1,235 matches
-
asupra acestora. Nu rareori aceasta educație a avut chiar efecte dramatice, anulând o parte a existenței, cu precădere în sfera psiho-afectivă, cu repercusiuni asupra vieții sentimentale și cu crize depresive multiple. Cei ce sunt astfel afectați au uneori un comportament isteric. Desigur, este adevărat că anumiți mistici au atitudini care te pot face să gândești la simptome clasice de isterie. Printre principalele trăsături de caracter pe care analiza factorială le pune în evidență în nevroza isterică, putem cita: teatralismul, egocentrismul, instabilitatea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
afectați au uneori un comportament isteric. Desigur, este adevărat că anumiți mistici au atitudini care te pot face să gândești la simptome clasice de isterie. Printre principalele trăsături de caracter pe care analiza factorială le pune în evidență în nevroza isterică, putem cita: teatralismul, egocentrismul, instabilitatea emoțională, sărăcia afectelor și nefirescul acestora, erotizarea raporturilor sociale, dependența afectivă, sugestibilitatea. În plan simptomatic, isteria se poate prezenta sub forma indiferent cărei maladii, așa încât te poți pierde în labirintul patologiei isterice. Ralph Lewis a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
evidență în nevroza isterică, putem cita: teatralismul, egocentrismul, instabilitatea emoțională, sărăcia afectelor și nefirescul acestora, erotizarea raporturilor sociale, dependența afectivă, sugestibilitatea. În plan simptomatic, isteria se poate prezenta sub forma indiferent cărei maladii, așa încât te poți pierde în labirintul patologiei isterice. Ralph Lewis a estimat că există patru stări ce permit să se determine dacă cineva a trăit o experiență cu adevărat mistică. Aceste patru stări sunt: inefabilitatea 660, calitatea intelectuală 661, natura pasageră 662 și pasivitatea 663. O experiență mistică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se citește în plan expresiv (limbaj, comportament etc.) prin redundanță și implicatul ei trăit, incolprehensibilitatea. Găsirea unor modalități de apreciere a dezordinii psihice devine condiția definitorie a psihopatologiei moderne desfășurate ca știință 175". Așadar, printre nevroze, vom găsi: neurastenia, nevroza isterică, nevroza obsesivo-fobică, nevroza anxioasă etc. Printre psihoze, ne vom întâlni cu psihoza manico-depresivă, schizofrenia, psihozele din toxicomanii (printre care și alcoolemia), psihoza traumatică (în urma unei lovituri la cap), paranoia, psihozele din epilepsie, psihozele din oligofrenie etc. Psihodiagnosticul se bazează pe
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
în defectolog izvorul speranței în satisfacție, când acela va deveni omul la care să se ducă pentru a obține ceva ce-i va produce plăcere. Multe dintre entități își au chiar originea (și) în domenii ale defectologiei: • la nevroze: nevroza isterică, nevroza obsesivo-fobică, nevroza anxioasă; • la psihoze: psihozele traumatice, din epilepsie, din oligofrenie. Pe deasupra, există o relație evidentă între normalitate, boală psihică și limbaj. Iată câteva corelații amplu prezentate de St. Stössel și D. S. Ogodescu: •eșuarea operațională a epilepticului; • eșecul valorizării
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
din oligofrenie. Pe deasupra, există o relație evidentă între normalitate, boală psihică și limbaj. Iată câteva corelații amplu prezentate de St. Stössel și D. S. Ogodescu: •eșuarea operațională a epilepticului; • eșecul valorizării la depresiv; • însingurarea schizofrenului; • șurubul infinit al eșuării obsesive; • descentrarea isterică de la sensul major la determinanți; • lumea amorfă a oligofrenului 178. Drept consecință, subiectul nu se poate integra în colectivul grădiniței (școlii) de masă și are nevoie de asistența de specialitate. Cum în nevroză precumpănește "defectul de comunicare și rezultatul unui
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. În această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vor manifesta părerile fără să aibă un puternic sprijin politic, pot lua drumul pușcăriei, căci oricui îi pot fi găsite sau fabricate fapte de natură penală. Violenții sînt îndocrinații fanatici ai sistemului punitiv, pe care psihologii i-au catalogat ca isterici, perverși, sado-masochiști, paranoici, homosexuali, schizoizi. Credincioși ideologiei totalitare, ei sînt convinși că pe umerii lor a așezat societatea o responsabilitate uriașă: aceea de a-i pedepsi pe delincvenți, un soi de ființe plămădite dintr-o altă materie, inferioară și periculoasă
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În planul conștiinței subiectului. Ea este unică și individuală. În plus, o regăsim destul de frecvent În cursul unor stări psihopatologice, cum ar fi delirurile pasionale, stările delirant-halucinatorii, stările de transă isterică, epilepsie, intoxicațiile cu droguri halucinogene (mescalină, psylocibină, LSD-25Ă. Fericirea Dacă plăcerea este localizată predominant somatic, iar bucuria este o experiență sufletească complexă, starea de fericire este, În primul rând, un sentiment, o experiență morală pură. Starea de fericire se raportează
