744 matches
-
cu o cutie de pălării în mână. Era țanțoș, drept, cu o mână abia sprijinind ghidonul. Ce rost o fi avut bicicleta între cele câteva magazii, sau cutia de pălării, rămâne inexplicabil. E gata să facă servicii și, dacă îl iscodești puțin, începe să-ți povestească despre dragostea lui fără speranțe pentru o fată tuberculoasă. Dacă l-ar accepta, ar lua-o de nevastă, cu orice risc. Hacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
descopăr un colț din carnea ei neprofanat, căci ideea de "dragoste" e prea abstractă pentru chinurile mele, iar pe mine mă obsedează micile evenimente dintre ei și, vizual, reconstitui scene în toate detaliile. Câteodată, sărutînd-o intr-un fel neobișnuit, o iscodesc dacă celălalt o sărutase la fel, și răspunsurile ei, evazive mă torturează. Dar nu poate să răspundă decât negând, căci în brațele mele uită tot ce s-a întîmplat cu celălalt sau îi e milă de întrebările ce nu pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era din altă parte; ceea ce știam de la început, de altminteri. Dar niciodată n-am avut voința să privesc scrisoarea imediat și să simplific atâtea presupuneri inutile. De ziua mea, când îmi venea un teanc de scrisori, telegrame, cărți de vizită, iscodeam pe fiecare în parte, mă torturam pentru fiecare, și apoi, după câteva zile, după ce parveneam să citesc pe ultima, redeveneam nenorocit, cu impresia că din nou va trebui să aștept un an. Sau pândeam la fiecare colț de stradă, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
știe, și a terminat prin a-mi trimite scrisoarea care avea să întoarcă mersul vieții noastre. De atunci în viața noastră comună, știind că totul s-a terminat cu celălalt, adică punând o limită păcatelor ei, am început să o iscodesc, să mă chinui, să interpretez. Și abia la urmă, din pricina mea, Ioana, așa de sinceră, a început să-mi atenueze adevărul, fie că mă vedea chinuindumă și voia să mă consoleze, fie că ea însăși îndrăgostită în brațele mele și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot așa de distrat, iar ea tot așa îmi reproșează, se chinuie și pedepsește cu vorba această distracție. Dar acum nu mai amenință niciodată că o să plece sau că o să încerce să-și refacă viața în altă parte. Când o iscodesc asupra intențiunilor ei ascunse: "Știu ce se întîmplă fără tine! Oricât de rău ar fi, continui viața aceasta." Spune așa chiar dacă e mâniată pe mine, și mă miră, căci știu că e incapabilă să profite de o experiență și că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prea multe socoteli, ci numai, după ce se războiește cu toată lumea, se simte bine în tovărășia unuia care se admite învins de mai înainte. Probabil că în lungile noastre conversații asupra vreunui adevăr general omenesc noi nu făceam decât să ne iscodim reciproc, eu ca să aflu anumite explicații asupra întîmplărilor mele tragice, iar el ca să asiste la ciudățeniile vibrațiilor unui om. Bineînțeles, numai el avea un profit, căci nu-l interesează un rezultat precis, ci numai jocul transformărilor, savura toate contradicțiile, luminile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ani de despărțire, cu Ioana, s-a întîmplat în timpul plimbărilor noastre, și atunci cu febrilitate am început să pun o serie de întrebări. Nu știu cum și-a explicat el transformarea mea, căci neliniștea și-a mărit intensitatea, și apoi, înainte îl iscodeam cu șiretenie, intercalând în ceea ce voiam să aflu alte chestiuni, iar acum nu mai aveam timp să întrebuințez nici un subterfugiu. Mărturisirile erau abia deghizate, și uneori mă găseam, așa de nenorocit, încît n-aș mai fi păstrat nici un secret dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi-a spus tot mai tîrziu) și a ținut-o în curent. (Din gelozie sau din bravare o ținea pe Ioana în curent cu tot ce mi se întîmpla și i se părea că mi se întîmplă, dar Ioana îl iscodea tot timpul, astfel că ea a putut la urmă să-mi spuie: Am știut tot! Când veneai când plecai, ce voiai să lucrezi! "Dar ce se petrecea în mine?" am reflectat. Căci