarea lor sistematică, dar și realitatea, astfel ignorată, se estompează. [...] Rostirea fără obiect, alături de obiect, împotriva obiectului nu rămâne fără efect asupra psihismului. De consecințele ei se resimt mai ales scriitorii, cu toate că nu sunt singurele victime ale acestui scenariu al irealității, nici singurii ei actori"243. Informațiile suplimentare despre violența limbajului educă ascultătorul în spiritul valorilor democratice. Prima etapă a receptării Undelor scurte se situează în cotidianul trăit de Monica Lovinescu, concomitent cu realizarea emisiunilor Actualitatea culturală românească și Teze și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
căreia sistemul totalitar are năzuința de a schimba radical natura umană prin distrugerea individualității și prin teroare: "să ne oprim la două din trăsăturile considerate de Hannah Arendt consubstanțiale unui astfel de regim: uitarea forțată și crearea unui climat de irealitate; le vom regăsi într-un regim ca acela din România, unde frica nu mai are nevoie neapărat de lagăre și închisori pentru a funcționa"249. Totalitarismul își pune amprenta peste toate manifestările unei societăți, peste toate clasele sociale. De aceea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
reprezentanți pe Mircea Eliade (Maitreyi), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), Mihail Sebas tian (De două mii de ani, Cum am devenit huligan), Anton Holban (O moarte care nu dove dește nimic, Ioana), Max Blecher (Întâmplări din irealitatea imediată) ș.a. Formulele narative pe care le preferă acești scriitori sunt: confesiunea, ca introspecție lucidă aplicată propriei experiențe interioare, și jurnalul, ca mărturie a experienței trăite nemijlocit (adesea comentat dintro perspectivă temporală ulterioară). Alte „dovezi“ care validează autenti citatea unor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a evidenția implicarea afectivă a persona ju luina rator, reliefând admirația cu care o privește pe femeia de care este îndrăgostit. 7. Comparația utilizată în enunțul Retras în firida aceea [...] parcă mă afundam întrun vis se referă la senzația de irealitate, la starea de pace, de retragere din lumea reală, mediocră, întrun spațiu privilegiat, al frumuseții, al iubirii. 8. Genul epic are drept trăsătură definitorie prezența instanțelor comunicării narative. De exemplu, în fragmentul citat, se evidențiază prezența unui personajnarator, desemnat prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
CUVINTELE DUHULUI 1. Să ne reamintim că suntem liberi, înfășurați în mantia propriei libertăți. Sunt liber prin jertfa lui Iisus Hristos. Întreaga bucurie și fericire a libertății mele îmi vin de la Dumnezeu. Trecutul și culpabilitatea au dispărut, topindu-se în irealitatea din care au venit. Dumnezeu ni l-a dăruit pe Duhul Sfînt cu misiunea să înlăture orice urmă de îndoială sau culpabilitate pe care ni le-am impus și care nu au nici o funcție utilă. Astfel, vom regăsi pacea în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sa. Până la urmă, retragerea zeilor a dus nu atât la afirmarea triumfătoare a subiectului, cât la dreptul tuturor la infantilism, la distracțiile „pasive” și futile: ea ilustrează nu atât abisul tragic al nonsensului, cât dorința de băi de tinerețe, de irealitate ludică, de derealizare emoțională a sensului. Dacă universul raționalității instrumentale e martorul unei amplificări a „căutării sensului”, el este încă și mai mult martorul nevoii crescânde de uitare a sensului, de evadare din viața de toate zilele în activități gratuite
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe nebun să vadă demoni, numai ea îl face pe îndrăgostit să vadă frumusețea chipului celui mai hidos. Imaginația, așadar, îți îngăduie să vezi ceea ce nu există: astfel, Tezeu va defini poetul ca fiind cel ce dă un trup real irealității, cel ce dă o înfățișare lucrurilor inexistente. Oare nu e poetul ființa care, în delirul ei, croiește forma („turns them to shapes”) unor lucruri neștiute, găsește un loc și un nume pentru închipuiri lipsite de consistență („to airy nothing/ A
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
siguranță, Marie - la fel ca Bătrânul și Străinul - privește viața celor din jur cu ochii omului stăpânit de conștiința morții (moartea tinerei fete înecate ce plutește pe apele fluviului). Conștiința morții face ca viața să pară ireală, dar tocmai această irealitate e ceea ce duce la aflarea adevărului despre ea. Spațiul teatrului nu este aici decât acel spațiu în case devin evidente granițele teritoriului uman, un teritoriu-limită, în contact direct cu moartea. În spatele ușilor sau dincolo de ferestre, în întunecimea unei păduri ori
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
textele teoreticianului. Cerând întoarcerea la izvoarele înseși ale artei occidentale, Craig pare să reclame o întoarcere la eidolon-ul arhaic, analizat de Vernant 1 în raport cu imaginea mimetică ulterioară, bazată pe asemănare, pe reflectarea realului (acea imagine stigmatizată de Platon tocmai pentru irealitatea ei). Un eidolon care, sub diferitele sale înfățișări, trimite întotdeauna la „acel miracol al unui invizibil ce se lasă văzut pentru o clipă”, un invizibil având întreaga forță a unei prezențe efective. Eidolon-ul arhaic, subliniază Vernant, mijlocește deschiderea spre spiritual
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe Archibald din Negrii: „Teatrul! Locul unde ne jucăm de-a oglinditul, numai că, încetul cu încetul, o să ne vedem dispărând în oglinda apelor lui, ca niște imenși narciși negri”. În această mișcare acceptată ce duce la o dispariție în irealitatea imaginii reflectate, Village, incarnare a urii și a crimei, protestează zadarnic: „trupul meu vrea să trăiască”, spune el. Archibald îl contrazice calm: „nu va mai rămâne din tine decât spuma mâniei tale”, însă grăbindu-se să adauge: „Te vei transforma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