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de tipul sau felul lor, există și stiluri de conducere dezadaptive, ca modalități ineficiente de raportare a conducătorilor la subordonați, la situațiile problematice sau solicitante pe care le traversează. De Vries și Miller (1992) descriau cinci asemenea stiluri (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid). Stilurile de conducere (adaptive sau dezadaptive) se difuzează nu numai în interiorul echipei de conducere, ci și în afara granițelor ei, cuprinzând, la un moment dat, chiar întreaga organizație. Or, una este transferarea unui stil de conducere adecvat, adaptiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
liderului și din trăsăturile lui explicația centrală a reușitelor și eșecurilor organizaționale. Kets de Vries vorbește despre „iraționalitatea managerilor” ca piedică fundamentală în asigurarea succesului organizațional. El se referă la câteva stiluri de conducere dezadaptiv‑nevrotice ale liderului (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid) care generează adevărate patologii organizaționale (vezi Kets de Vries, 2002, capitolul 8). Pentru Alain Kerjean, caracteristica psihoindividuală care facilitează sau împiedică obținerea succesului organizațional este caracterul. Iată cum raționează autorul. Aflate sub influența a trei șocuri (șocul societății
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prezentate în continuare, fără a înțelege că ele ar fi singurele. În lucrările sale, Kets de Vries (2001, 2003) prezintă următoarele stiluri nevrotice ale liderilor și organizațiilor: personalitatea și organizația paranoidă/suspicioasă, personalitatea și organizația obsesiv-perfecționistă/compulsivă, personalitatea și organizația isterică/dramatică, personalitatea și organizația depresivă, personalitatea și organizația schiziodă/detașată. 6.2.1. Stilul paranoid/suspicios Stilul paranoid denotă lipsa de încredere în ceilalți, hipervigilență, preocupare excesivă pentru aspectele particulare, concentrare, raționalitate, răceală, lipsa emotivității. Preocuparea acestui stil este de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
severe, la standardizarea procedurilor; se fixează pe o idee (de exemplu, calitatea produselor) - ceva bun în sine, totuși atașamentul exagerat la o idee, la metodele tradiționale pot deveni periculoase în condițiile schimbării pieței, a condițiilor externe. 6.2.3. Stilul isteric/dramatic La stilul isteric, manifestarea propriilor emoții este excesivă; există o preocupare permanentă de a atrage atenția asupra sa; narcisism; dorința de stimulare, de acțiune; oscilații între idealizare și devalorizarea altora; incapacitate de concentrare. Specifice acestui stil sunt tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se fixează pe o idee (de exemplu, calitatea produselor) - ceva bun în sine, totuși atașamentul exagerat la o idee, la metodele tradiționale pot deveni periculoase în condițiile schimbării pieței, a condițiilor externe. 6.2.3. Stilul isteric/dramatic La stilul isteric, manifestarea propriilor emoții este excesivă; există o preocupare permanentă de a atrage atenția asupra sa; narcisism; dorința de stimulare, de acțiune; oscilații între idealizare și devalorizarea altora; incapacitate de concentrare. Specifice acestui stil sunt tendința de a atrage atenția altora
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de tip charismatic, în care subordonații tind să idealizaze liderul, ignorându-i greșelile și accentuând reușitele. Astfel crește capacitatea de control și de manipulare a angajaților, care ajung să nu conceapă un posibil rival în dobândirea autorității. Organizațiile cu stil isteric/dramatic sunt hiperactive, impulsive, aventuroase, neinhibate. Deciziile sunt impulsive, hazardate și fără suport. Gustul pentru risc și diversitate îi determină să se angajeze deseori în alte parteneriate, să contruiască proiecte de multe ori utopice. Puterea se concentrează în jurul șefului executiv
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vârful executiv ține cont prea puțin de afacerile mediului extraorganizațional, orientându-se intuitiv. Comunicarea internă este și ea săracă deoarece informația este inițiată de la vârful strategic. Dezvoltarea și diversificarea unei astfel de organizații rămâne inconsistentă. Rezumăm notele esențiale ale organizațiilor isterice: se caracterizează prin impulsivitate, lipsă evidentă de autocontrol; gustul pentru risc și diversificare este foarte accentuat; adeseori dezvoltarea se face însă incomplet și incoerent, scopul fundamental este mai degrabă atragerea atenției, nevoia de a se face cunoscută cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
