533 matches
-
trei stări funcționează împreună 29 și articulează schema conceptuală a relației dintre formă și obiect. Prin mythos, obiectele capătă narativitate și, astfel, devin artistice. Dar miturile nu corespund cu o gândire a unei națiuni ci cu limbajul care le construiește. Istoricitatea complexă a operei pleacă de la interpretările simbolurilor și sensurilor mitologice. Totodată, narativitatea simbolică dată de mitologie pune opera într-o zonă a nevăzutului și a descifrărilor. De aceea ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
se poate ajunge la apoteoză. Înțelegerea mitologiei înseamnă descifrarea semnificațiilor operelor de artă în timp ce simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice. Din punct de vedere ontologic, mitologia reprezintă punctul de plecare al interpretării operei de artă în istoricitatea sa. De aceea, ideea de mythos este înțeleasă ca originea simbolului și a misticului operei și-o limitează la un anumit spațiu cultural pentru înțelegerea cogintivă. Lessing, în tratatul Laokoon, consideră că toate formele de mituri au un rol atât
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imaginii opera de artă se prezintă în dublă ipostază existențială: existența din opera de artă și existența operei de artă. Existența din opera de artă relatează imaginației ceea ce este arătat în opera de artă, în timp ce existența operei de artă exprimă istoricitatea obiectului de artă în timp și spațiu. Cu ajutorul imaginii se poate trasa modalitatea prin care opera de artă poate apărea într-un spațiu și timp date. Astfel înțelegerea operei de artă presupune înțelegerea rolului imaginii în cadrul artistic. Pentru a putea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sau imaginii intuiționale tranzitorii. Prin intermediul primului tip de imagini este posibilă experiența estetică, în timp ce prin al doilea tip de imagini se încearcă o introspecție ce identifică ideea artistului înțeleasă și ca imagine originară, cu impresiile contemplatorului care au la bază istoricitatea obiectului de artă de contemplat. Arta poate fi interpretată din diferite perspective posibile datorită efectului imaginii. Efectul pe care imaginea îl are este unul al oglinzii aducând la suprafață diverse perspective de apropiere față de artă. Ființa umană și arta sunt
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sa constă în reintegrarea implicațiilor imaginii, experienței estetice, precum și a înțelesurilor și (re) prezentărilor sale în diferite sfere culturale. Acest proces este posibil doar prin intermediul contemplației care definește, totodată, și existența operei de artă ca obiect autonom în propria-i istoricitate. Prin intermediul simbolului, arta este o parte a lumii, în timp ce, prin intermediul imaginii, arta se deosebește de ceea ce este lumesc. Existența operei de artă este o existență specială ce presupune un mod specific de abordare a artei: suplinirea cercetării ontologice prin intermediul unei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să definească arta ca bloc de senzații 8 ce poate fi activat doar prin intermediul experienței. Însă ceea ce experimentăm nu este obiectul de artă, ci sunt anumite momente ale sale și prin urmare ceea avem este doar reprezentarea unor afecte. Totodată, istoricitatea artei este definită prin intermediul afectelor înțelese ca evenimente sau întâmplări ale obiectului de artă. Pericolul interpretării artei ca momente este acela de a elimina obiectul de artă, arta devenind un spațiu în care ceva se poate întâmpla. Mergând pe această
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
afectează ontologia operei de artă întrucât experiența estetică, sub diversele ei interpretări, nu este decât o apropiere de spațiul artei și nu o înțelegere a funcționalității artei. Astfel, arta ca spațiu autonom de funcționare nu poate elimina și nu elimină istoricitatea, ci apelează la o reconfigurare care probează noi termeni ontologici. 1.2. Arta sub auspiciul imaginației Arta, în multiplicitatea de forme, apare în urma creației devenind prezență. Ideea de creație este posibilă prin intermediul imaginației. Deci arta survine în urma efortului artistului care
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în cadrul operei de artă recurgem la raportul dintre cuvântul vorbit și cuvântul rostit. La nivel transcendental cele două moduri de existență a cuvântului presupun diferența prezenței însă, la nivel fenomenal termenii rămân neschimbați iar înțelegerea lor necesită o întoarcere la istoricitatea lor. Astfel, prezența unui obiect de artă înseamnă prezența unei imagini care are o înțelegere istorică și fără de care ea nu poate fi prezentă. Prezența unui obiect de artă nu poate fi prezență ca atare fără absența prezenței sale. Opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
