701 matches
-
arta e o „îndeletnicire în devenire”, perpetuă nostalgie a desăvârșirii. Remaniindu-și operele, în 1965 restauratorul lucid din Cântece tăcute nu se mai identifica emoțional cu cel care altădată vorbea de partea hipnotică a poeziei, adică de starea de grație, irepetabilă, echivalând cu arătarea sau cu revelarea. Autenticul M., deschizătorul de perspective noi în care Basil Munteanu vedea un primitiv rafinat, trebuie descoperit în primele ediții. Poezia lui Adrian Maniu [...] e triumful stilisticei și al manierei. Aci nu există un conținut
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Iași, 1979; Petre Stoica, Inelul poetului, ST, 1981, 4; Craia, Orizontul, 167-171; Gheorghe Lăzărescu, Adrian Maniu, București, 1985; Pop, Jocul, 57-79; Nicolae Manolescu, Adrian Maniu ’95, RL, 1986, 6; Scarlat, Ist. poeziei, III, 5-7, 80-94; Daniel Dimitriu, O experiență poetică irepetabilă, CRC, 1991, 7; Negoițescu, Ist. lit., I, 286-291; Tudor Opriș, 500 debuturi literare, Galați, 1991, 30-31; Popa, Estuar, 91-97; Cornelia Pillat, Un om din alte timpuri, RL, 1998, 18; Dicț. analitic, I, 78-79, 197-199, II, 71-72, 78-80, 353-355, 394-395, IV
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
receptorului său, în funcție de repere infinit variabile. În Metamorfozele poeziei se reia una dintre tensiunile discutate în cartea anterioară: cea dintre creație și istorie. Se descalifică practic istoria literaturii în beneficiul criticii, singura căreia opera i se adresează prin ceea ce are irepetabil și vital. Asupra dilemelor debutantului, M., criticul matur, revine, în alt context, publicând un prim volum din Istoria critică a literaturii române. Printre circumstanțele speciale care stimulează demararea acestui proiect se cuvine menționată criza prelungită de identitate a istoriei literare
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
În principiu, aproape identice cu celelalte și să se conformeze unui plan general. Dacă această viziune ar fi fost pusă În practică, rezultatul ar fi fost independent de orice particularități temporale și spațiale. O priveliște de nicăieri. În locul unei varietăți irepetabile de așezări bine adaptate la condițiile naturale și la practicile de subzistență locale și În loc de reacția locală - mereu nouă - la schimbările demografice, climatice și economice, statul ar fi creat sate generice inconsistente, uniforme din toate punctele de vedere, de la structura
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în câțiva ani. Sunt duse la capăt numai trei volume (până la cuvântul bărbat) și introducerea la al patrulea volum. Printre teoriile expuse în introduceri se află câteva care s-au impus: teoria circulației cuvintelor, teoria stratului și substratului. Etymologicum..., scriere irepetabilă într-o cultură, fascinează prin acumularea de erudiție, prin excursurile făcute în biografia și semantica unui cuvânt, prin întinsa rețea de citate din literatura populară și cultă. Cuvântul basm, de pildă, devine un studiu monografic de mare densitate (origini - cu
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
reducții (e drept, Întemeiate, cel mai adesea, de cea de-a doua trăsătură originară a limbajului uman, pe lângă creativitate - și anume de alteritate). Esența limbajului este așadar desfășurarea sa În actul individual de vorbire/gândire; este, dacă vrem, acea survenire irepetabilă, și În acest sens originară care se petrece În mintea ta În acest moment, când citești, și cu atât mai mult atunci când, oprindu-te din citit, reexaminezi critic, interpretezi, te situezi. Iar dacă vei vorbi altuia, ceea ce vei face (crezând
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care practică gândirea esențială Într-o manieră post-heideggeriană, „Solitarul”. Iată liniile unei școli de gândire... Horea Poenar: O școală polemică! Corin Braga: Asta și Întreba Ruxandra: poți constitui o metodă sau nu? Textul tău este un discurs absolut autonom și irepetabil sau ar putea Întemeia o școală? Vlad Roman: Cred că există o direcție pe care o oferă și care se referă la modalitatea de a scrie critică Îngânând textul considerat. Ruxandra Cesereanu: Atunci este mai clar conceptul de discurs incantatoriu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
omeniri (Despre poemă). Noțiunile de teorie literară cu care operează sunt romantice: poezia cuprinde viața totală, idealitatea și, deopotrivă, realitatea; ea face posibile abstragerea din real și înălțarea către frumos - „esența ei divină”. Sinceritatea, ca manifestare a unui fond liric irepetabil, și entuziasmul sunt fundamente ale artei. Chiar simbolismul este privit ca o reînviere a romantismului: e operă de imaginație, „de sacru entuziasm”, ivită într-o mișcare contrară excesului de vulgaritate al naturalismului. Concomitent cu idealul „ieșirii din real”, al libertății
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
1971). Urmărind istorist efectele catalitice ale capodoperelor „divinului brit” în România - de la primele mențiuni, recenzii, articole și reprezentații până la studii, traduceri și inserții tematice în scrierile literaților noștri -, autorul subliniază mai ales specificitatea contactelor, pentru a pune în lumină modul irepetabil în care cultura română s-a integrat celei europene, Shakespeare fiind unul dintre marile spirite care au pregătit comuniunea culturală. Concomitent, preocupările anglistului se împlinesc în zonele literaturii americane: 13 scriitori americani (1968), spre exemplu, selectează vârfuri ale literaturii moderne
