663 matches
-
el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în numnăr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
vorbesc. Marii muți ai picturii. Proverbial. În ce mă privește, acasă, copil, mi se spunea "mutulică". Și-acum, ore întregi a sta în atelier și a lucra înseamnă a tăcea. După ce ieși din atelier, se produce defularea. E o nevoie irepresibilă să vorbești cu cineva... Înseamnă că te-am prins bine. Oarecum. N-am alura voastră, a ta, a lui Mihai Ursachi, de a vorbi prea des în public. Dacă e vorba de cuvînt, m-am refugiat mai lesne în scris
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ar aplica liceelor și facultăților din România? Furtul din biblioteci În ciuda înclinației de a considera cartea un obiect fără mare valoare pecuniară, în bibliotecile din Germania se constată o creștere stranie a furturilor de cărți. Cauza nu stă în dorința irepresibilă a cleptomanilor, ci mai curînd în pasiunea reală a unor împătimiți care vor să aibă în posesie exemplare bibliofile. Dovadă că, în afara „furturilor uzuale” (în medie dintr-o bibliotecă universitară din Germania se fură cam 100 de volume pe an
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4831_a_6156]
-
nu le mai poate ține în frîu. Este cazul impulsivității, cînd între declanșarea unui impuls afectiv și gestul la care trimite el nu se mai interpune răgazul deliberării conștiente, caz în care acționezi automat sub presiunea directă a unei dorințe irepresibile. Sau e cazul compulsiilor, cînd deși ai stat să reflectezi asupra unei dorințe, frămîntîndu-te sub apăsarea indeciziei de a o satisface sau nu, totuși nu te poți abține și treci la faptă. Dependențele de orice fel sînt exemple de compulsie
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
doar un pic am ieșit pe balconul/ salonului 9/ (salonul 6 fiind ocupat)/ să verific dacă nu cumva/ mi-au crescut aripi!". O mare dezamăgire plutește în stihurile reținute, aparent sec constatative, în esență adiționări de vibrații ce se răspîndesc irepresibile în spațiu. Decepția devine amar șăgalnică, într-un fel trist cochetă cu sine însăși: Tocmai aceasta e o mare spaimă:/ viața mă amenință, îmi dă o palmă.// Eu vreau să mor, vreau să mor./ Ea îmi spune: musai să zbor
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre comiterea fraudei și de dorința chinuitoare de a nu-și pierde, făptuind-o, reputația de funcționar „corect” și „cinstit” - echivalentul terestru al simbolicei onoare de castă. În atari condiții, invocarea ca certitudini de către camarazii inocenți tocmai a acestor calități
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
fi avut multe de câștigat dacă aș fi știut să pun câțiva bemoli articolelor mele, înțeleg la perfecție mecanismele care-l conduc pe Dorin la atâtea excese și al atâtea nedreptăți flagrante. Textele sale se nasc, de regulă, dintr-o irepresibilă obsesie etică, din înțelegerea lumii ca spațiu al onestității. Dorin Tudoran nu e ranchiunos, ci hiperreactiv. Riscând să facă mari nedreptăți, el nu amână niciodată ceea ce are de spus, lăsând, însă, deschisă posibilitatea împăcărilor, sau măcar a nuanțărilor. Chiar dacă uneori
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
închide viața în corsetul dur al instituției, ci echivalentul în epură al istoriei Genezei. De la nașterea formei prin apariția unui punct, de la extensia lui în linie prin mecanismul tainic al mișcării, de la structurarea primei imagini și pînă la tentația ei irepresibilă de a se desprinde și de a se înălța și pînă la enunțurile de tip etico-metafizic sau mesianico-social, gen: Arta reprezintă epoca în formă vizibilă; ea transmite cultura vremurilor noastre, sau Arta propagă ideologia epocii, sau Dominanta culturii este întotdeauna
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
rivalului de a împlini aspirațiile mulțimilor sărace, abia scoase dintr-o condiție semifeudală? Stă în picioare presupunerea că occidentalii s-au angajat în lungul și costisitorul război politico-ideologic (ba și economic și militar) cu țările socialiste, dintr-o exclusivă și irepresibilă filantropie, pentru o viață mai îmbelșugată și mai tihnită a popoarelor din aceste țări? Dacă ar fi fost așa, nu am fi văzut imediat rezultatele? Am mai fi trăit tragedia sărăcirii, dezindustrializării, exodului populației active, depopulării și prăbușirii satelor? Mobilul
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
omul nu va renunța niciodată (cu atât mai mult cu cât sistemul actual, îmbătrânit și degradat, nu știe singur cât va mai face față crizelor de tot felul și presiunii revendicative a maselor populare), acea lume, prin urmare, ca aspirație irepresibilă spre mai bine, nu mai poate avea în niciun caz un chip cu trăsăturile urâte evocate mai sus.
