1,688 matches
-
prin aer putea să fie semnalul. Asta rămâne în grija Comitetului Cetățenesc, totul fiind, de fapt, la nivel local, o mică lovitură de stat. Unii îi vor zice revoluție. A mai rămas puțin, un capitol. Până atunci, pentru a nu irosi experiența căpătată în clinică, l-ai internat pe Romancier în Lazaret. Paranoia. Pentru paranoia nu este obligatorie internarea, e lumea plină. Nici eu nu eram schizofrenic! Îl tratezi după metode proprii, prin mijlocirea Doctorului. Bătaia vindecă tot. Frica. Chiar Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să ajungă. - Sugestia mea - amicală, dacă-mi dați voie - ar fi ca, deocamdată, cel puțin, să abandonați orice preocupare pentru calcule, deducții, probabilități și alte forme de detectivism - e un mod inutil de a pierde vremea și de a vă irosi energia. Veți afla la timpul potrivit tot ce doriți și alte câteva lucruri mai mult decât interesante În plus. Obișnuiți-vă cu gândul că este posibil să ne aflăm undeva În Pirinei, În Europa Centrală, În India, În Tibet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
masă și nu te mai mira atât: am bănuit manevra de la Început. Intenționat m-am Întrerupt și te-am urmărit atent: când te-ai ridicat, ai băgat mâna În buzunar și ai apăsat butonul de pauză. Vroiai, probabil, să nu irosești banda pe un dialog care n-avea a face cu povestea propriu-zisă, fiindcă la un moment dat trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea am avut-o când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nebunul de alb la c4, Howard a mutat și el aceeași piesă, plasând-o la g4, ca să-mi blocheze calul aflat pe diagonala reginei. Atunci mi-a trăsnit prin minte să Încerc gluma cu sacrificiul: dacă mergea, bine, dacă nu, iroseam o mutare și atâta tot. Am mutat calul din b1 la c3 și am așteptat curios răspunsul: știa sau nu schema? Nu mai spun că, și fără să aibă habar, putea să brodească vreo mutare făcută În cu totul alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prestigiul unei simple competiții sportive. Nené Dupré înțelegea că, pentru prietenul său, succesul înregistrat nu era nicidecum un motiv de mândrie, ci un prilej de reflecție și chiar de amărăciune. Yves Clos păru să-și dea seama deodată că își irosise cei mai frumoși ani făcând o muncă fără sens, într-o lume ce inversa toate valorile și unde ceea ce era superfluu devenea esențial, în timp ce esențialul rămânea întotdeauna în plan secundar. Așa era viața, și majoritatea oamenilor o acceptau, se aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce nostimă era, săpunită toată. De pe atunci era frumoasă. Acuma fotografiile. Atelierul de dagherotipie de care mi-a povestit tata, săracul. E o Înclinație ereditară.“ Și jetul acela de apa curgînd continuu În băiță - șuvoiul vieții - și săpunul topindu-se, irosindu-și tăria acolo, pierzîndu-și sensurile, pierzîndu-și forma. O urnă În care curg spații inaccesibile. Totul a fost folosit. Mai presus decît lumea, vocile celor din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fugă de întâlnirea cu ei înșiși, pe mine mă lasă insensibil? Ba nu, iată, în sfârșit, frica aceea teribilă de care mă temeam sosește, neștiută... amintirea a ceea ce nu voi mai fi și greșeala stupidă de a-mi fi irosit viața în păcat mă sfâșie de-a dreptul, îmi bulversează hotărârea, dovedindu-mi cât de importantă era credința pentru a nu ajunge într-un astfel de moment prin remușcări teribile, care mă aruncă în convulsii turbate, de parcă osânda mea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
divină, despre care se știe că nu trebuie „ținută sub obroc“, ci de lumina tăioasă și otrăvită a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea lui anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere (viciu și sinucidere), mărturia pe care ne-o lasă el este că nu trebuie să ne mai consolăm cu gândul că altceva sau altcineva este vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
