661 matches
-
Trezirea Samuraiului. Cultură și strategie japoneze În societatea cunoașterii Călătorilor prin culturi, Îndoielii irepresibile Cuprins TOC \o "13" \h \z \u HYPERLINK \l " Toc164861070" Introducere PAGEREF Toc164861070 \h 3 HYPERLINK \l " Toc164861071" AMERIZARE PAGEREF Toc164861071 \h 3 HYPERLINK \l " Toc164861072" Singură, Îndepărtată și unică În mijlocul mării PAGEREF Toc164861072 \h 5 HYPERLINK \l " Toc164861073" O
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
necorporale, care reprezintă lucrul cel mai frumos și mai înălțător se demonstrează clar numai prin rațiune și prin nimic altceva”. Noi venim cu o pretenție de sens pentru orice stimulare care penetrează câmpul perceptiv. Este acesta expresia implicită a nostalgiei irepresibile pentru o raționalitate care nu are chipul pe care Descartes se înverșuna să-l zugravescă? O analiză atentă a raportului imagine-concept l-a determinat pe psihologul J. Hillman să propună o „re-imaginare” (re-visioning) a activității interpretative care are multe afinități
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
actului lecturii o dimensiune pe care o neglijează numeroși teoreticieni, cea a timpului. Lectura nu Înseamnă numai cunoașterea unui text sau dobândirea unor cunoștințe. Ea este de asemenea, și Încă din momentul În care s-a declanșat, angrenată Într-o irepresibilă dinamică a uitării. Chiar atunci când sunt pe cale să citesc, Încep să uit ce am citit, iar acest proces este ineluctabil și se prelungește până În momentul În care totul se petrece ca și cum n-aș fi citit cartea și În care Îl
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
oboseala amurgului.// Nemișcat privești în urmă/ Ca în viața altcuiva:/ Au fost oare toate aievea?/ A existat, în adevăr, un altădată?/ Ce straniu/ Ce vag/ Ce departe!// Afară vântul citește afișe,/ Ploaia măruntă le spală.” Solitar, cu vagi frenezii și irepresibil captiv al sentimentului înfrângerii, atunci când se îndreaptă spre proză, scriind un roman cu subiect țărănesc, poetul mizează totul pe dialog (Chipuri și voci, 1984); atmosfera câștigă în principal din notația fugară și din ironia tandră care se pune în scenă
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
și răcoare (1998) sunt romanele care impun fără putință de tăgadă numele unui prozator de forță, cu un univers original și închegat. Ambele sunt construite pe același tipar: cuplul „picaresc” mânat, pe de o parte, de un dor de ducă irepresibil (omul lui A. suferă fermecător de pe urma unui nomadism fără sațiu) și, pe de altă parte, de condiția predestinat precară, corosivă, în chip natural ilegală și care constrânge la violență și fărădelege. În Amantul colivăresei, pe firile îngemănate ale lui Mite
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
situației o măreție apoteotică („Ceea ce Borivoje dorise până la moarte, fără ca să se împlinească, se împlini sub condiția atotdivină și atotcurățitoare a religiei lui Iisus Cristos”), însă analiza (fie și la modul discursiv) a zbuciumului lor interior aduce în prim-plan, irepresibil, omenescul. Cu toate că sunt diferite prin lumea pe care o investighează, istorisirile În drumul spre păcat, Pădurarul Ion Bentu, „Mi-e dragă Nonora!”, Gheorghe Cătălina întrupează aceeași obsesie a erosului vinovat. Aici câteva personaje masculine se aruncă în iad, terorizate, fără
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Liviu Rebreanu, perceptibilă în primele romane, adoptă tehnica de construcție romanescă a lui Camil Petrescu. Ca și în Patul lui Procust, Doamna din Întoarcerea bărbaților focalizezază atenția tuturor personajelor masculine, rezultatul fiind un portret mozaicat. Romanul surprinde atmosfera de o irepresibilă debusolare, caracteristică perioadei postbelice, când noua ordine nu e altceva decât sursa unor continue mistificări. Romanul Lumina din adâncuri (1988) certifică talentul de povestitor al lui G., care construiește secvențe narative prin îmbinarea descrierilor ample cu stilul colocvial, asamblate printr-
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
geometrie vegetală.” Alteori, ostentația erudiției lexicale conduce la stridențe: „nucleu uberos”, „vânt vernal”, „verb domptat”, „sicitate ironică”, „luciditate elansată”, „sublim flamboaiant” etc. Pregnanța discursului critic scade considerabil în atare circumstanțe, sufocată fie de umbra densă a călinescianismului, fie de o irepresibilă ispită narcisistă. „Meditația pe marginea statutului teoretic al disciplinei” nu se constituie la G. într-un sistem solid edificat, luând, dimpotrivă, forme publicistice fulgurante. Principii teoretice justificative sunt cuprinse deseori în cronicile sale literare, ca modalitate de susținere a opțiunilor