reprezentării la nivel ideal, dar nu poate oferi o definiție noțiunii de reprezentare. Însă la nivelul ontologic obiectul de artă este prezență atât autonomă, cât și independentă de conștiință. Arta oferă și posibilitatea experienței (estetică) a prezenței autonome ce necesită istoricitatea simbolului prezent în obiectul de artă. Situația dată ne induce spre o structură a prezenței ce jubilează între totalitatea și parțialitatea prezenței, unde prezența devine o calitate ontologică a obiectului. Atât totalitatea, cât și parțialitatea devin structuri diferite de apropiere
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă este redată și prin intermediul corelațiilor dintre prezența sa cu tropii ontologici: orice prezență are nevoie de dovadă că este reală. Astfel, există o relație intimă între prezența operei de artă și mitologie. Prin mit și prezență se oferă limitele istoricității operei de artă și ne duce înapoi la originile timpului istoric, al momentului în care istoria a devenit prezență. Prin mit putem transcende istoria și timpul pentru a ajunge la starea pură de prezență a operei de artă. Diferitele moduri
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este necesară o cunoaștere atât din partea subiectului cât și a sculptorului, a modelului de copiat. Simbolul și semnele funcționează doar în cadrul social și în cadrul unei anumite culturi. Simbolul simbolizează ceva doar în și prin intermediul unui culturi, el apelează la propria istoricitate pentru a putea fi definit. În cadrul artei, simbolul devine un element ontologic constituent fanteziei și creativității. Când privim desenele lui Pieter Brueghel cel Bătrân, care simbolizează cele șapte păcate capitale, suntem invitați într-o lume a fantasticului și a fabulosului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de obiect artistic și obiect estetic. Obiectul artistic respectă anumite norme și este constituit din simboluri, imagini și povești, în timp ce obiectul estetic este experimentarea spirituală a conținutului său artistic. Arta este intrinsecă realității și are o temporalitate asemănătoare subiectului, în timp ce istoricitatea sa devine constitutivă în înțelegerea și interpretarea oricărei opere de artă. Orice prezență a unei opere de artă este prezența unui adevăr - adevărul operei de artă -, prin care subiectul este conectat cu lumea artistică și istoricitatea sa. Proiecțiile operei de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
temporalitate asemănătoare subiectului, în timp ce istoricitatea sa devine constitutivă în înțelegerea și interpretarea oricărei opere de artă. Orice prezență a unei opere de artă este prezența unui adevăr - adevărul operei de artă -, prin care subiectul este conectat cu lumea artistică și istoricitatea sa. Proiecțiile operei de artă generază noutățile unei istorii vii: prin artă, trecutul devine prezent și face posibilă înțelegerea trecutului și duce la previziunea viitorului. Însă, istoricitatea artei a dus la negarea adevărului întrucât conținutul său, ideile și simbolurile duc
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
adevărul operei de artă -, prin care subiectul este conectat cu lumea artistică și istoricitatea sa. Proiecțiile operei de artă generază noutățile unei istorii vii: prin artă, trecutul devine prezent și face posibilă înțelegerea trecutului și duce la previziunea viitorului. Însă, istoricitatea artei a dus la negarea adevărului întrucât conținutul său, ideile și simbolurile duc la o multiplicitate de interpretări ce nu generează nicio universalitate valabilă a unei opere de artă. În perioada iluministă, arta era îndepărtată de adevăr, iar sursa ei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
exprienței estetice și, prin aceasta, transformat într-un obiect estetic. Structura operei de artă este necesară pentru descoperirea lucrurilor așa cum sunt, independent de cum ne referim noi la ele. Deci investigația ontologică vizează obiectul însuși și existența operei de artă în cadrul istoricității sale. O astfel de ontologie presupune aprioritatea termenilor constituenți existenței operei de artă, termeni ce duc la o structură ontologică a realității artei. În acest sens, Ingarden își definește ontologia ca știința care cercetează "posibilități și necesități pure", în timp ce metoda