unui urs cu căpățâna însângerată și spartă care lovește o bârnă atârnată de o frânghie și care e lovit de această bârnă cu atât mai tare cu cât el însuși lovește mai tare această bârnă, omul se chinuie și se irosește în înfruntarea veșnică a celor două suflete ale sale. Înfruntarea acestor suflete îl torturează și, orice soluție ar alege: să balanseze continuu bârna și să-și crape complet capul sau să oprească balansul sufletului și să trăiască în rațiune rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fiecare dată, imediat ce o atingeau razele de lumină. Pistolul mitralieră scoase un sunet sec atunci când și al doilea încărcător se goli. Țeava încinsă scotea fum. Mai avea două sectoare pline, însă își dădu seama că nu mai avea rost să irosească muniția. Era clar ca lumina zilei că nu așa putea să omoare animalul. Abia acest gând îl înspăimânta de-a binelea. Din moment ce chestia aceea era imună la gloanțe, cum o putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de formare. Antimondialiști de toate soiurile, cea mai mare parte dintre ei nu vor avea o alternativă. Critica lor va viza - și o face încă de pe acum - rolul copleșitor al Statelor Unite ale Americii, care monopolizează cea mai mare parte a bogățiilor lumii, irosesc resursele, provoacă dereglarea climatului, aservesc popoarele, consideră că sunt îndreptățite să le conducă după bunul lor plac, încalcă multe dintre regulile democrației pe care vor să le impună altora. Ulterior, ținta criticilor o vor constitui piețele; demersul critic va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dintr-un puț și cei plini de compătimire îi copleșește pe ceilalți cu o generozitate care adeseori le face pe victime să se simtă prost. Există piepturi la care s-au vărsat atâtea lacrimi încât refuz să mi le mai irosesc și pe ale mele. Dna Strickland, în schimb, își folosea cu mult efect talentul. Simțeai că pur și simplu că îți va rămâne îndatorată dacă îi vei accepta înțelegerea compătimitoare. Când, în entuziasmul tinereții mele, am comentat acest lucru față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
admira calitățile, dar totodată simțeai nevoia de a-i evita societatea. Era nul. Probabil constituia un membru demn al societății, un soț și tată bun, un agent de bursă cinstit, dar nu părea să existe vreun motiv pentru a-ți irosi timpul cu el. VII Sezonul monden se apropia de sfârșitul lui prăfuit și toate cunoștințele mele își aranjau plecarea din Londra. Dna Strickland își ducea familia pe coasta comitatului Norfolk pentru ca odraslele să se poată bucura de mare, iar soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui Strickland. Unde naiba te-ai ascuns atâta vreme? m-a întrebat el. Am crezut că ești plecat. Cordialitatea lui dovedea că știe că n-am nici un chef să-i vorbesc. Nu era el omul cu care să merite să irosești politețuri. Nu, i-am zis, n-am fost plecat. — De ce n-ai mai venit pe aici? Sunt mai multe cafenele la Paris în care pot să-mi petrec un ceas de răgaz. Atunci Blanche îmi întinse mâna și-mi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poveste de efect punându-l în contact cu vreun pictor bătrân pe care presiunea nevoilor zilnice sau dorința de succes comercial îl făcuse să trădeze geniul tinereții sale și care, văzând în Strickland posibilitățile pe care el personal le-a irosit, l-ar fi înrâurit pentru a părăsi totul și a se supune tiraniei divine a artei. Cred că ar fi fost ceva ironic în portretul bătrânului plin de succes, de bogăție și încărcat de onoruri trăind prin altul viața, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
spune că asta-mi place, dar nu pot spune nici că-mi displace. Ieri, Berthe, care vine de trei ori pe săptămână să mai scuture praful, a alunecat pe unul dintre caiete, parcă cel cu numărul 1. — Deci cu asta irosiți hârtia! Am privit-o. E proastă, dar nu mai mult decât altele. N-a așteptat un răspuns. A continuat să deretice cântând arii stupide, care îi răsună în minte de când avea 20 de ani și visa să-și găsească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o corectează scurt regizorul... Și ochii albaștri ai lui Peter Brook mai gândesc la tine?, îl întreabă pe Maestru, vrea să-i facă o bucurie, dar și să iasă din tensiune. — Păi, da, sunt onorat, deși îmi reproșează că mă irosesc pe