535 matches
-
obsesiv de sfârșit, fără niciun fel de așteptări legate de un proaspăt început.17 În locul ideologiilor moderne sau al "Marilor Narațiuni" rămâne un vid ideatic pe care frânturile postmoderniste viciate de relativism și scepticism nu-l pot umple. Chiar și istoricitatea existenței umane este relativizată, truism explicat de Derrida, pe urmele lui Jan Patocka, prin refuzul acceptării responsabilității, aceasta fiind acceptată numai de "acela care are credința că istoria contează"18. Odată cu dispariția "cortinei de fier", destrămarea U.R.S.S. și prăbușirea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mult decât o arată cuvântul; stagnarea, în dinamica socială sau a muncii, este regresiune, decadență. Și-atunci, la modul paradoxal, dacă o lege a individului - mai bine zis, a individualității! - poate „explica”, lumina, clarifica obscura lege a mișcării materiei în istoricitatea ei cosmică - și idealiștii romantici germani din școala kantiană gândeau astfel, începând cu Fichte, Hegel și Schelling care vedeau „cheia” misterului divinității ca aflându-se în dialectica Gândului uman! -, atunci, după „criptica” frază nietzscheniană, eforturile noastre de a descoperi misterele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
altă parte, revoluțiile industrială și națională specifice Europei Occidentale. Primele sunt constantele modelului, celelalte sunt variabile. Orice sistem socio-politic se dezvoltă în timp, și prin urmare, funcționează tot așa cum funcționează un sistem teritorialist. Așadar, orice sistem de partide posedă o istoricitate Rokkan scria că partidele nu se prezintă la fiecare alegere de novo din cauza amneziei alegătorilor. La fel, fiecare sistem de partide se găsește înscris într-un teritoriu dat, are geografia lui electorală alcătuită din zone mai puternice sau mai slabe
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
complex, are o structură formată dintr-o multitudine de sisteme cibernetice distincte, mergând de la întreprindere și până la sistemul întregii economii naționale. Fiecare dintre aceste sisteme cibernetice are proprietățile cunoscute ale sistemelor adaptive complexe (interdependență și conectivitate, coevoluție, structură disipativă, funcționare-departe-de-echilibru, istoricitate, procese feedback fundamentale, dependență de traiectorie, autoorganizare, emergență și adaptare) dar prezintă, fiecare dintre ele, și proprietăți specifice care le fac, în primul rând, să fie atât de diverse și, în al doilea rând, le determină comportamentul și funcționarea în vederea
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
de fapt, varietatea infinită de sisteme care alcătuiesc această realitate. O ultimă definiție pe care o vom aminti este cea dată de Mitleton-Kelly (2003). Acesta consideră că un CAS este definit de zece caracteristici generice, și anume: conectivitate; interdependență; coevoluție; istoricitate; dependență de traiectorie; funcționare departe-de-echilibru; explorarea spațiului posibilităților; feedback; autoorganizare; emergență. Pornind de la diferitele definiții date CAS, putem sintetiza principalele caracteristici și proprietăți definitorii ale acestor sisteme: a) sistemele de acest tip sunt compuse din agenți individuali; b) agenții au
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
negativ trebuie să fie utilizate pentru a descrie procesele feedback integrate multiple din sistemele adaptive complexe și trebuie regândită însăși natura feedbackului în acest context, pentru a putea include ulterior influențele multinivel, multiproces și neliniare. 2.6. Dependența de traiectorie, istoricitate și legea profitului crescător B.W. Arthur observă că teoria economică clasică este bazată pe ipoteza implicită conform căreia economia este dominată de bucle feedback negative, ceea ce conduce la dominanța unei concepții a legii profitului descrescător, care, la rândul ei
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
un interes deosebit specialiștilor din domeniul științelor complexității, piața financiară ocupă un loc privilegiat. După părerea noastră, acest lucru poate fi înțeles dacă ne referim la câteva particularități ale piețelor financiare: omogenitatea „produselor” tranzacționale, numărul mare de agenți de piață, istoricitatea acesteia și, nu în ultimul rând, atracția exercitată de această piață pentru cei care vor să câștige bani. Teoria clasică privind piața financiară, dezvoltată pe baza concepției privind formarea echilibrelor de piață a lui Alfred Marshall, pornește de la ideea că
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
timp); "immortal lines" ar însemna, paradoxal, "sorți eterne"; la Blake, într-adevăr, timpul este un fel de veșnicie, ceea ce arată că timpul niciodată nu se poate rupe total de eternitate]; "vers; pl. poezie" (poesis, creație prin rostirea cuvîntului); "neam, spița" (istoricitate; aceasta ne sugerează și istoria sacra că "vîrf" al istoriei, al timpului, ce dă creației căzute în timp din nou posibilitatea de a ieși din timp prin mîntuirea prin Iisus Hristos, Cuvîntul Întrupat). Omul este hotar între două sfere: Spirit-materie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