șușotitul interior al cuvintelor, această înțelegere devenea neverosimilă: „Femeia aceasta care-mi este atât de apropiată se va prăbuși, va muri, peste un ceas, peste două...“ Se luptau deja pe scară, în spatele ușii restaurantului. Printre strigăte, se făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
netulburat. Plecînd de la ele, putem sesiza și cîteva diferențe, opoziții și contraste. Există o opoziție Între universul uman și cel al ființelor simple din natură, reprezentat de melc. Opoziție care devine contrastantă cînd luăm aminte la acțiunile violente și ușor isterice ale omului care ridică și dărîmă case În comparație cu melcul care-și duce mereu, una și aceeași, casa cu el. Casă care crește din el, odată cu el, care e una cu el. Casă care rămîne nealterată În urma lui, așa cum o găsim
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vocea eului narator, David, probabil se poate auzi prin ea în timp ce acesta își amintește această scenă cu o anumită uimire, ani mai tîrziu, dar cu siguranță nu cu stupefacția pe care a trăit-o în acel moment. Efectul redării strigătelor isterice ale Dorei în stil indirect liber creează în mod clar distanță și ironie. Fritz Karpf a interpretat acest pasaj în mod diferit. Karpf crede că stilul indirect liber are aici un efect mai puternic decît ar avea vorbirea directă: "lamentația
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
tipul de personalitate căruia îi aparține. Personalitățile psihologice pe care un medic practician le întâlnește uneori în cabinetul stomatologic și care au un comportament bine structurat pe care este recomandabil să le recunoască și să le identifice sunt: personalitatea orală, isterică, impulsivă, paranoică și personalitatea schizoidă. SKOTTOWE (citat de ROTARU 2001) împarte pacienții în cinci categorii: Personalitatea orală Pacientul cu acest tip de personalitate are o investiție afectivă mare în cavitatea orală și funcțiile ei. Cavitatea orală și funcțiile ei din
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
anumite acuze în legătură cu cavitatea orală sunt mai curând determinate psihologic decât de fenomene de patologie orală existente. Doar unii pacienți cu manifestări orale ale problemelor psihologice au nevoie de consult psihiatric și trebuie făcută în acest sens o trimitere. Personalitatea isterică Pacientul cu personalitate isterică tinde să fie labil emoțional, cu un comportament dramatic, influențabil și de multe ori imaginativ. Seducția și vanitatea sunt caracteristice pentru el. Felul în care arată este o dominantă pentru acest tip de personalitate, motiv pentru
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
orală sunt mai curând determinate psihologic decât de fenomene de patologie orală existente. Doar unii pacienți cu manifestări orale ale problemelor psihologice au nevoie de consult psihiatric și trebuie făcută în acest sens o trimitere. Personalitatea isterică Pacientul cu personalitate isterică tinde să fie labil emoțional, cu un comportament dramatic, influențabil și de multe ori imaginativ. Seducția și vanitatea sunt caracteristice pentru el. Felul în care arată este o dominantă pentru acest tip de personalitate, motiv pentru care sunt eleganți, cocheți
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
dominantă pentru acest tip de personalitate, motiv pentru care sunt eleganți, cocheți și manierați. Din punct de vedere al relației cu medicul stomatolog au adeseori anxietăți severe, fobii, suferă de globus hystericus și tolerează greu manoperele din cavitatea orală. Personalitatea isterică răspunde însă cu promptitudine la sugestiile pozitive și ferme și de regulă sunt pacienți comod de îngrijit. Manierele blânde, sigure, hotărâte dau rezultate excepționale în relația medic-pacient, mult mai bine decât se anticipează din comportamentul de suprafață. Personalitatea impulsivă Caracteristicile
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
de asfixie. Spre deosebire de cazul sincopei, simptomatologia nu este ameliorată de trecerea la clinostatism și nu este însoțită de paloare facială. La suspicionarea apariției unui atac de panică în cabinetul stomatologic, se vor lua următoarele măsuri: ISTERIA MAJORĂ (Boala Charcot) Crizele isterice au scopul de a impresiona persoanele din jur și sunt ușor de recunoscut dacă se desfășoară în prezența medicului. Deseori se simulează un leșin, crize de plâns, țipete. Pacientul se va împotrivi oricărei încercări de a deschide ochii, în cădere
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
Deseori se simulează un leșin, crize de plâns, țipete. Pacientul se va împotrivi oricărei încercări de a deschide ochii, în cădere niciodată nu se lovește, în „așa-zișa criză” nu-și mușcă limba, tresăririle simulate vor fi foarte violente. Marea criză isterică descrisă de Charcot nu se mai întîlnește decât foarte rar. Mult mai frecvente sunt: • crizele convulsive simple, însoțite de scăderea nivelului conștienței și demonstrații teatrale • lipotimiile scurte, căderile brutale de alură sincopală, crize tetaniforme și crize scurte letargice. Fenomenele amintite
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]