1,366 matches
-
Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești. Gheorghe Dicu - Simbolul libertății Ulei pe pânză, 2009 „Abordează o tematică restrânsă, fiind cucerit de peisaj. Apele Dunării și Delta au însă, pentru el, o atracție irezistibilă. Bărci, pescari, pești, sălcii ce-și spală pletele în ape limpezi... Lucrările lui Gheorghe Dicu ne cuceresc prin sinceritatea și spontaneitatea discursului plastic, prin redarea cât mai exactă a realității, printr-o microscopică țesătură de tușe ce vibrează cromatic în
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
foarte bine sumbra depresie care alterna cu acele explozii de energie febrilă în care erau compuse poemele sale. Și avea multe care să-l facă să se simtă mizerabil cînd, cu o schimbare a stării de spirit, și-a pierdut irezistibila bună dispoziție și încrederea în faima și succesul la care urma să ajungă în cele din urmă. Ambiția lui a fost fără margini. (Hare 1911: XXI) Dezamăgit profund de eșecul în fața lui Walpole, Chatterton, probabil și plictisit de Bristol (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
însuși, “într-o vreme bogată în catastrofe, crudă chiar și pe timp de pace”. Liniștea din turnul lui Montaigne nu era și a vremii. Dacă marilor dezastre unii scriitori le pot totuși opune mări cărți, esențialul e salvat. Sunt pustiiri irezistibile și cataclisme care ucid fără urmă spiritul și nu e nimic de făcut. Dar există și o demisie a spiritului a cărei cauză nu e alta decât nebunia și orbirea omenească. (Firește, și faptul acesta își are determinările sale ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la lettre. Barbaria e în primul rând vacuitate sufletească și lipsă de imaginație; are o pornire instinctivă împotriva creației; are un fel de simț obscur al valorilor și de câte ori poate se năpustește asupra lor. Violența barbariei nu vine din presiunea irezistibilă a unei bogății interioare, intolerantă din nevoia de a-și afirma valorile proprii, cum a fost Islamul (deși ar fi aici de făcut niște nuanțe). Istoria a demonstrat că barbaria e pur și simplu setea de a-și impune propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
are loc nicăieri în romanele lui Dostoievski (conversația lui Ivan Karamazov cu diavolul este dată de autor ca un efect halucinatoriu al febrei). Spiritul profund creștin al operei lui Dostoievski nu are nimic habotnic sau miracular și constă în puterea irezistibilă a carității, care la el e în directă proporție cu una dintre cele mai penetrante lucidități de care a dat vreodată dovadă mintea unui scriitor. E de remarcat, de altfel, că din cele trei virtuți zise „teologale”, la Dostoievski numai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în aceste ultime două vorbe, subliniate de autor, un elogiu foarte mare: o mediocritate fără precedent nu mai e deloc una mediocră, dacă mă pot astfel exprima. Mediocritatea excepțională a lui Goethe nu e altceva decât echilibrul unor forțe lăuntrice irezistibile și opuse. Poetul de curte, autor de Mashenzug-uri și versuri ocazionale, era și el un „rege al poeziei veșnic tânăr și ferice”, un personaj oficios, cu respectul convențiilor; dar în adâncul ființei lui era vizitat de o manteia păgână care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mai sunt, de pildă, Barrès, Montherlant, E. M. Cioran. Despre Barrès a scris Mihai Ralea câteva pagini de comprehensiune insinuantă, pătrunzând cu delicii amare și lente în dedalul acestui suflet voluptos și înfiorat. Ralea își simțea cu Barrès o afinitate antinomică irezistibilă, o bifurcație pasională pe toate planurile, estetic, etic și politic. Memorialul din Spania al lui Ralea este în fond un anti-Barrès (și e o carte în definitiv superioară Secretului toledan a lui Barrès, deși, bineînțeles, fără importanța oarecum epocală a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Eminesco a fait du journal de notre parti l’organe de ses rancunes personnelles”, exprimau un adevăr, chiar dacă intransigența poetului deranja de fapt cine știe ce combinații de culise. În orice caz, invectivele nimicitoare din Scrisoarea III îmi par de o frumusețe irezistibilă; forța imprecației, clocotul mâniei și gheața disprețului întrec la Eminescu toate motivările actualității și toate datele inițiale, căpătând un caracter definitiv și absolut, cu o putere perpetuă de exorcism. De asemenea, găsesc această sublimă putere a invectivei, această încântare prin
