804 matches
-
negativ, neriguros -, cea mai nocivă formă a unei artificiale alipiri noționale și reprezentaționale). Aici, procedeul sintetic este cel mai eficient baraj împotriva expresiilor infinit-subtile ale ignoranței tocmai întrucât operează în proximitatea strictă (deși progresivă) a realității interioare (regiune și așa ispititoare prin caracterul ei schimbător). Stereotipul formal al unificării este astfel "umplut" cu conținut concret și mântuit în perspectiva unui dublu beneficiu epistemologic (cel al subiectului însuși și cel al virtualelor comunități de idei în care acesta se poate integra). În
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
marii culturi euroatlantice, conferindu-i un optimism bizar care nu s-a mai stins niciodată și care nutrește și astăzi încrederea aproape orbească în virtuțile științei și tehnologiei bazate pe demonstrația matematică. Dar primul care a căzut victimă acestei mistici ispititoare a fost însuși Pitagora. Cel mai avizat dintre biografii săi, Diogene Laerțiu, acreditează legenda că Pitagora ar fi murit din cauza credinței în nemurirea sa și că va fi protejat de crotonienii mâniați pe pitagoreici, ascunzându-se într-un lan de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca Dumnezeu și nu va mai trebui să ascultați de altcineva! Veți fi independenți! EVA: (se gândește puțin apoi ia mărul pe care i-l dă șarpele și mergând să-l întâlnească pe Adam i-l întinde acestuia, spunându-i ispititor) Uite ce măr frumos ți-am adus! Și asta pentru că eu întotdeauna mă gândesc la tine și am grijă de tine! ADAM (mușcă din măr) DUMNEZEU (furios): Nu mă așteptam ca voi să nu mi ascultați cuvântul și să vă
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1719]
-
paharului se aburi. Celorlalți mari demnitari li se puseseră în față câte o sticlă destupată de Pepsi și câte un pahar gol. Cumplită sete aveau cu toții. Parcă nici nu mai aveau alt obiectiv, decât să și-o astâmpere sorbind din ispititorul lichid rece ce le stătea în față. Dar pârdalnicul de protocol cerea ca întâi să-și curme suferința președintele republicii. Ceaușescu mângâia paharul cu suc de portocale rece, dar se mulțumea numai cu atâta. Pentru gâtul lui sensibilizat de atâtea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de perfecționare, de aspirație dionisiacă, de definire a propriului “EU”, prin intermediul alterității cu care duce o bătălie din dorința de răzbate. Tot acestea își propun să ofere veritabile lecții de viață t ineri lor luptători , suprimîndu-ș i instinctele și emoțiile ispititoare. în cadrul unei curse, neapărat apare frica. Ea se orientează în sensul probabilității eșecului, căci nimeni nu iubește să piardă, să rateze ceva. Dar tocmai teama de “cădere” nu trebuie să fie un motiv de a nu încerca. Eșecurile nu există
Apogeul by Ecaterina Reus () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1801]
-
de a te duce în ispită chiar dacă ai fi fost popă. Deși erau îmbrăcate ca niște uteciste sadea, dom'le, se bănuia că pe sub hainele acelea era ceva ce foșcotea și ce n-a văzut Parisul. Dintre toate mîndrele astea ispititoare, ca în povești, una era "luna între stele". Era Julieta, studentă la juridică. Rar mi-a fost dat să văd asociat unei atare frumuseți un suflet pe aceeași măsură. Cum mă vedea, Julieta venea grăbită la mine. Directă, pragmatică, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a venit și toamna, ducându-ne într-un cortegiu de frunze moarte spre aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous?" ("Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?") (Paul Gauguin) "Deci a venit și toamna cu palele-i tristeți Și curg încete frunze și-s pașii mai înceți Pe-arginturile minții tresaltă întrebări, Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mea pentru grădinile ascunse după garduri vechi. Am descoperit străzi cu nume ciudate: "Semnului", "Fericirii", "Disperarea de jos" (!!), "Stradela Cublondine" (exact așa!!!) și ne amețeau poveștile pe care le inventam. Târziu am aflat că stradela "Cublondine" era o eroare (foarte ispititoare, dar o eroare de transcriere), de fapt era "strada Amandinei". Când ne întorceam din "aventură", neapărat urcam un deal, la o casă veche unde locuiau iubitele noastre. Erau acolo în gazdă două studente pe care le împărțeam frățește, ca "iubite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