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
să continue, vom comunica cu persoana respectivă în această direcție în prezent („Mulțumesc pentru tratație”, va spune un musafir care s-a bucurat de vizită, „totdeauna mă simt bine când trec pe la dumneavoastră”). În același timp, comunicarea este un proces irepetabil și ireversibil; fiecare experiență de comunicare este unică, iar două experiențe de comunicare nu pot fi perfect identice. Experiența de comunicare produce schimbări în persoanele implicate, schimbări care vor condiționa acest deziderat. În acest sens, reamintim cititorilor o perspectivă din
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se revelează sieși ca inclusă într-o grandioasă simetrie cu principiul suprem și absolut”. Creația estetică este strâns legată de geneza și nivelurile contemplației, din care derivă și momentul inspirației, act ce configurează în întregime un proiect unic al operei, irepetabil, așa cum e un embrion, care conține în întregime proiectul viitoarei ființe. Procesul complex prin care se trece de la percepție la operă are ca agent cristalizator afectul („conștiința afectivă, sentimentul, emoția, pasiunea ne apar introspectiv ca adevăratele făuritoare și călăuzitoare atât
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
care surprind, creând impresia unui caracter antinomic, ambivalent al acesteia. Cui se datorează această impresie care ne face să considerăm fiecare persoană umană diferită de celelalte și, În același timp, inegală În raport cu ea Însăși? Situațiile vieții, dintre cele mai neobișnuite, irepetabile, reclamă din partea persoanei anumite atitudini, reacții, acțiuni, modele de comportament. A te adapta În conformitate cu situațiile vieții este condiția unui răspuns concordant al persoanei dat lumii externe, Înseamnă „a-fi-conform-cu” sau „a-te-adapta-la”. Aceasta este condiția normalității, considerată o modalitate optimă de adaptare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
răspunde și se comportă la aceste influențe-presiuni, exercitate asupra lui de cele două instanțe ale aparatului psihic menționate. Acest fapt este În concordanță cu principiul unicității, conform căruia fiecare persoană reacționează și se comportă Într-un singur mod, unic și irepetabil, În funcție de natura propriului său endon. Din cele de mai sus se poate trage concluzia că Eul moral al unei persoane este, În primul rând, expresia tuturor virtualităților sale, a dispozițiilor sale de ordin structural, genetic-constituțional, dar concomitent și a achizițiilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de celelalte persoane. Din acest punct de vedere, principiul unicității pare a se apropia de principiul autorității și al dominanței, precum și de principiul exemplarității. Trebuie menționat Însă faptul că prin „unicitate” acceptăm că manifestările din sfera umanului sunt unice și irepetabile. Ele pot fi previzibile sau imprevizibile, dar, chiar În cazul În care se vor repeta, ele nu vor fi niciodată absolut identice cu cele din trecut. Orice formă de manifestare umană este unică. În al doilea rând, corelat cu unicitatea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
așa cum s-a arătat, un caracter absolut particular. În plus, dacă starea de conștiință, indiferent de natura ei, implică vigilența, conștiința morală adaugă acesteia elemente specifice, și anume: - reflectivitatea actelor; - evaluarea valorică; - prevederea consecințelor; - responsabilitatea acțiunilor; - caracterul exclusiv individual și irepetabil al acțiunilor. Din aceste considerente, conștiința morală ne apare ca o achiziție a individului, legată de mai mulți factori: - maturizarea personalității și, respectiv, a aparatului psihic; - formarea Supra-Eului moral; - imitația modelelor pozitive și interiorizarea acestora; - educația morală; - experiența personală de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Acestea pun accentul pe latura psihologică a biografiei, a vieții individuale, pe evenimentele care au contribuit la progresul sau la generarea unor situații conflictuale În viața individului. În conformitate cu acest punct de vedere, fiecare individ are o istorie personală, unică și irepetabilă. Această „istorie” are În primul rând un caracter interior, reprezentând „viața trăită de individ” În planul conștiinței sale, cu succesele și eșecurile sale. Cele mai complete studii În această direcție au fost Întreprinse de Ludwig Binswanger și de K. Leonhardt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
O, 1986, 30; Daniel Vighi, Lumea prin cuvânt, O, 1986, 30; Mircea Mihăieș, Arghezi reflexivul, O, 1987, 29; Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi „Arte poetice”, RL, 1987, 30; Alexandru Ruja, „Cuvinte românești”, F, 1987, 8; Mircea Mihăieș, G. I. Tohăneanu - cuvântul irepetabil, O, 1989, 13; Cornel Ungureanu, Un eminescolog: G. I. Tohăneanu, O, 1989, 40; Gabriela Creția, „Eneida” - o nouă traducere, RL, 1994, 24; G. I. Tohăneanu ’70, coordonatori Fr. Király, Sergiu Drincu și Ionel Funeriu, Timișoara, 1995; Radu Cernătescu, Despre un
TOHANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
trei factori ai ontogenezei: ereditatea, mediul și educația. Ereditatea este însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la alta mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic. Moștenirea genetică este practic irepetabilă de la un individ la altul. Orice genotip se exprimă sub formă fenotipică (totalitatea caracteristicilor unui individ), ca rezultat al interacțiunii timpurii cu mediul. Rolul eredității nu se exprimă în aceeași măsură în diversele aspecte ale vieții psihice; unele poartă mai
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
că „putem cunoaște fenomenul psihic morbid, dar nu-l putem înțelege întrucât el este o experiență sufletească strict individuală și personală, interioară, a fiecărei persoane”. El poate fi comunicat, știut, dar va continua să rămână de „neînțeles” fiind unic și irepetabil, propriu, exclusiv subiectului care-l trăiește. Apare însă un aspect nou, deosebit de important, legat de persoana psihopatologului, a cercetătorului fenomenelor psihice morbide. Psihopatologul trebuie să aibă, în mod obligatoriu, o formație profesională de psihiatru. Este absolut necesar ca acesta să
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de mai sus, centrul individual al persoanei oferă trăirilor sufletești anumite conținuturi intenționale ale căror interdependențe spirituale interne reprezintă însăși noțiunea de „istorie a vieții interioare”. În această succesiune de experiențe trăite poate fi urmărită o corelație istorică unică și irepetabilă, a cărei înțelegere se realizează prin întoarcerea ei către persoana spirituală individuală. Datorită acestei întoarceri, se construiește în decursul vieții un sistem de importanțe și raporturi de importanțe, de care depind anumite trăiri particulare oferite ca posibile unui om. Psihiatria
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Obiectul Științelor Umaniste este omul, dar nu „omul abstract” cu sensul de „conceptul de om”, ci „omul viu” sau „omul în carne și oase”, înțelegând prin aceasta omul determinat „în sine” și „pentru sine”, cu o identitate precisă, unică și irepetabilă. Aceasta este persoana umană. Gândirea umanistă re-așează în centrul problematicii sale omul considerat ca „ființă personală”, separându-l definitiv de „lucrurile materiale” cu caracter impersonal cuprinse în seria phyché-ului și reevaluând în felul acesta, seria phyché-ului. Acest punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Curriculumul trebuie să balanseze just între valorile socioumane și trebuințele proprii de formare ale individului, nu numai din considerente tehnice. De fapt, cea mai importantă dintre valorile care trebuie să îl ghideze este însăși viața, în înțelesul de existență individuală irepetabilă care, prin singularitatea resimțită subiectiv ca „bunul cel mai de preț”, este, obiectiv, o realitate sacră. Orice educație, forțată dincolo de trebuințele de formare individuală și de valori generale acceptate de individ, devine (decade în) dresaj sau fanatizare. Filosofia educației creative
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numai imposibilitatea găsirii fundamentului infailibil a subminat nașterea științei pozitive a curriculumului. Această orientare miza totul pe valorile practicii și ale adevărului rațional. Alte orientări luau în considerare valori diferite; de exemplu, valorile democrației, ale vieții ca trăire unică și irepetabilă sau ale „umanismului”. S-au propus astfel câteva teorii curriculare insolite care păreau a fi preludiul unei noi simfonii. 13.3. Viziuni și modele curriculare bizaretc "13.3. Viziuni și modele curriculare bizare" Eșecul curriculumului pozitiv a dat naștere unor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Development and Human Qualities”, inclus în volumul pblicat de ASCD, propunea autorealizarea ca „finalitate esențială a oricărui curriculum”. În același timp, Foshay susținea că elaborarea curriculumului trebuie precedată și întemeiată pe „cercetarea observațională” a ființei umane, înțeleasă ca „existență unică, irepetabilă și complexă”. După el, „dezvoltarea umană a curriculumului trebuie să fie experimentală, interactivă, cooperativă și în același timp riguroasă”14. În același an, Gerald Weinstein și Mario Fantini au publicat lucrarea Toward a Humanistic Education: A Curriculum of Affect. Era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
identificând noi strategii de ameliorare a procesului didactic. În mod asemănător, unele școli sunt mai receptive la necesitatea construirii unui mediu care să încurajeze dezvoltarea profesională. Școala incluzivă pune în centrul atenției sale persoana umană ca ființă originală, unică și irepetabilă, accentuând ideea că în fiecare societate există persoane diferite, grupuri diferite, motivații, rațiuni și puncte de vedere diferite (Melero, 1998). Această perspectivă generează la rândul ei o serie de întrebări: - Ce schimbări trebuie să se producă în organizarea școlii? - Care
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]