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi trebuit să dea naștere la întrebări și ipoteze. Ion Sava a fost o mare personalitate a artei noastre, un artist de excepțională inteligență și de un excepțional temperament, care s-a impus vertiginos în epocă prin autoritatea unei vocații irezistibile. Dacă după mai mult de două decenii de la moartea artistului, unele mostre ale operei lui produc dezamăgire, faptul acesta ar merita toată atenția și ar trebui să ne pună pe gânduri. Dar indiferența cvasitotală prin care a trecut expoziția recent
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ne mai pronunțăm. Contemporanii lui au avut fără îndoială dreptate, dar noi - astăzi - admirăm opera lui Goya, nu numai ca pe una din cele mai mari ale picturii, dar ca și pe una în care, nu o dată, apare cu o irezistibilă forță protestul social și politic. — Ajungem într-un punct-cheie al convorbirii noastre. Mă preocupă, de mai mulți ani, condamnarea lui Socrate. Dacă ar fî să punem față în față „Apologia”... lui Platon și ceea ce Hegel spunea despre Socrate— considerând că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și se evidențiază mai ales atunci când este coroborată și cu problematica violului, deoarece, adeseori, nu li se conferă personajelor feminine posibilitatea de a opune rezistență și de a protesta, se minimalizează gravitatea vinovăției masculine, accentuându-se latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință și iertare.”226 Neifile nu vede decât în prostituție stigmatizarea femeii, în afara acesteia este liberă de a se călăuzi după placul inimii, căci cinstea nu poate rezista acolo unde atracția fizică este irezistibilă. În hora povestirilor va intra și Elisa. Nu este cu nimic mai prejos decât celelalte tinere, inițiată în cultura vremii, folosește cu ușurință citate din limba latină, crede în valoarea instructivă, moralizatoare a povestirilor: „Căci orișice poveste, de-i vrednică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă și sobră, o vervă polemică irezistibilă. Când vorbește despre istoria națională și strămoși, tonul său capătă o solemnitate gravă. Măreția subiectului îi impune o atitudine sacerdotală. Darul de căpetenie al lui Kogălniceanu e de a fi avut spirit critic, atunci când lumea nu-l avea; și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
o boală care intervine în momentul în care sistemul imunitar este slăbit, pe baza unei tulburări emoționale. În cazul Brontë, ,,Charlotte, Emily și Anne aveau episoade depresive, fratele lor, Branwell, suferea de tulburare bipolară (psihoză periodică) și dipsomanie (nevoie patologică irezistibilă de a bea alcool), Emily suferea de sindromul Asperger"4. Franz Kafka și Thomas Mann, doi dintre scriitorii cu care Blecher a fost asociat, au suferit și ei de tuberculoză. Kafka, diagnosticat și cu depresie cronică, refuză să se interneze
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
diferit de cel al bărbaților. Jean Huston, Doctor În filosofie Conform unei definiții oarecare, omul este “modalitatea unei gene de a crea o altă genă”. Noi trăim acest proces cu mult mai multă intensitate. Sexualitatea noastră este interesantă, Încîntătoare și irezistibilă; fertilitatea - culmea potențialului nostru; sarcina este drumul de la zigot la un miracol; iar nașterea este producerea miracolului. Trupurile noastre cunosc planul. Programarea noastră biologică cea mai profundă ne conduce pașii prin fiecare etapă a reproducerii. Și totuși, chiar și la
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
soft atrage un public vast, după cum o demonstrează enormul succes al seriei Emmanuelle, din care primul film a apărut în 1974. De la sfârșitul anilor 1970, măsurile de control pe care statul le instituie pentru a canaliza fenomenul, asociate cu dezvoltarea irezistibilă a consumului la domiciliu de casete video, apoi de filme televizate, fac practic să dispară sălile de cinema X. S-a trecut, o dată pentru totdeauna, de la pornografie la porno, distincție pe care D. Folscheid o comentează astfel: "Pornografia este un
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
metereze lubrice de cinism și aroganță. Văzându-se respinse, renunță fulgerător la aerul de superioritate și proferează inimaginabile injurii, neezitând să-i aplice „vinovatului” pedeapsa capitală. „Sângele stricat” al familiei gâlgâie cu atât mai atroce cu cât mândria de cuceritoare irezistibile le-a fost călcată în picioare. Somnul de veci e alcătuit, de fapt, din două romane, din istoria rezolvării a două enigme. Cel dintâi constă în anihilarea șantajistului Geiger. Acesta posedă un document exploziv care, dacă ar deveni public, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în bărbie și umplut cu morfină, dar tu te lupți cu ei până-i dai gata. Ce te face să fii atât de minunat?”), Marlowe este și el atras de farmecul femeii experimentate, de misterul perversiunii expuse într-un ambalaj irezistibil. În ciuda ritmului dinamic, a dialogului sclipitor, a întâmplărilor fascinante, Farewell, My Lovely păcătuiește prin miza excesivă pe melodramă. Philip Marlowe s-a impus fulgerător, în The Big Sleep, drept un incoruptibil pogorât în lumea păcătoșilor irecuperabili. În romanul de față