răi care se opun Bisericii. Se știe prea bine ce s-a întîmplat în aceste cazuri: cum se știe prea bine cu cîtă ușurință au fost înșelați întotdeauna principii de către ereticii avizi și maeștri ai minciunii, de curteni și de ispititori ai Religiei, a căror subtilă răutate care umple întotdeauna curțile și se manifestă prin ei, nu mă refer numai la principii răi, ci și la cei mai buni și, în special, la cei cărora le pasă de binele Bisericii, și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
totodată, Alice, până la care răzbăteau revăr sările de hohote din casă, îl întreba: — Dar ce se întâmplă acolo, Buțule? Nu știu, zău, ce i-a apucat! îi răspundea radios Mihai. Parcă au înnebunit cu toții! Se servi bufetul, mai bogat, mai ispititor și mai gustos decât am fi putut bănui, se băură vinațuri de la mama lor, se cântă „Mulți ani trăiască“ și se râse și se petrecu întruna, până târziu în noapte... — Nu știu, nu știu ce au! râdea fericit Mihai. Parcă nu-i
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
socoteam totul ca fiind încheiat, fără a mai căuta nici liturghii nici vreo altă vizită, ci de a pune capăt în această zi. SFÂRȘIT 1. După ora a nouăsprezecea 2, așezându-mă să mănânc, șdarț și ceva știmpț mai încolo, ispititorul nu mă făcea să mă îndoiesc, ci voia să mi se pară că mă îndoiesc; i-am răspuns pe loc, netulburat câtuși de puțin, ca și cum aș fi fost înaintea unui lucru deja învins: „Treci la loc!”; o confirmare prin lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi fost înaintea unui lucru deja învins: „Treci la loc!”; o confirmare prin lacrimi și o încredințare desăvârșită despre tot ce am hotărât. Un sfert de oră mai târziu, șa urmatț o trezire a conștiinței și am văzut limpede cum ispititorul, pe când îmi aducea gândurile împotriva Persoanelor dumnezeiești și a mijlocitorilor, mă punea sau voia să mă pună în îndoială în lucrul cu pricina; dimpotrivă, atunci când simțeam vizite și viziuni ale Persoanelor dumnezeiești și ale mijlocitorilor, nu era decât tărie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1-13 ȘI MATEI ÎN 4,1-11. 1. Primul. După ce a fost botezat, S-a aflat în pustiu, unde a postit timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. 2. A fost ispitit de dușman de trei ori (Apropiindu-se, ispititorul I-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini ș...ț. Aruncă-Te jos ș...ț. Acestea toate ți le voi da ție, dacă vei cădea la pământ înaintea mea și Te vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
țară: să mă tocmesc la maximum, dacă doresc să obțin prețuri de două-trei ori mai mici. Mi s-a atras chiar atenția că, în caz contrar, ești categorisit drept naiv. În cel mai bun caz! Prima și, probabil, cea mai ispititoare ofertă venea chiar din spitalul-ashram de la Belapur unde, în micuțul magazin amenajat în interior, puteai găsi articole de farmacie, CD-uri și casete cu muzică sahaj, medalioane cu SHRI MATAJI și tot felul de alte suveniruri. A fost, poate, cea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele, nu binevoiește să-mi dezvăluie decât acea parte, superbă, a corpului ei. * Cum am stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un farmec, pentru mine, aproape dureros. „Ce-ar fi să rămânem aici, de tot?” i-am spus eu Doinei, pe jumătate (numai) în glumă, ca și cum, după ani de căsnicie, i-aș fi propus să fugim împreună în lume: în lumea ispititoare, ca un hău, ca un abis, a provinciei... * Bizarul scriitor Urmuz mi-a jucat și mie o festă, șterpelindu-mi, printr-un duh al său, manuscrisul unui articol pe care, luându-mi inima în dinți, l-am scris despre el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