australiană, melaneziană, amerindiană ), chiar și la acelea ce n’aveau nimic comun cu apa, ci cu deșertul, precum cea egipteană, unde este înlocuit de o nimicire sângeroasă a majorității oamenilor, deveniți incompatibili cu zeii . Legat de acestea, nu discutăm veridicitatea/istoricitatea evenimentelor, ci doar pomenirea lui în relație cu apariția unei noi rase/cultúri/civilizații umane în același spațiu geografic, implicit caracterul de arhetip al acestui concept. Tradiția românească amintește tot patru vârste, dar cu subtilitatea de a o plasa pe
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
dimensiuni ale vieții individuale: a) viața individuală ca eveniment pur biologic, constând din transformarea constantă a organismului legat din punct de vedere temporal de o serie de „vârste-epoci” și de „vârste critice”, de criză; b) viața individuală în sensul de istoricitate interioară personală (conștiință, experiență, aspirații, realizare, decizii, activitate, schimbări intervenite, relații interumane etc.). Viața individului se constituie din succesiunea unor etape de dezvoltare, evoluție, maturizare și declin psihobiologic și socio-cultural. Viața este alcătuită însă și din aspectul exterior al existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este alcătuit din obiectul principal de studiu al istoriei (trecutul omenirii), din concepte și tendințe împrumutate din alte științe socioumane și mult simplificate (așa cum a fost cazul „istoricismului”, fiind în vecinătatea altor termeni înrudiți și ambiguu folosiți ca „istorism” ori „istoricitate”), din diverse teorii și cazuri particulare, din influențe ale ideologiei oficiale, uneori din interpretări excesive bazate pe reflecții lacunare și pe lecturarea izvoarelor având prejudecăți motivate ideologic. Dacă aproape orice cuvânt, termen sau nume generic dat pentru a individualiza un
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însuși istoric, în măsura în care el este posibilitatea sa. în faptul-de-a-fi-orientat-către-viitor, Dasein-ul este trecutul său; el revine la acest trecut la nivelul lui «cum». Un mod de a reveni astfel este, printre altele, conștiința. Doar acest «cum» este reiterabil. Trecutul - experimentat ca istoricitate autentică - este orice altceva, dar nu săvârșire. Este ceva la care eu pot permanent reveni”. Ceea ce afirma Heidegger era faptul că timpul există numai în măsura în care este pus în relație cu ființa, mai precis cu Dasein-ul ființei, ființarea ei, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
clasa politică din postcomunism. "23 August" rămâne cea mai importantă proba a atașamentului la valorile occidentale pe care Mihai I le-a asumat ferm de-a lungul tragicei sale vieți. Această ultimă tema conține o dimensiune memoriala majoră, fundamentală pentru istoricitate. În concluzie, analiza construiește trei perspective semnificative ale ultimului rege al României în decriptarea relației sale cu "Estul" și "Vestul". Astfel, pentru Mihai I, "Vestul" este sinonim cu Națiunile Unite, cu Comunitatea Europeană, S.U.A, și în general cu
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
în Basarab Nicolescu, Magda Stavinski (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. Noica, Constantin, "Cuvânt înainte" la Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, Editura Politică, București, 1982. Noica, Constantin, "În lumina veacului XX", în Istoricitate și eternitate, Editura Capricorn, București, 1989. Noica, Constantin, "O remarcabilă concepție filosofică: legea identități concrete", în vol. Athanase Joja în cultura românească, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Otto, Rudolf, Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993. Otto, Rudolf, Sacrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cel al raționalismului capătă noi dimensiuni. 121 Lucian Blaga, op. cit., p. 429. 122 Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, pp. 234-235. 123 Constantin Noica, " În lumina veacului XX", în Istoricitate și eternitate, Editura Capricorn, București, 1989, p. 192. 124 Lucian Blaga, Experimentul și spiritul matematic, Editura Humanitas, București, 1998, pp. 159-170. 125 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 160. 126 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 269-270. 127 Ibidem, p. 270
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
210 Ibidem, p. 448. 211 Ibidem, pp. 450-451. 212 Teodor Dima, ""Eonul dogmatic" și "destinul creator al omului"", în vol. Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga, Editura Științifică, București, 1996, p. 252. 213 Ibidem, p. 459. 214 "Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este desigur o existență tragică, dar în univers ei îi revine semnificația unei demnități fără seamăn. (...) în acest mod de a crea într-un câmp stilistic, fără vreo putință de a evada din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-se adevărurile istorice, nu se poate face justiție. Poetul distingea între drept și dreptate, reflex al egalității eurilor. Bilateralitatea eurilor, regăsită de poet în filosofia budistă (Tat twam asi) și în creștinism, este coroborată cu ideea de echilibru și cu istoricitatea organică, echilibru între materie și spirit: "Echilibrul materiei și spiritului. Este o exprimare șocantă, în care, pentru prima oară după cunoștința noastră, o terminologie cu care se deschide "Cartea facerii" este folosită pentru a explica "dreptul" în sens subiectiv. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