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
șah. Mi-am umplut pipa, mi-am așezat piesele, mi-am inspectat trupele, armele și uniformele și am jucat un turneu de campionat între Gorciakov și Meninkin - șaptezeci și două de mutări și apoi remiză -, o finală în care forța irezistibilă se confruntă cu obiectul nemișcat, o bătălie fără armuri, un război fără sânge și o risipă de inteligență umană la fel de complicată cum poți găsi oriunde, în afara unei agenții publicitare. Frecventele stop-cadre joacă, în The Long Goodbye, un rol paradoxal. Ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de a da sens căutării unui vinovat despre a cărui culpă nu știe absolut nimic. Detectivul plonjează într-o aventură doar pentru că zestrea lui genetică pare să-l destineze unui asemenea rol, nu pentru c-ar exista o presiune exterioară irezistibilă în această direcție. Lectura comparatistă arată că Raymond Chandler vizează relansarea carierei detectivului într-un moment când însăși ideea de literatură nu pare a-i mai spune nimic. Dispăruseră și motivațiile de natură bănească, se diminuase și energia creatoare. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
discuție un nou nume: Simpson. Personajul - deși schematic și previzibil - îmbogățește galeria sceleraților care oricum n-au lipsit din opera lui Chandler. Inimaginabil de bogat, Randolph Simpson e apărat de sistemul de relații atent cultivate, dar mai ales de forța irezistibilă a banului. Deși, psihologic, el pare să fi rămas undeva la limita copilăriei, sadismul fără margini îl face imediat antipatic cititorului. Perversiunile sexuale, pasiunea de a ucide femeile de care s-a folosit dezvoltă un plan secundar al narațiunii, spectaculos
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fost înainte de toate un critic de poezie, îmbrățișată aproape în întregimea ei, de la Mihai Eminescu și încă de mai înainte („măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist”) până la cel mai tânăr contemporan. Atras de marele poet cu o forță aproape magică, irezistibilă, i-a comentat opera în mai multe rânduri, în special în Clasicii noștri (1943). Luceafărul e „o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului”. Despre Floare albastră afirmă că e un embrion al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
înțeles că de activitatea Dietelor și Dietinelor depindea soarta regatului. De la începutul domniei el a declarat "război" Dietinelor și mandatelor imperative. Pentru a cunoaște starea de spirit a acestora, a recomandat senatorilor să participe și să le conducă, dar instinctul irezistibil al libertății a asigurat triumful șleahtei. Polonia era, așa cum șleahta a făcut-o, o democrație militară în care regele a ajuns, după unele aprecieri, un "președinte al republicii regatului Poloniei"170. Cunoscută la început sub denumirile congregatio communis, congregatio generalis
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
electiv doar "teoretic și formal", puterea fiind circumscrisă continuității dinastice 454. Uniunea polono-lituaniană stabilea fără restricții principiul electivității, specificând că Dieta polono-lituaniană are dreptul absolut al alegerii suveranului. Șleahta a ieșit întărită din aceste dispute, triumful ei datorându-se "instinctului irezistibil al libertății": Polonia devenea, așa cum șleahta a făcut-o, o "democrație militară"455. Stingerea dinastiei Jagellon în anul 1572 a ridicat problema modului de alegere a noului rege: va fi el ales de Senat, sau de tot Seimul ? Jan Zamoyski
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Înregistrate de antropologi 4. Un personaj, mai adesea masculin decît feminin, care poate fi etern ca și Ființa primordială, sau născut după ea (uneori chiar din Ființa Primordială Însăși), deteriorează creația, din pricina neîndemînării sale sau, mai frecvent, din pricina pornirii sale irezistibile de a face pozne. Într-adevăr, acest personaj e cunoscut drept un Poznaș, un șarlatan - un Trickster 5.) Antropologii numesc dualiste acele mituri În care Tricksterul apare ca antagonist al Ființei Primordiale 6. 2. În căutarea originilor Atunci cînd s-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]