cântece populare românești (nu știe că muzica asta îmi dă senzația că sunt nemuritor, de asta cânt, caut ceva, nici eu nu știu ce...), dar tot m-am abonat la Shakespeare bulletin, să fiu la curent cu tot ce e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de câțiva ani pe bărbatul ca un munte de puternic, împingea mașina cu pieptul prin curte, îngrijea gazonul ca un cunoscător, o mai salva pe ea de la treabă cu pasiunea asta a lui pentru ierburile din curtea cealaltă, nu se irosea pe nimicuri, un gospodar adevărat, ce zodie?, aha, Taur, ăștia muncesc, nu glumă, sunt cei mai buni la treabă. Are un sindrom de muțenie. Nu știe nimeni ce-a pățit, e ca pierdut, nu?, pur și simplu, nu mai vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la Eton și apoi la Christ Church, În Oxford, dar acum nu mi se pare practic... Deocamdată să nu ne preocupăm de problema universității. — Și tu ce vei face, Beatrice? — Dumnezeu știe. Se pare că destinul meu este să-mi irosesc anii În țara asta. Nu regret nici o secundă că sunt americancă - ba, dimpotrivă, cred că acesta-i un regret ce-i caracterizează pe oamenii foarte vulgari și sunt sigură că vom deveni națiunea măreață -, dar (aici a suspinat) simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și că nu profit din plin de ele. Aș vrea ca iubita mea să fie aici. Dar căsătoria... nici o șansă. Mai ales că și tata zice că banii nu se mai fac așa de ușor ca altădată. Ce păcat că irosim serile astea, a fost de acord Alec. Dar Amory a oftat și a folosit serile cum s-a priceput mai bine. Avea o fotografie a Isabellei Într-un ceasornic vechi și În fiecare zi, fix la ora opt, stingea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de mai multă răbdare decât aș fi crezut. Nu i-ai acordat toată săptămâna nici măcar o seară. ROSALIND (având față pe o expresie de lehamite, absolut nouă la ea:) Mamă, fii bună... DOAMNA CONNAGE: O, nu mă amestec. Ți-ai irosit deja mai bine de două luni cu un geniu teoretic ce nu posedă un sfanț, dar dă-i Înainte, pierde-ți toată viața cu el. Nu mă amestec. ROSALIND (parcă repetă o lecție obositoare): Știi că are un mic venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-le și - mi s-a părut mie - încurajându-le, oarecum în afara spectacolului. Cred că am stat atât de mult cufundat în gândurile mele, că nici nu am băgat de seamă că a plecat, că a trecut, probabil, pe lângă mine. Am irosit o întâlnire cu Jean Louis Barrault, câștigând, în schimb, o întâlnire cu mine, căci mi-am spus multe mie însumi, mi-am jurat multe și văd că acum, după mai bine de treizeci de ani, am izbutit să le îndeplinesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de care suferă lumea. Poate fi câștigată această luptă? Asta numai Dumnezeu are timp să se întrebe și, eventual, să găsească răspuns. Nouă ne-a dat o viață cât o clipită, pe care chiar că nu are rost s-o irosim întrebându-ne dacă ceea ce facem are vreun rost sau nu. Dacă existăm și credem în chemarea noastră, atunci cu siguranță are rost. Peste tot în lume sunt figuri din acestea ca niște elefanți ai lui Dali, oameni cățărați pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Chiar cunosc vreo câteva actrițe, și toate debordează de o energie vitalizantă, ca și tine, de altfel. Însă, dacă e vorba doar de această energie debordantă, sunt destule la care găsesc așa ceva. Pur și simplu nu-mi place să-mi irosesc timpul și energia, când pot să găsesc și În mediul meu, adică printre femeile care mi-au arătat simpatie Încă de când m-au cunoscut, destule care să-mi fie pe plac. Asta nu Înseamnă că sunt un tip comod. Noriko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ochi. A Înțeles, În sfârșit, că În viață oportunitățile nu sunt condiționate neapărat de talent, de vârstă sau de momentul potrivit, ci viața În sine este cea mai mare șansă de care putem dispune. De aceea nu voia s-o irosească. Voia să-i poate spune copilei ei, când va crește mare, că viața În sine este o șansă uluitoare, prețioasă care i s-a oferit, că trebuie să o trăiască din plin. Acesta era motivul care o făcea să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]