nu spuneam nimic și chiar dacă aș fi spus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din starea mea. Știu bine că nu se va schimba nimic din viața noastră tristă fără o hotărâre drastică. Și cel mai bine pentru amândoi ar fi să mă duc (căci fiind împreună am avea totdeauna tentația de a ne iscodi). Care ar fi mijlocul? Să profit de o oră când Ioana și Viky dorm, să-mi fac geamantanul? Ce oribil ar părea faptul că în fuga mea n-am uitat să-mi iau geamantanul! (Aud reflecția Ioanei: "Și eu, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bogat în virtualități. Oliveira era un adolescent precoce. Setea de știință - pe care i-o ațâțaseră tomurile și infoliile rev. Marques Pimentel - se întrecea cu emoțiile sale religioase, încurajate de apropierea Catedralei și cu amintirile romantice pe care i le iscodeau necontenit în minte numele și imaginile din Santa Comba. Vizeu e un burg medieval, prins între dealuri împădurite. Stejarul-plută, gorunul, bradul coboară astăzi până aproape de campo dos ioirros, de curând construit. Casele au fațadele din toate nuanțele roșului, iar acoperișurile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acestuia și a soldaților lui. Ridicându-se din nou, brusc, cu fața brăzdată de lacrimi, Audbert se agăță de piciorul lui și îl imploră: Nu! Nu mă lăsa în mâinile burgunzilor! Apoi, dându-se și mai aproape și coborând glasul, iscodind cu ochii de jur împrejur, adăugă: — Dacă-mi cruți viața, își pot spune... Da, poți să-ți fac o dezvăluire de cea mai mare importanță. Romanul închise ochii pe jumătate, scrutându-l cu mai mare interes. — Ce spui? Să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o clipă, Hippolita îi fu alături și, dându-l la o parte cu o mână, privi, la rândul ei. Pe fundalul flăcărilor înalte, care se ridicau de acum din villa, putu să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trei de ani cu sânge roșu în vine. Nu țin să explic un lucru simplu. Vreau să spun doar că eu nu sunt băutor. De obicei, la o uncie de whisky sau mi se face îngrozitor de rău, sau încep să iscodesc prin cameră după eretici. La două uncii, cad jos, rece. Asta era însă - după un criteriu fără precedent în existența mea - o zi cu totul neobișnuită și îmi amintesc că, atunci când am ridicat tava și am dat să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit faptul ireductibil și înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui fapt - și, sper, unele mai puțin infame - se numără și obișnuita mândrie a supraviețuitorului că el este unicul suflet viu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
noi, ca să zic așa, degustând și adevărurile altor lumi... - Aha, făcu Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc În casă pe Evlampia și o culc lângă patul meu. E o ființă cât se poate de Înțelegătoare. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
reculese din visare, realitatea era mai aproape. Va trebui să onoreze promisiunea dată Carlei, În caz contrar... Totuși, avea un răgaz de trei ore la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind cu privirea În care sector lucrează fata, pentru a se așeza la masa ei. Nu mică Îi fu Însă mirarea aflând toate mesele ocupate iar fata nicăiri. Consumatorii gălăgioși, evident contrariați de fenomenul fără precedent petrecut cu o zi În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alternativă, Tony Pavone Întoarse capul. Nu mică Îi fu mirarea când, Doctorul veni către el cu mâna Întinsă. Zâmbi forțat: „Salutare, doctore... salutare. Cum ai ajuns aseară acasă?” Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez o promisiune...” Doctorul insistă. „Te rog, bunul meu amic...Numai câteva secunde, să te prezint prietenilor mei...” „Bine, dar să știi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le fu Întreruptă, de câteva ciocănituri În ușa dela intrare. „Intră...” - tună Gică picior de lemn. Spre stupefacția celor prezenți, Doctorul cu Gironda de mână, se opriră În mijlocul Încăperii. Contrariat, bărbatul femeii nu mai avu răbdare să audă motivele Înapoierii, iscodindu-l pe Doctor: „Te-ai răzgîndit...? Vrei să-ți dau chitanța Înapoi...!?” Acesta Însă, aprinse la rândul lui o țigară, afișând un zâmbet misterios. „Prieteni, voi toți cunoașteți adevărul, sunt Însurat...! Efectiv, Încă o nevastă, ar fi prea mult pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
