750 matches
-
Către Charlotte von Stein Pentru ce mi-ai dat privirea-adîncă, Grea de presimțiri, în viitor? în noroc și în iubire încă Să nu credem noi amăgitor? Pentru ce, Destin, ne-ai dat senzații, Unu-n altul să privim profund, Ca să iscodim în ce relații Noi ne-aflăm în vălmășagul crunt? Ah, și-atîta lume-abia-și cunoaște Propriul suflet, fără rost umblînd, Și nădejdi o lasă și o paște Suferința, fără veste,-oricînd, Și exultă iar, cînd aurora Bruștei bucurii mijește-abia; Ni-e refuz
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
căruia arama din pungă i-a înghițit aurul, ori nopțile i-au mîncat zilele. Va zidi pe nevreme și pieziș... Leandru, care asculta toate astea și care gîndea mereu nu la ziua de mîine, ci la cea de poimîine, îl iscodea mirat pe taică-său care lua o lingură cu boabe, în vreme ce el, Leandru, apuca să mănînce trei. În familia lui, numărul total de linguri cu boabe era dinainte stabilit pe fiecare cap și nimeni din ei nu întrecuse măsura drămuită
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
v-au marcat, ca om? E o întrebare atât de grea! Pusă mie, ea ar trebui să mă împingă pe un teritoriu pe care, datorită firii mele, l-am ținut mereu ocultat. Mă simt de-a dreptul panicat când sunt iscodit asupra dedesupturilor ființei mele. Acolo sunt interioarele acelea nebune pe care nu le-am dezvăluit decât în poeme și, și în poeme, cu nu știu ce precauție, cu convertiri, cu sublimări, cu anamorfozări care prezervă încărcătura iradiantă, toxică, demonică aș zice. Sunt
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
împiedica pe altul să se amestece în treaba ta, că ce se bagă el? La rândul lor, oamenii schițați în minimele interacțiuni pe care le stabilește Florea în dimineața cu pricina sunt, în același timp, crispați și delăsători. Se plâng, iscodesc problemele altora (probabil că agasarea, nevoia de a tot da explicații, mult mai degrabă decât frica, îl face pe Florea să plece cu noaptea-n cap), fără nici o soluție și fără nici un rost, iar la urmă râd din te miri
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
secol din istoria României. Psihologia autorului și tiparele ideologice succesive în care a respirat de la un deceniu la altul s-au impregnat vizibil în cărțile sale, și de aceea, dincolo de satisfacția impură pe care o curiozitate meschină o poate afla iscodindu-i viața, dincolo de această vulgară bucurie, paginile dosarului de față își au folosul lor. Ele ni-l redau pe Noica cu acea exactitate evocatoare pe care numai în jargonul arid, telegrafic și adeseori agramat al angajaților Securității o putem întîlni
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
în tihnă. Consider că a fost un mare noroc, fiindcă pe atunci accepta să primească tot mai puține vizite ale unor ziariști sau cercetători ai vieții și operei lui. În cei peste douăzeci de ani de petrecuți citindu-l și iscodindu-i viața, nu-l văzusem niciodată în carne și oase, și în cele două sau trei rânduri în care aș fi putut s-o fac am hotărât să mă abțin. Explicația e simplă și ține de un fel de solidaritate
Interviu cu Dasso Saldívar „Am devenit un cititor fervent al Veacului de singurătate“ by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3059_a_4384]
-
București am învățat imediat ' Răpirea din Serai, 'Nunta lui Figaro', mai târziu 'Don Giovanni', 'Flautul fermecat'. Mozart și nu numai el ne arată, cum timbrul vocilor umane este mărturisire de caracter și personalitate. Dramaturgie. De aici transferul deliciului de a iscodi timbralitatea, conflictul, în lumea sonorităților instrumentale. În simfonia comedie sau dramă. Hayden, Mozart Beethoven. De la Operă la Ateneul Român axa este aceeași linie dreaptă.
