500 matches
-
pe care le cităm, la întâmplare, în continuare depășesc simpla intenție a autorului de a da autenticitate istoriei sale: „Iscoada din partea locului - exista, într-adevăr una - ar fi putut deduce, așadar, că cei doi nu erau din oraș [...]” (p. 9); „Iscoada din spatele telescopului ar fi fost însă pusă la grea încercare dacă i s-ar fi cerut lămuriri în legătură cu o a treia siluetă aflată pe digul șerpuit și pre puțin îmbietor.” (p. 10) sau „Dintre cele trei tinere care se perindă
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
corbului și porumbelului, fiindcă unul este negru în totalitate, iar celălalt multicolor; a celor doi îngeri trimiși pe pământ pentru a distruge Sodoma; a lui Esau și Iacob, Manase și Efraim, Moise și Aron, Caleb și Iosia, a celor două iscoade trimise de Iosia la Ierihon, a lui Ilie și Elizeu, a lui Ioan Botezătorul și Isus ca om, a celor doi discipoli din Emaus, a lui Petru și Ioan care aleargă împreună la mormânt, și tot ei, ulterior, urcă la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aleagă un nou vătaf că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei tale, mare vătaf de călușari, și primim cu plăcere, dar cum ați aflat că vom poposi aci? — Iscoade, măria ta, avem iscoade. Să cheme cetele, măria ta? — Cheamă-le! Un semn și cei unsprezece, fără să-și ia nici un avânt, se desprinseră de pământ, făcând un salt mai înalt de un metru, ca apoi revenind la sol în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că vin Rusaliile... Ne-ar plăcea s-o facem aci la măria ta. — Multă cinstire îmi aduce gândul domniei tale, mare vătaf de călușari, și primim cu plăcere, dar cum ați aflat că vom poposi aci? — Iscoade, măria ta, avem iscoade. Să cheme cetele, măria ta? — Cheamă-le! Un semn și cei unsprezece, fără să-și ia nici un avânt, se desprinseră de pământ, făcând un salt mai înalt de un metru, ca apoi revenind la sol în aceeași poziție să hăulească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
românește. — N-am grija luminii, măria ta, am grija beizadelei Ștefan, spuse vătaful privind nemișcat spre dansatori. — Ștefan? Ce-i cu Ștefan? — Să nu încalece mâine în zori. Ia-l în rădvan cu măria ta. — Bine, fie. Câți sunteți? — Cu iscoade și cu oamenii noștri din tabără, vreo două mii. — Ce mai este nou? — Ienicerii de la Stambul n-au primit solda de astă iarnă. E rost să se taie între ei. — Să așteptăm să vedem și minunea asta. — Minunile trebuie ajutate, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
capul cu o mișcare melancolică. Era maiestuoasă, dar în același timp discretă intrarea voievodului în tabăra de la Arnăutchioi. Spătarul Mihai știa că printre curioșii care veniseră din Adrianopol să vadă sosirea beiului valah și printre negustorii turci și greci erau iscoade ale marelui vizir, ale lui Mavrocordat și chiar ale ambasadorilor țărilor europene la Înalta Poartă otomană. Îi căuta din ochi pe grecii Laviniei, fără să-i poată recunoaște. Spătarul știa că îmbătrânise Lavinia, deși parcă acum părea mai frumoasă, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este înștiințat de complot și de trădarea celui mai apropiat văr al măriei sale, Toma Cantacuzino, marele spătar care conducea atunci toată oastea Valahiei. Mai află și că țarul Petru îi promite lui Toma tronul, dacă îl ajută în bătălie. Pune iscoade să numere oștenii lui Petru care mai rămăseseră treji după ce sărbătoriseră aniversarea victoriei de la Poltava împotriva suedezului. Aflând numărul și starea jalnică a ostașilor ruși, Brâncoveanu întârzie să le trimită hrana pentru care primise de la țar pungi grele de aur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
patru armăsari arăbești, dar noaptea în cort, cu lumânări și candele aprinse, bătând mătănii în fața icoanelor. Păzit de Kuciuk Selin și de doftorii lui, cine tremura ca un copil căruia i se năzare în somn Marțolea? Veneau din toate părțile iscoade plătite care-i înfățișau starea drumurilor, obiceiurile locurilor pe unde treceam, numărul ienicerilor de prin cetăți, înțelegi, tot, iar el tremura. — Asta este, dragă Mihai, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Crezi că lui îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acelei bogății inconmensurabile, care aducea puterea, dar și dezmățul, orgiile, discordia și trădarea. Sub masca de prieten al coronei, ducele Serghei, câștigând încrederea împărătesei, își deschise drum către budoarul acesteia, cucerind-o. Primul sfetnic și sfătuitor al împăratului, care avea iscoade în toată împărăția și la palat, avertiză asupra unor pericole. -Slăvite, marele duce Serghei nu este ce pare. Interese oculte l-au adus la palat, cu prietenia-i plină de venin. -Fugi de-acolo Deodor, ce-mi spui tu sunt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de cucerire a puterii ? Captivantă ! Mai greu după aceea. Cu puterea în mână toate se complică. Eu am fost în toate taberele, știu. Zâmbise ca un ștrengar, făcea și cu ochiul ? Arăta cu brațul, de parcă s-ar fi ferit de iscoade din camera vecină. Se amețise, se pare, sau se apropia, poate, momentul să schimbe tactica. Nu ești cazul cel mai interesant, ți-ai dat seama. Deținuta aștepta ; încerca să-și dea seama dacă a hotărât s-o tutuiască sau fusese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cântă puterea ploii, dar nu-i știe binefacerile. Un neroditor care nu-și mai măsoară izbânzile după anotimpurile ei, dar care nu s-a lepădat de bucurie. „Cei care seamănă cu lacrimi secera-vor cu bucurie.“ Mult m-au strâmtorat iscoadele și paznicii și temnicierii, dar nu m-au biruit cu totul. Încerc să mă ridic, să-i vorbesc. Recad, strâng din dinți, mă agăț de funiile aerului rece, cad și din nou mă cred în picioare, cu un glas adevărat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că pe aici e liniște... când colo... ― Da... Nu-i nimic... nimic! zise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apoi deodată, speriat, simți receptorul telefonului și strigă: ― Rachetele!... Rachetele!... Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lumină ca un ochi iscoditor. În punctul unde fusese reflectorul, Bologa văzu prin binoclu mulțime de viermișori negri zvîrcolindu-se neputincioși. Iscoada din văzduh însă se stinse repede, și tot atunci tunurile amuțiră singure, fără ordin, sătule parcă și mulțumite. Întunericul și tăcerea înfășurară pe Apostol ca un lințoliu aspru, în vreme ce ochii lui, cu pupilele largi, se chinuiau într-o așteptare fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în ultimul rând ctitorii Bârnovei cu suita lor... Apoi unde mai pui că locul era și un punct strategic. Aici poposeau domnitorii, care, trimiși de Poartă, se îndreptau spre scaunul Moldovei... Treaba era cu schepsis. Voievozii se opreau aici, trimiteau iscoade în Iași să vadă ce făină se macină pe acolo și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe câte nume o fi purtat acest han de-a lungul timpului? La o vreme s-a chemat “Hanul Armenesc”. Asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și-a făcut datoria amintind de el. În această vreme, în alte case, restul tinerilor boieri au petrecut cu gazdele lor poate, în același mod plăcut sau neplăcut pentru alții, însă timpul... dușmanul și motorul universului, îi mâna din urmă. Iscoadele își făceau datoria anunțând la curtea domneasca și la Înalta poartă, cauza întârzierii, iar alaiul plecă să-și îndeplinească menirea și toate s-au împrăștiat, fiindcă se apropia vremea culesului grânelor, legumelor... apoi a fructelor și viilor până se așternea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Venim din țara Canaan, ca să cumpărăm merinde." 8. Iosif a cunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au cunoscut. 9. Iosif și-a adus aminte de visurile pe care le visase cu privire la ei, și le-a zis: Voi sunteți iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării." 10. Ei i-au răspuns: Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11. Noi toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
iscoade; ați venit numai ca să cercetați locurile slabe ale țării." 10. Ei i-au răspuns: Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. 11. Noi toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade." 12. El le-a zis: "Ba nu, ați venit să cercetați locurile slabe ale țării." 13. Ei au răspuns: "Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaan; și iată, cel mai tînăr este azi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaan; și iată, cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este în viață." 14. Iosif le-a zis: "V-am spus că sunteți iscoade. 15. Iată cum veți fi încercați. Pe viața lui Faraon că nu veți ieși de aici pînă nu va veni fratele vostru cel tînăr! Trimiteți pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; 16. iar voi, rămîneți la opreală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
unul din voi să aducă pe fratele vostru; 16. iar voi, rămîneți la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, și voi ști dacă adevărul este cu voi sau nu, altfel, pe viața lui Faraon că sunteți niște iscoade." 17. Și i-a aruncat pe toți, trei zile în temniță. 18. A treia zi, Iosif le-a zis: Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu! 19. Dacă sunteți oameni de treabă, să rămînă unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Dumnezeu?" 29. S-au întors la tatăl lor Iacov, în țara Canaan, și i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis: 30. " Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit aspru, și ne-a luat drept iscoade. 31. Noi i-am spus: "Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32. Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan." 33. Și omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis: 30. " Omul acela, care este domnul țării, ne-a vorbit aspru, și ne-a luat drept iscoade. 31. Noi i-am spus: "Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. 32. Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, și cel mai tînăr este azi cu tatăl nostru în țara Canaan." 33. Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: "Iată cum voi cunoaște dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a zis: "Iată cum voi cunoaște dacă sunteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați 34. și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci sunteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, și veți putea să străbateți țara în voie." 35. Cînd și-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
dacă e bună sau nu întrebarea, Iahuben zise: - Dacă am pleca la neamurile negre din munții aceia?... Ca să nu mai fiu nevoit să ucid. Auta îl învălui într-o privire caldă. Nu se mai îngrijora că soldatul ar putea fi iscoadă. - Și fără noi, robii tot vor fi luați. Poate că noi am putea să le fim de folos în vreun fel. Iar pe noi doi nici un neam de oameni negri nu ne va primi. - Nici chiar pe tine? Tu ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să le paștem vitele, să le lucrăm pământul. Pe cei care nu sunt buni de muncă îi vor ucide. Nu nădăjduiți în zadar: voi n-o să aveți norocul pe care-l are ticălosul om negru adus de ei. El este iscoada lor! Mi-au arătat zeii în vis... - De unde știi tu ce știu numai zeii? îl întrerupse bătrânul Agbongbotile. Robia nu este noroc. Ca să știu asta nu trebuie să vină zeii în vis în inima mea. Dar viitorul nu-l putem
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ar alege poate jumătate din voi, și pe ceilalți i-ar da pe mâna soldaților. M-am gândit însă... Auta tăcu, nesfîrșindu-și cuvintele începute. Mai-Baka și Agbongbotile îl priviră deodată cu teamă. Bătrânul suspină și zise: - Tela a ghicit: ești iscoadă!... Păcat. Lui Auta îi venea greu să le spună tot ce avea pe suflet, dar și mai greu îi venea să nu le spună. Lupta din el se oglindi în cutele feței lui, în ochi, în buzele care tremurară ușor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]