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
ziarelor și a buletinelor de știri ce se pricep să speculeze sordi-durile. În realitate, în spatele exclamațiilor compătimitoare ("Vai săracul, era un om bun!") și a întrebărilor de complezență ("Și s-a chinuit tare?"), se ascunde o nesățioasă curiozitate: o dorință irepresibilă de a te hrăni cu informații sumbre. De aceea, puține fenomene iscă o preocupare mai avidă ca cea privitoare la circumstanțele morții cuiva. Felul în care un om moare exercită o fascinație irezistibilă, iar de adevărul acesta îți dai seama
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
conștiinței individului) e în măsură a deveni ,realitate indenegabilă, chiar dacă secundă". Deci aceeași tainică atracție a realului respins, același magnetism al lumii abhorate. De aci provine proliferarea fastuoasă de corespondențe care, ilustrînd propensiunea spre artificiu, dau concomitent impresia unei vitalități irepresibile. Informul discursului avangardist se zbate spasmodic din dorința ascunsă a unei restaurări, a unei reîntemeieri a unei realități mai cuprinzătoare, a ceea ce Breton numea realitatea ,totală". Hazardul obiectual conține două atitudini opuse: sfidează realul și concomitent cochetează cu acesta. Prin
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
peste ele, amenințător postișă, ca pînza unui decor umflată de furtuni expansive. Dincolo de pathos, în sobrietatea unui înăuntru răspunzînd înăbușit sfîrtecărilor nemiloase, pămîntul către care se întoarce acum pictorul este acela care, la Putna, a dat un semnal de seism irepresibil, în noaptea uciderii mișelnice a lui Grigore Ghica Voievod și a urgiei abătute asupra Bucovinei. Receptacul misterios al încercărilor inicve, locurile actualizînd deopotrivă pregnanța unei legitime reparații istorice nu se cantonează în dichotomii pauperizante. Ceea ce arată inteligent C. Flondor, - înțelesurile
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu un gust de moleșeală irepresibilă. În totul, cartea e o colecție de poncife corecte cum găsești în genere în manualele de filosofie, apatia comentariilor strecurîndu-se în mintea cititorului sub forma unei sațietăți de ordin teoretic. Pur și simplu nu mai vrei să dai paginile și
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui care a violat interdicția, începe să se manifeste. Paciurea este cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
că una din plăcerile de căpetenie ale ideologilor din zona "cultural studies" e să pervertească sensurile cuvintelor, așa cum viermele pervertește fructul în care intră și nu-l abandonează până nu-l aduce la stadiul de putregai. În străfunduri, am o irepresibilă compasiune față de acești domni și doamne, care s-ar vrea centrali în România, după ce sunt atât de nesemnificativi în America sau Canada, unde s-au pripășit pe la universități cam de faima celor de la Muscel sau Slobozia. Vai de sufletul lor
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său, vulcanic și riguros în același, timp se manifestă irepresibil, reconstruiește lumea reală, îi distruge formele episodice și îi transferă esența în realitatea incoruptibilă a limbajului, deposedat de orice sarcină anexă. Gestul mecanic, materia densă, asemenea unei lave încremenite pe versantul craterului, particularizează în plus, prin insemnele unei mari energii
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
renumele fabricii și al patronului, pentru a șterge de pe „obrazul” companiei pe care o reprezintă acuzațiile de „lipsă de omenie” ale unui ziarist numit în tot cursul romanului „vipera”. Ulterior, același director se va îngriji de victimă dintr-o pornire irepresibilă a propriului spirit, altfel spus, dintr-un sincer imbold sufletesc, prilej cu care A. Yehoshua își dă măsura întregului său talent de a doza alternanța acțiunii cu dinamica psihologică a protagonistului. O performanță a artei narative a autorului israelian este
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