terenul plin de surprize al prozodiei unui mare înnoitor de limbă. "Eminescu spune domnia sa nu a îmbogățit lexicul românesc prin ceea ce se cheamă "formații personale", confecționând ca atâția confrați și epigoni ai săi cuvinte noi, cu ajutorul mijloacelor derivative, bogate și ispititoare, ale limbii noastre. De cele mai multe ori Poetul a preferat calea "derivării semantice", actualizând și valorificând artistic disponibilitățile cuvintelor din fondul statornic al vocabularului de a se "primeni", de a-și înnoi sau nuanța sensul prin încadrarea lor în contexte surprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și i-am văzut pe perete chipul aprig, haiducesc, zugrăvit de Sava Henția. În satul ăsta, atât de cuminte așezat pe culmi de dealuri, la poalele munților, deasupra apelor strânse Între cheile Doftanei, mă Întâmpina la tot pasul cea mai ispititoare dintre ispite și cel mai puțin vinovat dintre cele șapte păcate capitale: prea curvia. I-am rezistat totuși, de parcă n-aș fi descălecat aici din acea mahala a Gorganului și a Brezoianului plină de preotesele păcatului și [de] parcă n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că popa, pre zent, dar fără veșmintele cultului, Îi da zor cu miluitul fără să mai slujească Sfânta Liturghie. Mi s-a explicat În cele din urmă, cu clipiri numai de un ochi, că popa se greșise peste noapte cu ispititoarea lui de preoteasă și că sfintele canoane interzic oficierea după asemenea isprăvi prealumești. Nici chiar cei mai bătrâni ai satului nu fuseseră cruțați de Diavolul care presărase pe aici, În zborul lui de noapte, neghina concupiscențelor, tulburând astfel liniștea, până
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
jucată și gustată (pe românește) la teatrul L’Oeuvre din Paris sub direcția lui Lugné Poe, cu Puiu Iancovescu și cu Elvira Popescu, care a rămas de atunci să joace și să cucerească Pari sul cu rolurile ei de cochetă ispititoare până la ai săi, de astăzi, 57 de ani. Iar tot ce a dat Mihail Sorbul după această Patimă roșie este, după vorba de azi-noapte a lui Puiu Iancovescu la cârciuma lui Dobrică din Aurel Vlaicu: „vacs“; G. Călinescu scriind În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
glume prea crude pe care elevul de la Sf. Sava, Emanoil Popescu, și-ar fi permis-o față de un coleg al său care nu pusese până atunci băutură În gura lui, silindu-l să bea, făcându-i-se de aceea rău, ispititorul având după ispravă remușcări și, ca pedeapsă, osândindu-se la o absti nență totală pe tot restul vieții lui, cum și la o acțiune de misio nar pe acest tărâm pustiu al abstinenței. Temperament chiar de abstinent Într-ale vieții
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la Liedertafel, de la Oppler, de la Roxy, unde eram nelipsiți În fiecare an; eu simțindu-mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără bilet. Sunt oameni care nu știu nici cum și nici când trebuie să moară. (Aș fi totuși Îndemnat să-i plâng pe toți pederaștii din lume ca pe niște victime nefe ricite ale femeilor, ba Încă ale celor mai ispititoare dintre ele, dar de o natură inumană - cum am cunoscut atâtea și cum Îi spu neam uneia: „Acum Înțeleg de ce ajung bărbații pederaști“ -, femei În stare să ne amărască sufletul și carnea de pe noi, să ne dezguste de tot neamul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stradă, să-mi câștig singură existența, cu prețul chiar, oricât de infam, al trupului meu, decât să sufăr umilințele rude lor mele care au plecat astă-seară la teatru, lăsându-mă În tovărășia slugilor.“ Departe de a fi fost frumoasă sau ispititoare, o bănuială de enigmă mă Îndemnase s-o chem afară din grupul gălăgios de fete, În care ea mi apăruse oarecum străină și Îndepărtată de grup și de Îndeletnicirile lui, dovadă că nu apucase să cunoască nici hotelul unde trebuia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fată bună, nepoata cunoscutului de pe vremuri farmacist Bruss, țapul cel bătrân, libidinos și cu barba albită, la care se adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina fusese depravată de acest unchi al ei și, fiind alungată de familie, și-a luat lumea În cap ajungând șanteză la „Tana sachi“ din Iașii de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]