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
și, cu totul neașteptat, piesa religioasă în versuri Isus, din care un fragment apare în „Noua revistă română” (1910). Amestecul de rigoare și fantezie, de mondenitate, dar și de meditative însingurări, remarcate de contemporani, gustul pentru pitoresc și obiectivitatea spontană, irepresibilă, fără teamă de „prozaic” și de nonliterar se regăsesc, aliate cu un umor spontan, în proza de călătorie, partea cea mai rezistentă a operei lui R., și care, de altfel, i-a asigurat popularitatea de la bun început: Veneția (1893), Din
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
de viziunea artistică și chiar de amprenta stilistică. Asemenea lui Vasile Gorduz, un alt strălucit descendent al școlii lui Murnu, Vasile Rizeanu păstrează și astăzi un interes real pentru suprafață, pentru apropierea de volum și de interioritatea formei printr-o irepresibilă bucurie a tactilității. Componenta figurativă a sculpturii sale, în speță portretistica - portretul lui Eminescu, al lui Luchian etc.- păstrează încă vie și proaspătă fragmentarea impresionistă, acea fărîmițare a suprafeței printr-un modelaj nervos și sensibil, dar acest lucru nu se
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
tipuri contemporane. Stabilirea în Israel, contactele umane proprii medicului îi consolidează preferința pentru creionarea unor tipuri surprinse colocvial, cu temperamente și mentalitate etnică specifică. Umorul generat de nume proprii cu trimiteri caracterologice, ca și de mecanismul vorbirii incontinente, evidențiază dorința irepresibilă de afirmare a indivizilor. Volumele Doctor în umor (1985) și Consultații gratuite (1987) reprezintă în acest sens o reușită. În schița Sfaturi pentru începători Ș. fixează agresivități verbale ale personajelor, în dorința lor de a ieși în relief. În preajma unei
SORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289794_a_291123]
-
În Kabul. Sunt aproape douăzeci de ani de când se află În Orient, dar, aidoma oricărui european, oricât de erudit, În 1834 nu știe aproape nimic despre budism. Trei secole după Vasco da Gama, bravii literați ai cabinetelor erudite confundă cu irepresibilă lejeritate toate religiile Indiei, care Încap Într-un rezumat de 10 rânduri. Disting mai lesne islamul, Însă din pricina „bolnavului Europei” sau a fostului imperiu al lui Akbar. Maxima extensie a informațiilor descrie, redundant, numai aspectul funerar (incinerarea) și alimentar (vegetarianismul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o minte extralucidă”. Fără îndoială că dramatismul stării de spirit a criticului de la Iași, tensiunea interogației (căci totul vine în cascadă), așteptarea înfrigurată a unui răspuns salvator îl provoacă și îl conving pe N. Steinhardt. Inspirate, limpezi, deschise, vădind o irepresibilă nevoie de certitudini, de repere, de comunicare spirituală și afectivă, întrebările declanșează replici memorabile. Monahul de la Rohia analizează câteva poeme propuse de S. (din Eminescu, Esenin, Trakl ș.a.), caracterizează aforistic personalități românești și universale, definește strălucit virtuți și păcate ale
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic al unui „ochean de apă” îngrădit, rupe într-o noapte zăgazul și, luat în piept de un
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
să pregătească „ivirea omului nou”. Cât privește semnificația acestor formule oximoronice („activismul prin disperare” și „istorismul prin resemnare”), prima s-ar traduce prin setea de absolut și dorința de a înfăptui ceva, indiferent ce. Un fanatism al acțiunii, o voință irepresibilă de afirmare a personalității. Este filosofia de existență a personajelor din Întoarcerea din rai și Huliganii, romanele lui Mircea Eliade, pusă acum în concepte. „Istorismul prin resemnare” reprezintă un fel de boicot al istoriei, un refuz de a folosi valorile
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte norocoase să te cheme, / Când între noi stă timpul ca un geam / Și ne privim tăcuți ca în portrete.../ Aș vrea să râd cum
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
istorie a vieții literare și artistice românești.” Romanul Sunt soldat și călăreț (1937), cu sursa în experiența de ostaș „teterist”, este de fapt tot o suită de schițe, scrise „fără venin” - cum le califică autorul însuși -, nu însă și fără irepresibila vocație a șarjei. Liantul episoadelor (încorporarea recrutului și repartizarea sa la „pifani”, instrucția „de front”, cu stupidele reluări la infinit ale întoarcerilor pe loc, vizita mătușii nurlii care provoacă latențele sexuale ale militarilor, concediul, lăsarea la vatră etc.) îl reprezintă