epistolită incurabilă, în formă agravată telegrafică, au personajele din urbea lui Costăchel și Iordăchel Gudurău. Ei sînt printre personajele care dau măsura creației magistrale a lui I.L.Caragiale. Aflați în provincie, departe de centrul vital al politicii, ei simt nevoia irepresibilă de a accesa acest centru, de a comunica universului întîmplările meschine ale bietului colț de lume. Un șut în fund, o lovitură de baston trebuie expuse la picioarele tronului regal. Cînd președintele țării, alt politician de vază sau președintele Uniunii
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
conturează în apropierile și vorbele lui tot mai încărcate erotic. Un eros paradoxal ce sporea cu cât aura femeii era mai vlăguită de ireversibila condamnare. Evoluția bărbatului de la un fel de cinism morocănos la indiferență curtenitoare și apoi la iubire irepresibilă, dăruire de sine și alteritatea făcătoare de minuni convinge, fiind o probă indubitabilă a talentului și științei autoarei de a construi caractere. Adagio, această mișcare muzicală de încetinire a motoarelor vitale, de amplitudine a monologului interior și a confesiunii, este
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
pagini, demne de pana lui Tolstoi. În special surghiunul siberian, întins pe trei volume (III-V), depășește tot ce a dat proza rusă a Gulagului, inclusiv Soljenițân! Dacă nu ar fi intervenit, în ultimele trei volume - localizate în România -, tendința irepresibilă către caricatură și discurs parlamentar, probabil am fi avut în În preajma revoluției marele roman al literaturii noastre... Un roman universal, prin depășirea tematicii înguste a societății românești, și cu atât mai aparte, cu cât, croit după modele epice rusești, nu
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
cromatice, așa cum avea să devină. Chiar și după ce descoperă, într-o etapă ulterioară, voluptățile culorii și energiile expresive pe care substanța le depozitează în ea însăși, păstrează încă un echilibru, uneori de o mare fragilitate, între tentația descriptivă și somațiile irepresibile ale tonului cromatic. Peisagistica lui din această perioadă, interioarele și naturile statice, cu toate că sînt protejate în absolut ca niște repere cu o anumită identitate, în economia strictă a imaginii ele par mai curînd o virtualitate pe care materia cromatică o
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
e posibil ca, din timp în timp, pe o perioadă scurtă, să ofere împlinirea. Fragilitatea relațiilor între oameni e un dat. Aproape permanent sînt amintite violuri și violențe de tot felul. Omul este mereu sfîșiat între singurătatea funciară și o irepresibilă dorință de comunicare, materializată rar, cu greutate. Legende de demult se întrețes cu povestiri dintr-un prezent, care sub ochii cititorului - alt martor! - se transformă, treptat, în propria-i legendă. Întîmplări din China secolelor de imperiu se amestecă, firesc, cu
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
destui creatori l-au acceptat poate că din impulsuri ale subconștientului etnic, primejduit dinspre Est, mai mult ca sigur dintr-o slăbiciune și dintr-o „filosofie a înfăptuirii cu orice preț”. Nu mai punem la socoteală vulgara acomodare la conjuncturi, irepresibilul arivism. Rădăcina actualei porniri antioccidentale, a puseurilor de xenofobie cu privire la minorități și vecini, se găsește neîndoios în mlaștina național-comunismului. Umbra putridă a lui Ceaușescu lansează, grație legatarilor săi declarați ori nedeclarați, în mediul nostru incert, valuri de ură care nu
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
început, Vlăduță a stat departe de lumea artei lui Câlția și nu s-a lăsat sedus nici de spectacolul ei cromatic și nici de epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Câlția, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlăduță le-a răspuns cu o imagine ternă, aproape monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor este
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]