decât să regretam că Eugeniu Coșeriu nu a cunoscut acest studiu atunci când a elaborat lucrarea să capitala, Sincronía, diacronía e historia (Montevideo, 1958). Cum grano salis, dacă avem în vedere cele cinci universalii ale limbajului determinate de Coșeriu (creativitatea, alteritatea, istoricitatea, semanticitatea și materialitatea), am putea zice că aspectul fluid ar corespunde creativității (care conduce la dinamism și varietate în limbaj), iar aspectul condensat/solid ar corespunde alterității (care asigură omogenitatea limbii); ideea alterității apare, de altminteri, si la Hașdeu (1882a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
conduce la dinamism și varietate în limbaj), iar aspectul condensat/solid ar corespunde alterității (care asigură omogenitatea limbii); ideea alterității apare, de altminteri, si la Hașdeu (1882a, p. 28), când afirmă că "graiul este un mijloc de înțelegere mutuala" (iar istoricitatea este implicită, deoarece rezultă din creativitate și alteritate). În plus, dacă ținem seama de faptul că B.P. Hașdeu acorda atenția cuvenită "factorilor primari ai limbei", forma și sensul (adică expresia și conținutul), atunci observăm că și celelalte două universalii, materialitatea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel este, cu oarecare adausuri de istoricitate și complexitate individuală, al omului arhaic, din ținuturile noastre, conformat genial." Volumul Clasicii noștri din " se încheie cu studiul consacrat "poetului țărănimii", George Coșbuc, recitit cu o plăcere proaspătă de Vladimir Streinu. Aceeași critică afectuoasă, aplicată, comprehensivă. Criticul rectifică - implicit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
postfață Nicolae Florescu, București, 2000, Aristocrația solilocvială a dialogului, pref. edit., București, 2000, Textele „legionare” și despre „românism”, pref. edit., Cluj-Napoca, 2001, A vedea lumea ca în ziua dintâi a creației. Pagini despre Brâncuși, pref. edit., București, 2001; Constantin Noica, Istoricitate și eternitate, pref. edit, București, 1988, Texte comentate, pref. edit., București, 1994; Dosarul Eliade, I-VIII, pref. edit., București, 1998-2003; Ionel Jianu, Brâncuși, pref. edit., Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Iordan Datcu, Corespondența Kirileanu, RITL, 1977, 4; Adrian Fochi, Amintirea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287408_a_288737]
-
Fără "povestitor", eroismul exemplar al martirilor de la Alamo s-ar fi pierdut în neant. Identic, naratorul melvillian supraviețuiește pentru a relata. Ca și căpitanul lui Pequod, el a fost mesmerizat de "Moby Dick". Însă, în timp ce Ahab experimentează o hipnoză a istoricității balenei albe, Ishmael o trăiește pe cea a ficționalității ei. Bibliografie Herman Melville. Moby Dick. Traducere de Raluca Conescu. Colecția "Biblioteca Adevărul". București: Adevărul Holding, 2009. O povestire romantică de peste ocean Tipărirea, la Humanitas, în traducerea (mai veche) a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a Ragtime-ului (tradus foarte recent, iată, și la noi*), text ce avea să fie considerat capodoperă peste ani și în care "istoria ficțională", așa-zicînd, devine "personajul" central prin excelență. Doctorow nu abando nează mobilul epic-ideologic al "interferenței" dintre palierul istoricității și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un număr al revistei Science din același an. Imaginea poate fi văzută astăzi și pe Internet. Celor care nu o cunosc, le confirm, cu mîna pe inimă, că e absolut înfricoșătoare, situîndu-se, de departe, într-o elită a senzațiilor tari. Istoricitatea cazului "Phineas Gage" nu derivă atît din excepționalitatea supraviețuirii victimei (avînd în vedere gravitatea accidentului), cît din învățăturile științifice pe care le-a transmis viitorimii. Gage reprezintă începutul teoriei localizării modelului comportamental al individului în lobul cerebral frontal. Neurologii au
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lumii. Românii publică mai întâi în ziare, în limba maternă, exersând românismul în afara țării. Fiecare individ își construiește universul cunoașterii cu ajutorul unor experiențe transmise prin limbaj, iar limbile naturale sunt "sisteme istorice de simbolizare (de semnificare), reunind ca trăsături caracteristice istoricitatea și totodată capacitatea simbolică alături de cea sistematică"160. Fiecare scriitor se poate regăsi într-o altă limbă, întâmplător sau voit. Vocația poetică are limite lingvistice ce pot fi depășite. În exil, scriitorii trebuie să se adapteze noului context și să
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]