goană după un „obiect” niciodată satisfăcător: nu există de acum înainte nimic de așteptat, nimic de sperat, nimic de căutat, nici de iubit. Adolescentul devine distant, inaccesibil. Această experiență a vidului amenință rapid baza narcisiacă, putând culmina cu senzații de irealitate, de plutire (cf. exemplul Jacques). Pentru Gutton (1986), acest gol, această plictiseală intensă, constituie una dintre formele majore ale stării de proastă dispoziție și are drept rol tocmai evitarea efortului de reprezentare pe care îl implică elaborarea depresivă. Vom relua
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
scaunul ocupat de musafir când tăifăsuiseră. Am nevoie să Înțelegi unele lucruri, spusese. Atunci am să te pot ucide, În sfârșit. Etcetera. Probabil coniacul, s-a gândit pictorul de război, cu efectul lui asupra inimii și capului, atenua senzația de irealitate. Vizita neașteptată, convorbirea, amintirile și imaginile despăturite la fel de evident ca și pagina cu fotografia ori albumul cu lucrările lui de război păreau acum să facă parte fără stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
soteriologice, Isus mai este și marele profet care Îl precedă pe Mani, după cum Îl va preceda și pe Mohamed, o apariție istorică a entității transcendente a cărei epifanie luminoasă este Luna. Mani este un docet din genul fantaziast, adică susține irealitatea cărnii lui Isus113. Contrar lui Marcion, el nega orice realitate pătimirii și morții MÎntuitorului: Vrăjmașul care spera că 1-a răstignit pe MÎntuitor, pe Tatăl celor Drepți, s-a aflat răstignit În locul lui. #Una a fost atunci realitatea și alta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fantastică; fantazie; fantomă; farmec; ficțiune; fiecare; fluturi; foc de tabără; a fost odată; frații Grimm; gen; ghiveci; gînduri; gogoașă; Grimm; groaznică; gură; happy-end; iarbă; iarnă; ideal; idealitate; idei; ieșire; iluzie; imaginară; imagine; imposibilitate; inedit; inexistentă; infinit; informație; inventa; invenție; invenții; irealitate; istorii; istorisește; împărat; împliniri; încîlcită; încîntător; înspăimîntător; înțeleaptă; a învăța; lacrimă; lată; lecție de viață; lin; liniști; magic; masă; mărgăritare; minunată; minuni; mister; morală; narare; nașpa; nepoți; de neuitat; nevăzător; Nică; noapte; noaptea; nostalgie; nou; cu nouă neveste; nuntă; oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ireal (8); scop (7); țel (7); dulce (6); împlinire (6); cosmos (5); odihnă (5); plăcut (5); reverie (5); adînc (4); amintire (4); aspirație (4); fericire (4); închipuire (4); basm (3); ciudat (3); erotic (3); fantastic (3); gînd (3); imagine (3); irealitate (3); revenire (3); visător (3); aievea (2); colorat (2); în culori (2); déjà-vu (2); dor (2); dormit (2); evadare (2); fantezie (2); idee (2); iluzii (2); imagini (2); imposibil (2); inconștient (2); îndeplinit (2); înger (2); liniște (2); magie (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
un eveniment sau o devenire permanentă într-un sistem bipartiționat sau chiar pluripartiționat. Cyborgul este, în această întru(chiăpare, un corp virtual, în sensul unei virtualități ca marcă a indiscernabilității dintre real-material și ireal-ficțional, și nu ca o condiție a irealității sau a imaterialității. Cyborgul intermediază atât între disciplinele tehnoștiințifice și cele umanistice, între realitate sau viață și ficțiune sau metaforă. 1.2. Destructurarea opozițiilor natural-artificial și subiect-obiecttc " 1.2. Destructurarea opozițiilor natural‑artificial și subiect‑obiect" Artificialul nu mai înseamnă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
crearea unei ființe imaginare. Dacă imaginea cyborgului poate fi înscrisă în regimul iconic al monstruosului, cu calificativele anormalității și ale ficționalului, în timp ce populează contingentul (vezi capitolul precedentă, imaginarul avatarului se poate încadra în registrul fantasmaticului sau al fantomaticului, cu atributele irealității și ale imaterialității care se manifestă și se arată în lumea obișnuită după criteriile virtualității paranormale sau a forțelor oculte. Studiul prezent preferă însă să nu disocieze între real și ireal sau între material și imaterial în ceea ce privește identitatea virtuală a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
analog cu fenomenul hipervizibilului, corpul devine un hipercorp, un corp înscris în regimul hiperbolic al reprezentării, sau, mai bine zis, al simulării. Corpului i se aplică diverse tratamente artistice, fie pentru a demonta clișeul imaginii, fie pentru a face tangibilă irealitatea bazelor de date, fie pentru a intra în paradigma globală a „videologiei”, ca să folosim terminologia lui Manolescu (2003Ă. Mai degrabă decât să fie reprezentat, trupul este construit la interfață, este simulat atât ca interioritate, cât și ca exterioritate, atât ca
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Ă nu-i mai mult decât o aparență? Cauză a angoasei, această conștiință a inconsistenței face posibil saltul spre revelația sensului care se ascunde în neant. Dar, până la sens, spaima. La un moment dat, Cioran notează: „Să percepi partea de irealitate din orice, semn sigur că înaintezi spre adevăr...” (I, 12). Apoi, la distanța numai câtorva rânduri: „Acum câteva zile... Mă pregăteam să ies și, ca să-mi aranjez fularul, mă privesc în oglindă. Brusc, o spaimă cumplită: cine e omul ăsta
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]