555 matches
-
ale ironiei, precizând simultan și suprapunerile acesteia peste alte moduri ale comicului. Sunt enumerate astfel: parodia ("ironia livrescă"), carientismul (ironia "ușoară", atașată de d'accueil), asteismul (ironia "urbană"), diasirmul (ironia sinuos arogantă), micterismul (ironia disprețuitoare, "de excludere"), sarcasmul (ironia acerbă, ireconciliabilă), cinismul (ironia înrăită, "canină") etc.137 O altă distincție se poate face ținând cont de faptul că ironia, ca posibilitate literară, presupune inserarea în text a anumitor semnale: repetarea unei propoziții în context, exclamațiile, punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spună, deoarece important pentru noi este nu ce-a vrut să spună, ci ce a spus, mai bine zis ce auzim noi. Astfel Cassou mă numește pe lângă sălbatic - și dacă asta vrea să însemne om silvestru, de acord -, paradoxal și ireconciliabil. Că sunt paradoxal mi s-a spus deseori și în așa fel, încât până la urmă nu s-a mai știut ce anume înțeleg prin paradox cei ce mi-au spus-o. Deși paradoxul este, ca și pesimismul, unul din cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai știut ce anume înțeleg prin paradox cei ce mi-au spus-o. Deși paradoxul este, ca și pesimismul, unul din cuvintele care au sfârșit prin a-și pierde orice sens în Spania noastră, în Spania conformismului gregar. Eu și ireconciliabil? Așa se nasc legendele! Ci să lăsăm acum asta. Apoi Cassou îmi zice mort și înviat totodată - mort et ressuscité ensemble -. Când am citit calificativul de înviat, am simțit un fior de anxietate. Pentru că mi-a venit în minte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tempo, iar mișcarea reprezintă cu destulă acuratețe lumea de azi, de neconceput În nemișcare, nemișcat fiind doar boul. Circulația vocabulelor pe Întreg setul de tobe cerebrale este singura care se opune notabil morții, fiindcă leagă arborescent lucruri la prima vedere ireconciliabile, Într-un dialog orizontal autor-cititor - aici cititorul este neantul -, cealaltă axă, verticală, conectînd textul tău la alte texte (Julia Kristeva, se predă la școală). În ce privește aceste alte texte precum și un alt tip de lector, cel obișnuit, este limpede că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a avut vreun efect adevărat, fapt ce trebuia demonstrat de noi și recunoscut ca fiu legitim de către părinte. Este ușor să-ți dai seama că, în ceea ce privește doctrina dogmatică, efectul acestuia a fost harul, în timp ce dreptul civil și canonic au devenit ireconciliabile, efectul său fiind atîtea interpretări care au răpit în parte vigoarea legilor celor mai sănătoase; cît despre morală, efectul nu a fost asemănător, căci a cauzat tot ce a fost spus asupra materiei probabilității, iar ceea ce s-a spus și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
C. XI. 294 Labora sicut bonus miles Christi Iesu. Nemo militans Deo implicat se negotiis saecularibus. II Timotei II, 3, 4. 295 Am spus că aceste două idei ale individualității și unității organice proprii imperiilor barbare și, respectiv, Bisericii, sînt ireconciliabile, iar momentana lor fuziune este mai degrabă aparentă decît reală. Încă o dată, individualul pare că, uneori, își anihilează opusul, deși Biserica și-a revenit întotdeauna în clipele de criză extremă și și-a reînnoit modul de gîndire. Dar aceasta nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
conte cât stai aici. Toată lumea spune că-i charmant și mai arătos decât prinții William și Harry la un loc. Câteodată stau și mă-ntreb dacă n-o fi posibil să divorțez de mama. Aș putea invoca diferențe de opinie ireconciliabile în privința relației cu vecinul nostru. Se pare că Drew Barrymore a făcut asta și n-a ajuns prea rău. —Mamă, amintește-ți, nu suntem exact prieteni la toartă cu familia Swyre. —Iubito, nu vreau să dai din nou cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ajuns la putere după ce naziștii au cîștigat cele mai multe voturi în alegerile din 1932. În Italia postbelică, comuniștii și catolicii erau cele două partide mari, iar alegerile erau "o luptă pe viață și pe moarte între moduri de viață opuse și ireconciliabile" (LaPalombara, 1965: 291). În alegerile prezidențiale din Rusia din 1996, a alege între Boris Elțîn și liderul comunist Ghenadi Ziuganov era o alegere atît între personalități, cît și între regimuri (Rose și Tikhomirov, 1996). O democrație nouă depășește un moment
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