crează o tragedie...!” Destul de nervos, apropie farfuria alegând două bucăți din cele mai Îmbietor rumenite, le tăvăli prin usturoi, ca În câteva minute - sub privirea contradictorie a fetei - mai rămase din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă fata este protejata inginerului constructor ori venise În birou cu altă misiune. Mai Îndrăzneț, inginerul Lakner, unul din ce-i doi tehnicieni care răspundea de bunul mers al lucrărilor de construcții În fața conducerii, Îl chemă deoparte pe Tony Pavone, iscodindu-l. „Foarte drăguță fata...Comit cumva o indiscreție...?” Tony Pavone Înălță din umeri indiferent. „Te interesează persoana...?” „Mai Încape discuție? Ce să-ți spun, Îmi place la nebunie...!” „De știu eu...? Prea multe intimități nu avem, totuși - am să Încerc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui În timp ce buzele sale Îi sărutară fruntea. Copleșită,Atena se cuibări În brațele bărbatului care o cuprinse hotărât, În timp ce parfumul buzelor zămlisi apropierea lor sufletească...!! În dreptul unui hotel, Încetiniră mersul. Uitând fulgerător de repede, filozofia imaginată anterior, Tony Pavone o iscodi În pauza dintre două sărutări. „Mai poți Întârzia...?” „Care-i motivul...?” - se prefăcu Atena, privindu-l cu seriozitate. „Am intra pentru puțin timp...Ne mai Încălzim, iar Între timp mai Îmi povestești despre tine. Ai Încredere...!?” „Încerc să-ți răspund
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine o adevărată delectare...! Așa dar, vă stau la dispoziție...” Nerăbdător Nando, se linguși pe lîngă fermier. „Bună țuică, domnule...Recoltă propie...?” „Livada de pruni se află În fundul grădinei. E muncă multă, nu se merită...!” „Poate cumpăra oricine...? - Îl mai iscodi Nando. „Nu, nu e de vânzare...! Însă, la unele cunoștințe mai apropiate... Altceva ce mai doriți? Avem de vânzare, gâște Îndopate, rațe sălbatice și de curte, prepelițe, bibilici care le pute-ți vedea pe aici prin curte, pui de porumbei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În ghiață adăugând: „ Se poate trece chiar și cu tancurile...!!” Nando Îl asigură la rândul lui, la o astfel de grosime a stratului de ghiață erau În afara oricărui pericol, totuși pesimist, aflându-se cam pe la jumătatea lacului, Tony Pavone Îl iscodi pe anteprenor: „Cât poate fi de adâncă apa...!?” Anteprenorul surprins de teama exagerată a acestui constructor, zâmbi de circumstanță. „Nu am măsurat’o niciodată Însă, după aprecierea mea nu poate fi mai adâncă de treizeci de metri...!” Dar,observând paloarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la agenție În cinci ore...!! Bucuria de-ași revedea locurile care-i duceau dorul, oamenii ce i se păreau atât de familiari Îl impulsionă să uite gerul cumplit, de supărare, de oboseală, adresându-se taximetristului. „Cât datorez patroane...?” Șoferul Îl iscodi câteva momente privindu-l pieziși, se mai gândi puțin dând impresia unor calcule exacte, apoi pronunță cu mâna Întinsă. „Cinci sute lei...” Tony Pavone Îi cercetă fizionomia feței să observe dacă acesta glumește ori vorbește serios. Era adevărat, de fapt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și vadă de treburile lui având vaga presimțire ce nu-l Înșelase niciodată, la mijlocul acestei afaceri de schimb valutar, i se pregătea o - cacealma dar, dorința, tentația de-a opține un câștig suplimentar, Îl impulsionă să aprofundeze tranzacția. Îl mai iscodi totuși. „ Nu-mi stă În caracter să te contrazic, de asemeni nu-mi place să mă tocmesc prea mult Însă, Îți fac o confidență... Cu două-trei ore În urmă, un coleg de afaceri de aici, din bursa neagră, mi-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]