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu: ,,Cosași și greieri/ fac salturi de-a dreptul în moarte”. Un perisabil resimțit acut, destinul fracturat, lecția morții cu firescu-i tragic („Eram mereu atrasă de pământul/ aproape locuit, aproape tânăr/ brusc înserat crescut la loc”) se proiectează ca durate
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
După război lucrează la „Scânteia” și la „România liberă” (1944- 1946), e redactor-șef la „Revista literară” (1947), ulterior la „Almanahul literar” din Cluj (1949-1952), după care se retrage din presă până la mijlocul anilor ‘60. Acum inițiază, cu o pasiune irepresibilă, „Povestea vorbei”, supliment al revistei „Ramuri” (1966-1969). Animator literar de vocație, și-a dedicat o parte însemnată a activității descoperirii de noi talente. Locuiește o vreme la Brașov, apoi la București, pentru a se izola, în cele din urmă, la
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
i s-a găsit, niciodată, o vină precisă. În închisoare nu a stat degeaba: a ținut conferințe, a dat consultații, a înființat „Universitatea de sub Pământ”. A ieșit din detenție în 1964 și a luat-o de la capăt în același stil irepresibil: agitat, radical, zorit, justițiar, cu limba rea și fraza inspirată, trecând ușor de la maladiile morale ale „ilfovismului” (varianta cea mai decăzută a balcanismului) la Constantin Brâncuși și la problemele metafizicii. Această bulimie spirituală și acest stil repezit, autoritar și deosebit de
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
o ticăloșie”, la celălalt capăt al istoriei N. Titulescu e un conservator „factice și formal”, un copil prost crescut, viclean și feroce când e cazul, în fine - un spirit flexibil, prea flexibil, anxios, lipsit de loialitate, mereu la pândă. Inconfundabilul, irepresibilul P. nu îi iubește nici pe Brătieni. Nu ezită să îi numească (din pricina represiunilor din 1907) „ucigași” și cere, imperios, să nu li se ridice statui în țara românească. Îl admiră pe Vasile Pârvan și îl consideră maestrul, modelul său
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
vremi, ALA, 2002, 633-634; Ionel Necula, O prefață cu sămânță de scandal, CNT, 2002, 41; Simion, Genurile, 254-268; Ionel Necula, O generație cu destin de Port-Royal sălbatic, CNT, 2003, 5-8; Alex. Ștefănescu, Petre Pandrea, RL, 2003, 18, 19; Eugen Simion, Irepresibilul Petre Pandrea, CC, 2003, 6-8; Constantin Coroiu, Modele de rezistență, ALA, 2003, 670; Firan, Profiluri, II, 143-146; Săndulescu, Memorialiști, 234-242. E.S.
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
manierismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică, iar ambiguitatea ca o posibilitate a spiritului de a îmbogăți obiectul analizei. Cărțile proprii îl dezmint, totuși. Ele arată un spirit angajat, hotărât să moară pentru ideea morală, orgolios la culme și irepresibil. Este, din acest punct de vedere, o oarecare contradicție între inflexibilitatea moralistului și ideile de toleranță și democrație pe care le propagă. Polemicile nu mai sunt deloc cordiale în cărțile apărute după 1989. Revoluția l-a găsit pe P., cum
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
preocupat de imaginea țării (Notice sur la Roumanie principalement au point de vue de son économie rurale, industrielle et comerciale, scrisă în colaborare cu P. S. Aurelian, Notice sur les antiquités de la Roumanie). Călătorește în Rusia, Danemarca, Turcia, Grecia, Elveția, Italia, irepresibil atras de istorie și de artă. Devine, în septembrie 1870, membru al Societății Academice Române, în 1879 fiind desemnat secretar general al forului. Fără a-și părăsi cercetările arheologice și istorice, ale căror rezultate le publică în „Trompeta Carpaților”, „Românul
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Pe Donul liniștit al lui Mihail Șolohov. Adecvat cadrului natural e climatul de spiritualitate. Perpetuat din arhaic, acesta conservă frânturi de gândire mitică și magică, exprimate în credințe bizare, eresuri de sursă precreștină, datini pitorești, practici extravagante. Totul învederează persistența irepresibilă a unei tradiții atemporale, conținătoare de o tot atât de nedatabilă poezie. Se poate vorbi aici și de un adevărat panlirism, chiar epicul îndeplinește, în acest orizont, funcții poetizante și adesea nu e decât pretext sau suport al câtorva repere indispensabile. În timpul
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]