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor termeni, specifici obiectului estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică a sa. 7. Opera de artă ca produs finit Istoricitatea operei de artă aduce în vedere trăsături noi. Din punct de vedere epistemologic, istoricitatea oferă elementele sociale specifice spațiului și timpului în care au fost create: rolul mitologiei, al imaginației, al genurilor sau al curentelor artistice. Pe de altă parte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică a sa. 7. Opera de artă ca produs finit Istoricitatea operei de artă aduce în vedere trăsături noi. Din punct de vedere epistemologic, istoricitatea oferă elementele sociale specifice spațiului și timpului în care au fost create: rolul mitologiei, al imaginației, al genurilor sau al curentelor artistice. Pe de altă parte, (non)temporalitatea operei de artă are capacitatea de a oferi opera mare sau capodoperele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fost create: rolul mitologiei, al imaginației, al genurilor sau al curentelor artistice. Pe de altă parte, (non)temporalitatea operei de artă are capacitatea de a oferi opera mare sau capodoperele, prin faptul că aceste opere speciale sunt lipsite de o istoricitate și sunt atemporale. Opera de artă poate fi definită în opoziție cu istoricitatea fiindcă o depășește prin spiritul viu al metamorfozării obiectivante. Opusă istoricității, opera de artă are capacitatea de a intra într-o interpretare repetitivă cu perspective noi: opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de altă parte, (non)temporalitatea operei de artă are capacitatea de a oferi opera mare sau capodoperele, prin faptul că aceste opere speciale sunt lipsite de o istoricitate și sunt atemporale. Opera de artă poate fi definită în opoziție cu istoricitatea fiindcă o depășește prin spiritul viu al metamorfozării obiectivante. Opusă istoricității, opera de artă are capacitatea de a intra într-o interpretare repetitivă cu perspective noi: opera de artă este inepuizabilă. Acest fenomen se poate vedea cel mai clar în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a oferi opera mare sau capodoperele, prin faptul că aceste opere speciale sunt lipsite de o istoricitate și sunt atemporale. Opera de artă poate fi definită în opoziție cu istoricitatea fiindcă o depășește prin spiritul viu al metamorfozării obiectivante. Opusă istoricității, opera de artă are capacitatea de a intra într-o interpretare repetitivă cu perspective noi: opera de artă este inepuizabilă. Acest fenomen se poate vedea cel mai clar în tragedia greacă, prin Sofocle, Eschil sau prin modernii Shakespeare sau Goethe
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
repetitivă cu perspective noi: opera de artă este inepuizabilă. Acest fenomen se poate vedea cel mai clar în tragedia greacă, prin Sofocle, Eschil sau prin modernii Shakespeare sau Goethe. Operele ale căror obiectivități sunt exterioare devin depedente în totalitate de istoricitatea lor. Concretizarea lor nu se poate face decât prin intuiție, care le activează doar ca produse istorice servind unui interes istoric. Conținutul lor nu poate fi descifrat decât prin întoarcerea la sistemul social al conceptelor și al procedeelor artistice din cadrul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intuiție, care le activează doar ca produse istorice servind unui interes istoric. Conținutul lor nu poate fi descifrat decât prin întoarcerea la sistemul social al conceptelor și al procedeelor artistice din cadrul creației lor. Finalitatea lor constă în propria lor istoricitate; lipsa unei istoricități ar duce la pierderea și distrugerea operei de artă. Opera de artă ca produs artistic sau estetic are la bază un obiect. Dependența ontologică survine în distingerea obiectelor ce stau la baza operei de artă și înfățișează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
le activează doar ca produse istorice servind unui interes istoric. Conținutul lor nu poate fi descifrat decât prin întoarcerea la sistemul social al conceptelor și al procedeelor artistice din cadrul creației lor. Finalitatea lor constă în propria lor istoricitate; lipsa unei istoricități ar duce la pierderea și distrugerea operei de artă. Opera de artă ca produs artistic sau estetic are la bază un obiect. Dependența ontologică survine în distingerea obiectelor ce stau la baza operei de artă și înfățișează un mod de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cea de taină - Leonardo da Vinci: atunci când eliminăm legenda lui Iisus pictura va deveni, probabil, ceva diferit în relația cu titul său. Cu alte cuvinte, titlul unei opere vizuale ne direcționează la un timp și un spațiu date, adică la istoricitatea sa. Metamorfozarea unei imagini într-un simbol oferă, după Bahtin 44, o perspectivă semantică, prin care simbolul originar este comparat cu o totalitate globală prin conținut oferindu-i spațiu de interpretare. Contemplarea artelor vizuale oferă privitorului o atmosferă proprie obiectului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov, păpușa amintește de un copil ce arată o nouă perspectivă bazată pe narativitatea picturii. Metonimia vizuală reprezintă în cadrul picturii însușiri ascunse. Prin intermediul ei, se creează istoricitatea și narativitatea picturii. Înțelesurile picturii survin în urma simbolurilor ce sunt descrise în așa fel încât întreaga compoziție a unei picturi se concrentrează în jurul lor. Metonimia vizuală poate fi găsită și în cadrul artei dramatice sau a actelor de performare artistică prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]