European policy (1792-1814) 196 Conclusion 258 Summary 265 Index 288 Introducere Perioadă cronologică în care este încadrată tematica abordată în paginile care urmeaza se caracterizează printr-o confruntare fără precedent, ca amploare, durata și consecințe, între promotorii a doua concepții ireconciliabile despre sistemul politic continental. Cea dintâi a fost promovată de revoluția franceză care "pretinde să întemeieze și raporturile internaționale pe voința popoarelor, deschizând era naționalităților"1. Se urmărea, deci, instituirea unui nou "drept public", pe care "vechea Europa", adică promotorii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1756, care a avut ca efect subminarea autorității Franței în problema orientala, ca urmare a renunțării la politica activă în Orientul European. Ceea ce a înlesnit consolidarea pozițiilor în zona ale aliaților săi, în teorie, dobândiți în anul 1756, dar adversari ireconciliabili, în practică politică, anume cele ale Austriei, dar, mai ales, ale Rusiei. Ca urmare, principalul obiectiv pe care și l-a propus diplomația revoluției l-a constituit evitarea pericolului că provinciile europene ale Imperiului Otoman să-i fi fost sustrase
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
al XVIII-lea o astfel de politică nu mai putea afla, însă, nici un punct de sprijin în realitățile continentale și zonale. Revoluția franceză a modificat, în mod fundamental, structura sistemului politic european, în sensul că vechii aliați au devenit dușmani ireconciliabili, iar "dușmanii de moștenire", aliați conjuncturali. În această categorie se află chiar Austria, în primă ipostază față de Franța, în cea de a doua față de Prusia 115. În acel context, gravele și repetatele înfrângeri suferite de Austria din partea armatelor franceze au
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ce-i drept, ambele situații au fost înserate, de altfel, într-un act internațional dar care părea să fi fost încheiat, tocmai pentru a nu fi aplicat, mai ales în ceea ce privește dezlegarea problemei orientale, deoarece obiectivele celor două puteri contractante erau ireconciliabile, în fond154. Or, tocmai această contradicție ireductibila s-a încercat a fi aplanata până 151 "Je ne réussi pas à l'engager (pe Napoleon n. Ven.C.) îi raporta P.A. Tolstoi lui Rumianțev, la 11 ianuarie 1808, din Paris de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
detaliilor, grăbind configurarea raportului de forțe din Nordul Europei, în favoarea Rusiei. Pentru că, așa cum s-a constatat, atacând, fără declarație de război, Pomerania Suedeză, i-a oferit, "pe tavă", lui Carol Johan justificarea morală a trecerii, fără rezerve, în tabăra adversarilor ireconciliabili ai Franței. În consecință, Suedia a contribuit, ca membră a celei de a șasea Coaliții antifranceze, constituită în anul 1812, la ștergerea de pe harta politică a Europei a Imperiului Francez creat de Napoleon. Concurență franco-rusă pentru controlul situației politice din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cât și față de adversarii otomanilor , în primul rând față de Rusia 135. Această din urmă evoluție a fost favorizată de modificările politice intervenite acolo, concretizate, așa cum am mai menționat, în decesul țarinei Ecaterina a II-a, în luna noiembrie 1796, dușmanul ireconciliabil al Imperiului Otoman, și în preluarea domniei de către fiul său, Pavel I. Acesta a înțeles că singurul mijloc de a stopa înaintarea francezilor în Marea Adriatică și în Mediterana Orientala, ca urmare a păcii de la Campoformio, constă în obținerea permisiunii Porții
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar fi defavorizat-o, date fiind suspiciunile sale că cele două aliate ar fi putut să-și coordoneze din nou politică lor orientala. De aceea, era nevoie stringenta de o contrapondere ce putea fi reprezentată, înainte de toate, de Prusia, adversara ireconciliabila a Austriei în spațiul german, si a Rusiei, deși în alți parametri, în Polonia. Aceluiași obiectiv trebuia să-i fie subscrisa și aderarea Suediei la coaliția antifranceză, dată fiind rivalitatea ei cu Rusia în spațiul baltic 145. De altfel, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de eliberare națională a lui Tudor Vladimirescu soldată cu restabilirea domniilor pământene. Cele patru acte ale istoriei române stau sub semnul relației ireconciliabile dintre libertate și subjugare națională. Naționalitatea română, odată formată și conștientă de sine, a fost trecută prin ordalia îndoită a slavonismului și grecismului. Românismul nu doar că a supraviețuit acestei judecăți a istoriei, ci a și triumfat lingvistic și politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în schimb asupra faptului ca lupta pentru unificarea proletariatului să nu se împiedice de "o serie de lupte naționale sterile", care sunt oricum cauze pierdute (Löwy, 1976, p. 86). Cel care a dat o soluție practică unei probleme teoretice aparent ireconciliabile a fost V.I. Lenin, prin a sa doctrină a dreptului la autodeterminare națională al popoarelor. Chiar dacă legitimează ideologic dreptul de separare politică a națiunilor oprimate de statele asupritoare și ordonă chiar declanșarea luptei împotriva asupririi naționale, "țelul socialismului" rămâne "nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
