2,716 matches
-
cîțiva locotenenți subțirei, toți cu mustăcioară, și îi asculta pe rînd, încuviințînd arar, fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el, dar cine putea fi sigur de asta cînd ochii lui imenși, albi, irisul era de un albastru spălăcit, încît aproape nici nu se diferenția de globul vitros, erau nemișcați, ca într-o pîndă. O clipă i-a trecut prin minte gîndul că Basarab și-a dat seama că el, Leonard Bîlbîie, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini avea o Împletitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează deasupra trupului lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de măriți încât se vede albul jur-împrejurul irișilor, așa cum ai face ochii mari în fața unui loz câștigător. Privind leșul, Sfântul Fără-Mațe mănâncă spaghete reci dintr-o pungă argintie. În fiecare îmbucătură roșie din care picură sosul, sunt fire din părul pisicii. Aici suntem noi împotriva noastră pentru următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu o lentilă biconvexă (convergentă). În funcție de contracția mușchilor, cristalinul își poate schimba curbura, deci și indicele de convergență, dând astfel ochiului posibilitatea de a se acomoda cu (de a focaliza) subiectul aflat la o anumită depărtare. În fața cristalinului se găsește irisul, alcătuit dintr-un mușchi circular cu deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
anumită depărtare. În fața cristalinului se găsește irisul, alcătuit dintr-un mușchi circular cu deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o cameră întunecată, irisul va fi deschis cât mai mult). Diafragma obiectivelor funcționează după aceleași principii ca și cele ale irisului. În interior, sclerotica este tapisată cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită din ramificațiile nervului optic, sub formă de conuri (pentru vederea de zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata galbenă, cu un maximum de claritate în centru, numit centru foveal (figura 2.9). Fig. 2.9. Secțiune orizontală prin ochi 1 - sclerotică; 2 - cornee transparentă; 3 - cristalin; 4 - mușchii ciliari; 5 - irisul; 6 - coroida; 7 - retina; 8 - canalul nervului optic; 9 - centrul foveal; A - axa geometrică; B - axa vizării directe. 2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelortc "2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelor" Unghiul de câmp este mărimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
făcuseră prezența plăcută oriunde. Bătrâna se strădui să-și adune puterile. Ridică fetița pe genunchi și încercă să-i lămurească, simplu și pe înțeles, o parte din neajunsurile materiale și sufletești ale vieții unei femei văduve. Cu privirea înfiptă în irisul bunicii, fetița transforma în imagini fiecare cuvânt al ei. Se vedea mică și neputincioasă în lupta cu nefericirea mamei. Bunico, tare mărunțică mai sunt eu! Cum să alin suferința mamei mele dacă m-a făcut așa de plăpândă?! Femeia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufletului ei generos. Mai erau și alții, favoriți ai sorții, vreo cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii negri cu o nesfârșită uimire. Tu ai scris asta? Îi întinse caietele pe care ea înșirase "Misterul coroniței". Fetei îi veni amețeală. Liviu o privea adânc în ochii mari iar irisul lui răscolitor, de smarald, o ardea. Spune-mi! Tu ai scris asta? Să nu mă minți. Ea mișcă doar capul. Nu-mi vine să cred! Ai scris despre mine... Se întâmpla ceva cu timpul în momentul acela, pentru că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi în stare să se descurce într-o lume pentru care nu era făcută. În momentul în care Bariu își ridică privirea de pe hârtiile pe care le tot studiase de când intrase pe ușă și se uită la ea, văzu, în irisul lui albastru, că procedase așa cum trebuia. Mai înainte ca el să vorbească, ea citi, în ochii sinceri și lipsiți de umbre, ce voia să-i ceară. O cafea, Luana și atât cât se poate să nu mă deranjeze nimeni. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ale agenției din Iași. Luana nu participă la ședința de lucru dar citi pe fețele celor care ieșiră din sală că fuseseră bine săpuniți. În drum spre lift, Nost se opri în dreptul ei. O privire adâncă i se înfipse în irisul negru și ea simți că se pierde. Doamna inovație, nu? Bariu se repezi s-o prezinte. Președintele companiei, de o eleganță covârșitoare în costumul Versace, întinse mâna spre ea și Luana se rugă să nu leșine. Aștept idei. Dispăru apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și apleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi pe nevastă-sa, mesteca liniștită. Draga de ea, își zise, iar o să bată culoarele policlinicii, cu fetița de mână, cu borcane de nes în pungă, cu pachete de Kent. Nici nu concepea să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a om hăituit și, cu naturalețe, stăpână pe ea, stopă discuția privitoare la viitorul celor doi soți. Mai important, nu-i așa, este momentul de față, de fapt am venit să stabilim de comun acord ziua când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
începe a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fi greu să înțelegi la început, dar ceea ce reprezintă este pacea. Ridică mâna și apucă brațul ochelarilor de soare. — Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta. Nimeni își dădu ochelarii jos. Ambii ochi lipseau. Structura era prezentă: membrane, cristalini, iriși, dar sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede pe cea care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte, cu tuburi de vopsele neîncepute. Rusalin ne-a întîmpinat cu un bandaj pe ochiul stîng, semn că mai încercase o operație. Mi-am imaginat cu groază irisul sîngerînd. Livingul enorm, fără uși se îmbogățise cu o icoană pe sticlă, superb finisată. E din școala de la Nicula, a lui Țimforea. L-ar uimi și pe Leonardo. M-a surprins iarăși cu atenția excesivă. Îmi anticipează o remarcă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
4 de pe Calea Călărașilor, lângă Piața Concordia, vizavi de Librăria "Panait Istrati" și Spitalul municipal nr. 1 și în diagonală cu clădirea Primăriei, Restaurantul "Belvedere" și Trezorerie, la 255 de metri distanță de Restaurantul "Continental", Biblioteca Județeană, Casa Tineretului, Farmacia "Iris", Banca "Transilvania" și Agenția Loto-Prono. Clasele a V-a a VIII-a la Școala Generală nr. 4 pe Calea Călărașilor lângă Piața Concordia, vizavi de Librăria "Panait Istrati" și Spitalul municipal nr. 1 în diagonal cu clădirea Primăriei, Restaurantul "Belvedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nr. 4 pe Calea Călărașilor lângă Piața Concordia, vizavi de Librăria "Panait Istrati" și Spitalul municipal nr. 1 în diagonal cu clădirea Primăriei, Restaurantul "Belvedere" și Trezorerie, la 255 de metri distanță de Restaurantul "Continental", Biblioteca Județeană, Casa Tineretului, Farmacia "Iris", Banca "Transilvania" și Agenția Loto-Prono. 2. A învățat plăpumi la Fabrica de anvelope București (ucenicie 5 ani), Întreprinderea Negru de Fum, Chitila, cu detașare pe 5 ani la Fabrica de mezeluri, covoare și șezlonguri Orăștie, specializată apoi la Centrala Nuclearo-Electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prea mult de sine și pe mine mă ocupă străinii. Se împiedică de Bau. Și el era pe ducă în momentul în care Mioara îl zgâlțâi, stârnind din tufe fluturii nopții. Ghiborț, după cum știau și ei, se afla în fața Farmaciei Iris de pe Calea Călărași vorbind cu câinii bolnavi de diabet, așteptând ora deschiderii. A doua zi, Mioara constată ceva ciudat. Bau vorbea în neologisme și Ghiborț, treaz de-a binelea, scria pe asfalt cu un dermatograf găsit în piață, ecuații diferențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]