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
zi să nu aud pe cineva, dacă era pus în situația de a nu fi crezut, să nu se jure: „Să mă dea dracul de Cula Vârșețului dacă mint”. Cum la vârsta aceea eram foarte curios, a fost firesc să iscodesc și pe unul și pe altul întrebând nedumerit de ce neapărat de „Culă”? Doar bătrânii, care fuseseră în tinerețea lor la Vârșeț, și-o aminteau ca pe un deal țuguiat, nu mai înalt decât unul obișnuit. Oricum, prea puțin ca ea
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
joi, la prânz, la întâlnirea cititorilor revistei „Alecart” cu scriitorii Petru Cimpoeșu și Jean Mattern. Sala Cinematografului Arthouse Central nu doar că era plină ochi, dar vibra de energie, elevii erau într-un dialog real cu scriitorii din fața lor, îi iscodeau, voiau să știe despre cărțile lor, despre cum le-a venit ideea să creeze cutare scenă sau cutare personaj, și se vedea foarte bine că nu-și învățaseră „poezia” de acasă, chiar erau implicați în eveniment de-adevăratelea. Am auzit
Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași: prima ediție, un succes by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3086_a_4411]
-
Simona Vasilache Călindarul, dacă-i iscodești obîrșia și rostul, te duce la calendele romane. Literatura, dimpotrivă, la cele ale grecilor. Și asta fiindcă-i place, deseori, să lase, cu aerul că spune tot, o sumedenie de lucruri încurcate. Care se repetă. Care, luate în șagă la
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
nu există, tant pis...) i-ar ține la distanță, pe lîngă poeți, pe bunii prozatori. Dintre ei, mai cu seamă pe-aceia care mai au plăcerea mersului de-a bușilea și-a întrebatului din aproape în aproape în felul cum iscodesc, îndeobște, copiii. Eroii lor, rămași în urma ,numelor" pe care nimeni nu le mai pune la îndoială, doar ei, își dau deoparte, ocupați să blufeze, problemele serioase. Asemenea oameni, scriitori fără voie ai unor istorii apocrife, sînt, să-i zic așa
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
pojar/ Ieri a fătat nemaivăzute steme./ Bolborosea verseturi că pădurea./ Ni-e teamă fără fund, fără hotar:/ În munți, pe mari, la noi, aiurea,/ Mușchiul, ce-i pompă sîngelui, se teme/ Pe tot rotundul furnicar./ Urechile ne fug prin vreme/ Iscodind poporul Gomorii:/ Ce semne fură? Unde-s? Care-s?/ Oarbe din omenești fîntîni, memorii/ Scriu: Mane, Tekel, Fares!". Un peisaj, desigur, monstruos, de-o materialitate prin mijlocirea căruia demență realului capătă o întrupare secundă, necesară că un reactiv pentru a
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
priveam cu moartea-n guse./ Salța crescînd cît cerul. Morți și vii/ Ne-am și văzut cenușe!") ori planului istoric, cu preciziuni de ordinul civilizației războinice în acțiune ("Noi, morții milei, așteptăm/ Cu testele zburlind antene./ Întrebăm statistici și cursuri,/Iscodim, cîntărim, scrutam./ Cîini infernali pe styxuri herțiene/ ne lătra răgușit discursuri./ Pornește fără grabă sarabanda:/ Ici-colo, rar, surpări diluviene,/ Polonia, Norvegia, Finlanda,/ Prăsire pretutindene de hiene"), pentru că imaginea lor să se stilizeze sarcastic, într-o suită de paradoxuri ale îndurerării
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
o deschidere spre zări exotice, care-i alină simțămîntul că fenomenele familiare ,se rostogolesc în praf", că el însuși, ,se apropie de marginea ființei". Dovadă că universul cuprinde ,ținuturi absconse", zone expiatoare prin farmecul necunoscutului, în măsură a ne regenera: , Iscodeam adîncul în Peștera Bolii. Cerul de gheață/ Și de pămînt/ Semăna cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră al unui glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
că el însuși, ,se apropie de marginea ființei". Dovadă că universul cuprinde ,ținuturi absconse", zone expiatoare prin farmecul necunoscutului, în măsură a ne regenera: , Iscodeam adîncul în Peștera Bolii. Cerul de gheață/ Și de pămînt/ Semăna cu fundul oceanului Atlantic.// Iscodeam adîncul și el se retrăgea/ Prin fața ochilor trepte uriașe în pîntecul/ De piatră al unui glob scufundat/ Cineva bătea cu ciocănașe de lemn/ în pîntecul balenei albe" (Cîntec despre substanță). Ori: ,Murmurul sării întîlnind pămîntul/ Carapacea sub care e ascuns
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
unul din cei mai buni degustători de vinuri din România, jurnalist plin de har și admirabil conviveur, dacă, trăind constant în lumea vinurilor de calitate, ajunge să se îmbete. "Desigur", mi-a răspuns. "Cât de des?", am continuat să-l iscodesc. "Cam la fiecare trei-patru săptămâni". "Și ce anume bei atunci?" Mi-a răspuns fără să clipească: "Bere!". Dacă n-ar fi fost acest episod și dacă n-aș fi fost șocat de imensitatea mormanelor de sticle de bere, n-aș
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
Filarmonicii nu a fost prezent la acest recital. L-am reîntâlnit câteva zile mai târziu în compania orchestrei Filarmonicii, a dirijorului Alain Pâris, un vechi prieten al vieții noastre de concert, muzicianul care de mai bine de douăzeci de ani iscodește și găsește pentru noi valori dintre cele mai interesante, mai captivante, ale repertoriului simfonic francez, multe prezentate publicului nostru în primă audiție. Așa s-a întâmplat și de această dată. A propus audiției noastre creații ale repertoriului francez de secol
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei lui, căuta suprainteligențele clujene, Marga, Papahagi, “antrenorul” cum spunea despre sine iscodea prin provincie după cei dotați pentru Păltinișul “catarilor”. Nu s-au potrivit lucrurile, atunci, dar Pleșu, Papahagi și Marga mai târziu, da. Cel puțin doi importanți prozatori au ieșit de la “Steaua”, D. R. Popescu, Eugen Uricaru, redactor aici vreo trei
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul în zilele de vară cu furtună. Ce e cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase, nici nu era greu, schimbarea de mină. În loc să mergem la Costinești, n-ar fi mai bine s-o pornim noi spre Orșova, să facem o baie în Dunăre? Ana-Cristina a ridicat sprâceana nedumerită (Ah, și sprânceana, și
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
ispitelor, scriitorul filocalic Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]