desăvârșit. Lenin a consfințit formula pragmatică "național în formă, socialist în conținut", iar după el, Stalin a postulat teza "socialismului într-o singură țară". Tito în Iugoslavia și mai târziu Ceaușescu în România au fuzionat cele două doctrine politice principial ireconciliabile sub forma "național-comunismului". După aproape două decenii de antinaționalism prezentat ca "patriotism socialist" (1948-1964), N. Ceaușescu a recuperat zestrea naționalistă a tradiției culturale românești, în care a încorporat materialismul-dialectic prescris de paradigma marxist-leninistă. "Naționalismul etnic" (românismul) care și-a atins
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
măsură zona științifică, guvernată de concret, palpabil și reproductibil, și zona metafizică, În care revelația, intuiția și trăirea reprezintă practic instrumentele de lucru. Dincolo de faptul că aceste abilități nu sunt la Îndemâna oricui, iar până la un punct aceste domenii pot părea ireconciliabile, doctorul Buta nu numai că reușește să le apropie, dar găsește și modalitatea cea mai fericită de a le pune În valoare, așa după cum o demonstrează Întreaga sa activitate de până acum. Ceea ce este foarte important sub acest aspect este
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
interminabile f]r] vreo perspectiv] de soluționare. Pan] la urm], nu are fiecare cultur] propria ei tradiție etic], aflat] f]r] speranț] în dezacord cu toate celelalte? Și nu exist] chiar și în cadrul îngust al eticii filosofice occidentale moderne diferențe ireconciliabile în privința a ceea ce este bine sau obligatoriu? Ba mai r]u, filosofii nu pot nici m]car s] cad] de acord asupra a ceea ce facem atunci cand lans]m asemenea judec]ți etice: dac] descriem vreun soi de realitate moral] sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
căreia i-a acordat din ce În ce mai puțin timp. În realitate, Între cele două laturi ale activității lui Octavian Goga, pe de o parte - cea poetică, pe de alta - cea politică, există neîndoielnice legături, publicistica servind de punte Între aceste aspecte aparent ireconciliabile. Tonul mesianic al creațiilor poetice din volumul Poezii, publicat În 1905, Îl anunța, Într-un fel, pe omul politic din perioada următoare. Cum el Însuși mărturisea: dacă aș face o disecare a stării mele sufletești, ar trebui să mă Întreb
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
bunăstare. Prin opoziție, hiperglobaliștii animați de valori neoliberale consideră statul un construct anacronic, inadaptat și ineficient în epoca globalizării și salută triumful autonomiei individuale și al principiilor economiei de piață asupra statocentrismului. Dincolo de aceste evaluări mai mult sau mai puțin ireconciliabile, înrădăcinate în tradiții filosofice și abordări teoretice diferite, globalizarea ca obiect de studiu și dezbatere suscită încă numeroase întrebări, care servesc în mod util ca punct de reflecție și pot orienta viitoare programe de cercetare, cum ar fi: Provoacă globalizarea
Globalizarea între concept şi realitatea desemnată. In: RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
caracteristica esențială a Războiului Rece constă tocmai în faptul că el nu a fost un conflict armat, deschis, în sensul tradițional al conceptului. Războiul Rece a constat mai curând într-o extinsă cursă a înarmărilor pe fundalul unei incompatibilități ideologice ireconciliabile între doi actori angrenați într-o luptă pașnică pentru putere în sistemul internațional. Confruntări directe între trupele americane și cele sovietice nu au existat pe teritoriul nici unuia dintre cele două state. Ceea ce nu înseamnă că nu au existat confruntări între
EVOLUŢIA SISTEMULUI INTERNAŢIONAL DUPĂ 1914. In: RELATII INTERNATIONALE by ANDREI MIROIU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1505]
-
elementele dovezii care este dezvoltată în prima propoziție, prezentată sub formă de silogism: .) Putem deci să afirmăm cu Alquie că .) De fapt atunci cînd Descartes își explică argumentul printr-un silogism, nu e nici o îndoială că demersul său este absolut ireconciliabil cu tomismul.. ) Se vede aici că putem reduce acest silogism la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că ideea de Dumnezeu, fiind clară și distinctă, dovedește că existența
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
an școlar. Conflictul de valori și lupta pentru putere: parinții au prejudecăți bazate pe experiențele lor anterioare sau nu le este clar care este rolul lor / profesorilor în viața copiilor. Îmbunătățirea relațiilor cu parinții prin diminuarea posibilităților apariției unor conflicte ireconciliabile presupune: * Informarea periodică, în scris sau verbală, a părinților în legatură cu realizarea obiectivelor educaționale, cu reliefarea progreselor înregistrate de copilul lor. * Creșterea numărului de contacte în care solicitați părinților sugestii și opinii pe care arătați că le primiți cu
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]